Stau aicia tolanita si chitita,nu prea sunt implinita,doar imi imaginez,ca sunt fericita.Am avut o imaginatie reusita,cand mi-am contractat contractul de nemaipomenita,sa nu fiu ragusita.N-am sa mai fac din lacrime risipa,am sa le dau la Bartolomeu,si-am sa-l rog frumos pe Dumnezeu,sa-mi dea puteri in fiecare clipa!N-am sa mai plang decat de fericire,chiar daca e greu de gasit,in atata omenire.Nu mai astept minuni neintamplate,minune e chiar faptul ca exist,ca pot,vreau si ca rezist.In ciuda greutatilor purtate,n-am sa mai fac din lacrime risipa,am invatat sa zbor cu o aripa!Daca ma intrebi pe mine,de exista fericire,am sa-ti spun ca da exista,doar ca n-a ajuns la tine!Si iti voi mai spune tie,omule pe acest pamant,sa n-o judeci foarte aspru,nici in suflet,nici in gand.Pentru ca vezi tu,adesea,si eu am gandit ca tine,si vreau sa-ti marturisesc,ca n-a ajuns nici la mine.Lasa-ma acum pe mine,sa-i fac dreapta judecata,si sa-ti spun ca fericirea,este chiar nevinovata!Si cum in orice instanta,argumentele se cer,eu tot mai sper.Am sa vin acum la tine,si-am sa-ti dezleg un mister.Fericirea esti doar tu.Si acum in incheiere,iti mai pun o intrebare,pu-te-n locul fericirii.Poti sa vii la fiecare?Tristeti nebanuite in suflet se strecoara,din amintirile de odinioara,ca eu am ramas pe-afara.Nu ma-ntreba nimic mai mult,caci nu mai am cuvinte sa-ti raspund,las linistea sa-ti fie cel mai bun raspuns,de-acum.Din nou o sa simtim trecerea tristetii prin timp!
