Pages
▼
Sunday, November 15, 2026
Dumnezeu are ultimul cuvant…
Dumnezeu are ultimul cuvant,si se tine de cuvant.Fiecare zi e o batalie intre ieri,azi si maine.Un susur de lumina mi-a stapuns gandurile,facandu-ma sa constat ca trebuie mai inainte sa crezi,apoi sa-ti doresti.De ce sa plutesc prin nori cand am la dispozitie intregul cer?Curajul meu e nemasurat,si cand trebuie stins devine prea puternic.Timpul nostru trece rapid,efemer,precum ma limitez la lucruri scurte.Nu vreau sa incarc optimismul cu tacerea absurda.Iubirea ofera un suflet universului,aripi mintii,zbor imaginatiei si viata oricui.Important e ca viata fara iubire nu poate exista,sau fara muzica.Eu cand sunt suparata,sau ma doare,stiu ce vreau sa ascult,asa sunt vesela si optimista.Si de aceea,spun ca muzica este una dintre cele mai sigure cai de a descoperii personalitatea unui om.Tot ce-am auzit sunt cuvinte fara glas,caci orice om,orice lucru,orice gand are muzica lui.Tu esti eroul meu,si,tot ceea ce eu as vrea sa fiu.Pot zbura mai mult decat un vultur,pentru ca esti vintul sub aripile mele.Ai fi putut parea sa mearga nevazut,dar am inteles totul aici,in inima mea.Vreau sa stii,ca stiu adevarul,desigur ca stiu.Mi-ar fi nimic fara soare,pentru tine sunt vintul de sub aripile mele.Zboara,departe,atat de departe.Multumesc,multumesc,multumesc lui Dumnezeu pentru Soare si vintul de sub aripile mele.Sunt momente in viata de care iti amintesti mereu,sunt acele momente de singuratate.Cred ca in acea liniste,intalnesti adevarul despre cine esti tu cu adevarat,si gasesti cele mai bune solutii la problemele din viata.Adevarul e ca oamenii se schimba in aparenta.Sunt oameni care emana energie si sunt oameni care consuma energie.Buna credinta este cea mai importanta caracteristica a unui om,bun pe bune.Sunt zile in care esti golit de inspiratie si de aspiratie,in care nici ce vrei nu stii.Cu totii suntem un pic bipolari,pentru ca viata in sine are episoade de bucurie dementa,si reprize de tristeti.Intreaba-te de ce azi,de ce tie,dar nu da curs tentatiei de a te afunda in nostalgie si in tristete,decat daca vrei sa simti.Sunt evenimente si oameni asupra carora nu avem nici un control.Efectul placebo este dovada stiintifica,ca putem sa ne vindecam noi insine.Dar nu putem fi destepti tot timpul si atunci suntem tristi.Daca nu stii sa fii trist,vei cadea in stari depresive.Daca ai obosit sa gandesti,fii nostalgic.Acum oamenii incep sa aiba mai mult curaj.Incepem sa recunoastem ca nimic nu e atat de grav si nici de maret de avut,care sa merite sa uitam ca toata viata e un joc,o descoperire.Facuta cu entuziasm si curiozitate,pana la capat.Azi e tot ce avem,restul sunt povesti care se urzesc tocmai din povestea ta,cu prezentul.Cata luciditate,tot atata drama.Cand fac haz de necaz pe seama vietii,in ciuda tuturor problemelor,poti fi destept,lucid,normal si fericit.E si o arta dar mai ales o stiinta.Fericirea fara sfarsit nu exista,ai nevoie de esec si tristete pentru a o aprecia.Tristetea si esecul vin de la sine,poate pentru ca asa cum viata e chin si suferinta,sau pentru simplul fapt ca exista un sfarsit.Ceea ce ne amintim la sfarsitul zilei si la sfarsitul vietii,sunt momentele in care am iubit si am fost entuziasmati de ceva sau cineva.Nu te inconjura de oameni pe care ii critici ca sa te simti tu superior,ci de oameni pe care ii admiri si de la care ai tu de invatat.Talentul nostru,al tuturor oamenilor,este de a iubi.Acum si aici se intampla viata,nu scapa nimeni de finalul ei.Stai 10 minute si numara secundele si vei descoperi ca ai timp.Oricat ai fugi de decizii si de schimbare,nu ai unde sa te ascunzi decat in anxietate si in depresie.Singurul drept pe care il avem este sa cautam fericirea.Citeste in disperare,sa afli,sa uiti,sa evadezi,sa te regasesti.Lista e deschisa,logica e nebunie curata.Lumea te va judeca si te va iubi prin prisma propriilor frici.Niciodata nu te vor admira toti,chiar si o piatra,o floare sau o pasare va pot arata drumul catre Dumnezeu.Roaga-te ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti,sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata.Nu e durere prea grea,sa nu o aline!El poate lua chiar acum,povara ta!Exista un timp pentru toate,si vad binele din viata mea,chiar daca nu este asa.Inchid ochii,si imi inalt privirea spre Cer,ca Dumnezeul meu,este tot ce imi cer.Exista in cer o taina,si-un un Mire ce te-asteapta in slavi,exista o nunta si-o haina,poti fi si tu partas,daca doresti!Si daca Dumnezeu e in toate,nu trebuie sa-mi fie frica de nimic.El stie de cei asa!Ultimul cuvant,este,s-a ispravit!El nu m-a lovit,nu m-a parasit,doar in Cer,loc mi-a pregatit.
