Tuesday, March 2, 2021

Nu ma dau mare...




Nu ma dau mare,dar multumesc lui Dumnezeu ca mai sunt inca pe picioare.Sunt multi oameni care isi doresc sa ajunga mari,dar nu-si dau seama ca ei sunt deja mari.Oamenii isi pun intrebari neincetat.Asa sunt oamenii,ne-am obisnuit cu oamenii care alearga mereu,din ce in ce mai tare,dupa himere.Abia atunci realizam cat de mult timp irosim.Pierdem clipe care nu se mai intorc niciodata,ne pierdem in detalii care nu conteaza,muncim mult sa avem,sa ne realizam dorintele desarte.Si,atunci ce ramane?Ramane in urma durerea,lacrimile si dorul.Atunci cand ne uitam in jur si simtim ca este greu,ne reprosam in fiecare zi.Ma gandesc ca cele mai linistite locuri de pe pamant sunt cimitirele,o liniste ca de mormant.Mai devreme sau mai tarziu,toti platim tributul vietii.Mai mistuie-mi dorintele,si atatea ganduri si sufletul indurerat.Vindeca-mi ranile de greaua inaintare catre Cer,mai toarna-mi inca o data har.Din zi in zi sa creasca tot mai mare,Harul.Ma simt bine dar si trista in acelasi timp,vreau sa plang,m-am saturat sa ma destainuiesc.Traiesc cu sentimentul ca pot triumfa,si ca pot deveni ceea ce o vor citi nepotii mei,insa traiesc viata unui simplu muritor.Ca sa spun toate astea,spun doar ca ma urmareste o realitate.Atat de tare incat astazi ma apuc de scris in ciuda faptului ca nu ma dau mare.Faptul ca vorbesc,nu ma transforma intr-o mare personalitate.Nu am facut nimic mare,desi in fiecare zi m-am lasat in voia vietii si am mai trait inca o zi.Pentru ca ma fac sa ma simt mica in comparatie cu pasiunea pe care mi-o genereaza viata.Nu sunt o mare personalitate,de a scrie despre viata,dar ma specializez in fiecare zi,invat sa traiesc in fiecare zi.Si cand nu mai inteleg cum ar trebui sa mai traiesc,atunci desigur va trebui sa stiu sa inteleg cum va trebui sa mor.Si apoi o iau de la capat.Invat sa mor ca sa traiesc.Ma intorc din nou la lumea mea,sper sa invat sa spun povestile cu talc si dor,de viata si sa mor.Sa ma fereasca Dumnezeu sa ma dau mare,nicidecum.Partea luminoasa ne infricoseaza mult mai mult decat cea intunecata.Cine sunt eu ca sa fiu mare?De fapt,cine esti tu,ca sa nu fi asa?Esti un copil al Lui Dumnezeu.Noi toti suntem facuti sa stralucim,asa cum o fac copii.Ne-am nascut sa fim o manifestare a gloriei Lui Dumnezeu,care este in noi.Nu doar in unii,ci in fiecare dintre noi.Si in timp ce lasam lumina noastra sa straluceasca,le dam voie semenilor de a face la fel.Acum gandindu-ma la ce am scris,trag urmatoarea concluzie,nu pot schimba absolut nimic prin vorbe.Singurul mod prin care am sa schimb ceva este exemplul.Ce ma surprinde cel mai mult la omenire?OMUL,isi sacrifica sanatatea pentru a face bani,apoi isi sacrifica banii pentru a-si recupera sanatatea,apoi cu gandul la viitor,nu se bucura de prezent.Traieste de parca n-ar muri niciodata si apoi moare fara sa fi trait vreodata.Scopul nostru este sa observam,sa invatam,sa crestem,sa iubim iar apoi ne intoarcem acasa.Strig cat pot de tare,Doamne,da-mi putere sa traiesc,invata-ma sa traiesc.Viata este o raza de soare care bate usor,chemand pe oricine la traire si fericire!Atunci cand alergi iti folosesti picioarele,cand te imbulzesti iti folosesti bratele.Aici e greutatea,aceasta putere se uzeaza si ea.Tu Raveca inchide ochii si crede in inima si mintea ta,povestea vietii tale.M-am nascut cu ceva in interiorul meu,ca toti ceilalti,toata lumea are ceva unic.De la o zi la alta trebuie sa uit totul,pentru ca doar uitand ma voi reintoarce la viata.Se spune ca,este mai buna o dezamagire reala decat o fericire falsa.In fiecare zi ne nastem din nou,ce facem azi este cel mai important,eu incerc sa traiesc in prezent.Cer senin si frumos sufletelor voastre,si mult frumos sa adunati de-a lungul vietii.





No comments:

Cand aveam doar saisprezece ani...

Doamne ce zile mai erau,cand aveam doar saisprezece ani.Am plecat de acasa,si ne bucuram de viata,nu trebuia sa-mi fie atata greata.Nu m-am ...