Nu blestemati,binecuvantati…
Psalmul 146:3-5 Nu va incredeti in cei mari,in fiii oamenilor,in care nu este ajutor.Suflarea lor trece,se intorc in pamant si in aceeasi zi le pier si planurile lor.Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,ferice de cine-si pune nadejdea in Domnul Dumnezeul sau.Ieremia 17:5 Asa vorbeste Domnul:Blestemat sa fie omul care se increde in om,care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!Cel ce se increde in Domnul,este binecuvantat si asemanat cu un pom sadit langa ape,care isi intinde radacinile spre rau,nu se teme de seceta,are frunzisul verde si aduce rod chiar si in ani dificili.Un blestem este o imprecatie sau o invocare supranaturala prin care cineva doreste sau cheama o nenorocire,un ghinion sau o pedeapsa asupra unei persoane,a unui obiect ori a unei comunitati.Binecuvantati pe cei ce va blesteama si va rugati pentru cei ce va fac necaz.Luca 6:2 Binecuvantati si nu blestemati.Romani 12:14 Cel mai puternic antidot impotriva blestemului este binecuvantarea sincera rostita pentru cel care ti-a dorit raul.Parintii cu cuvintele,atitudinile si actiunile lor poseda capacitatea de a binecuvanta sau de a blestema identitatea copiilor lor.Luca 6:28 binecuvantati pe cei ce va blestema,rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi.Proverbele 26:2 Cum sare vrabia incoace si incolo si cum zboara randunica asa nu nimereste blestemul neintemeiat.De binecuvantare va povestesc,pana va ademenesc.Doamne ajuta la tata suflarea.Cat mi-a mai ramas din viata?Mie atat mi-a mai ramas,sa ma-ncred in Dumnezeu.Vanturi mari de s-ar starni,totu-n jur de s-ar surpa,eu voi sta pe temelia mea.Tot de-ar fi inspaimantator,eu raman biruitor.Inainte tot mereu,ma-nsoteste El la greu.Nu te trimit in vant,dar imi pare rau,e doar un cuvant.Imi pare rau de multe,de inimile tacute,care nu stiu nici sa muste,chiar de sunt batute.Stiu,nici unul nu suntem perfecti,dar ne facem ca suntem inteligenti,si in schimb,nici nu putem ramane drepti.Imi pare rau si de cei ce sufar pe nedrept,si de acei analfabeti care se intorc pe sens invers.Si imi pare rau de mine,ca tot tarasc sa inverzesc,dar de batranete nu ravnesc.Lucram intens,dormim si prost,suntem nervosi,dar toate fara rost.Avem credinte,avem cerinte,avem dorinte,unele sunt cu sentinte,dar nu au seminte.Uitam ca azi nu mai e ieri,avem depresii,suntem cu intentii,ramanem in detentii si dam in dementii.Toate l-e avem pe credit,nu avem nici un merit,dar strigam ca merit.Muncim pana n-e palim,si apoi de toate n-e falim,ca stim sa halim,dar nu stim sa traim.Asa n-e este la fiecare,si mie imi pare tare rau,ce mult n-e schimonosim,si uitam ca pierim.Stam de multe ori in poarta,dar nu mai stim nici numele cine ni-l poarta.Iar pentru noi toti cei singuri,nici lumea nu mai stie,cu ei ce sa mai faci,ca nu-i poti trage,nici de barba.Imi pare rau si de parintii,care sa dau ca sunt ca sfintii,si atunci chiar crezi,ca te ia toti sfintii.Imi pare rau de toti si toate,imi pare rau si de mine,ca tot ce scoti din tine,e maracine si te minti si pe tine.Imi pare rau,de capul tau,si am uitat ca il am si eu pe-al meu.Chiar daca imi este greu,imi pare rau,nu vreau sa-mi bat joc de timpul meu,vreau sa ma bucur cat timp mi-a ramas,din el!Imi pare rau,dar trebuie si eu sa traiesc!Si cel mai rau imi pare,ca nimeni nu ne arunca-n scaldatoare.Si pana la sfarsit,doar cu parere de rau am ramas,ca doar atat mai stim sa spunem,imi pare rau,nu vreau sa fi si tu bolnav.Imi pare rau pentru cei ce sufar,dar in inima lor au un nufar.Daca am gresit ce am scris,imi pare rau,asa capul mi-a zis.Imi pare rau daca te-ai suparat,cu credinta in inima eu te-am salutat.Fiti binecuvantati!Nu am terminat,am continuat cu ce am lasat.Dar am plecat si la plimbat,si la scris din nou m-am apucat.Ma bucur ca te-ai bucurat,asta vreau si eu sa fac.Ma bucur ca iti merge bine.E minunat!Aerul l-am inspirat,si fratele meu mi-a spus,ca sunt baba dochia la umblat.Asta tare m-a amuzat,am ajuns si la patrat,ca am ras de am crapat.Baba dochia,eu cu rochia,nasul ca si rosia.Dar asa si eu m-am bucurat.Am mai prins putere,si au venit cuvintele catre mine.Ce sa fac eu fara minte,daca cuvintele nu minte.Le asez frumos aici,chiar daca nu sunt bune la nimic.Sa ne fie de adorare,ca sa strigam si mai tare,sa stam bine pe picioare.Cand ma duc la plimbare,imi vine o asa chemare,sa ma bucur.Cu atat am mai ramas,cu un sufletel curat,care acum l-am curatat sa nu fie patat.Tuturor de pretutindeni va las vorba si merinde,nu blestemati ci binecuvantati.













