Un secret adevarat…

Viata e grea,si mai usoara,dar toate le dau pe moara.Daca vreodata o sa ma cautati,nu o sa ma gasiti,eu sunt aici,in padurici.Am facut un legamant,cat traiesc pe pamant,o sa iubesc.Bineinteles,despre viata eu vorbesc.M-am gandit la miorita,pe un picior de plai si la o gura de rai.Unde acolo sunt codrii verzi,si brazii inalti,sa nu te mai pierzi,sa tot mergi in rai.Miorita draga,imi esti asa de draga,numai viata,nu ma destrama.Si daca vantul nu adie,si norii sunt gri,tot bucuroasa voi fi.Traiesc sa povestesc trairea,la toata nemurirea.Am invatat secretul vietii,chiar din ora diminetii.Cu gand curat,si o cantare,mie nu mai imi trebuie mancare.De fiecare dat,eu am cantat,ca nu am vrut sa cad tot in pacat.Sa imi alin durerea,am inventat metoda,si sa pot sa scap de greu,am scris-o in sufletul meu.Sunt la aerul curat,de cand eu m-am desteptat,si m-am pus si la montat,atunci cand eu m-am pozat.Despre viata poti sa spui,numai atunci cand o iei la drum,o traiesti,o batatoresti,pana cand te delectezi.Asa fac eu,sincer va zic,de fiecare dat.Incerc eu,dar mai cu greu,nu ma lasa spatele meu.Nu stiu eu daca voi stiti,spatele ma rupe,chiar aici.De toate am incercat,chiar si la doctori am umblat,solutia a fost,inca nu m-am predat.E o zi frumoasa,putin mai racoroasa,cerul fara nori,un albastru,de te prind fiori.Despre cate nu am scris,nu mai am nimic de zis,am luat soarele in spinare,am facut si o plimbare,parca putin nu ma mai doare.Of,viata mea,nu stiu ce sa ma fac cu ea,cand ma urca,cand ma coboara,si imi da peste picioare.Toata viata am alergat,si nimic nu am castigat,numai de pacat am dat.Si ce pacat,la anii mei,nici putere nu mi-a mai lasat.Bucurat-te la tinerete,cand ajungi la batranete,nici sa te scarpeni nu se mai potriveste.Viata,stiu ca nu ti-e rusine,tu cu mine,si eu cu tine,ne-am imprietenit atat de bine.Multe eu am invatat,dar acum am si plecat,o sarutare la lume,sa se stie ca sunt pe lume.Roaga-te si crede,este un leac vindecator de orice rana.Numai prin rugaciune,ingrijorarile dispar,nelinistea si nerabdarea inceteaza,iar credinta sporeste.Sufletul care se roaga a gasit secretul fericirii.Armonia sufletului este rugaciunea.Rugaciunea nu este o trecere a timpului,este arma celor puternici pentru victoriile cele mai indraznete.Am atatea motive sa multumesc.Dar pana atunci da-mi putere sa tac inaintea celor care ma badjocoresc si sa ma rog pentru cei ce ma prigonesc.Tot ce pot spune in finalul rugaciuni,ca o copila a Ta,sunt cuvintele."Cred Doamne,ajuta necredintei mele!"Dincolo de un cer senin,e un Dumnezeu la care eu ma inchin.El pe toate le-a creat,cu glasul Sau cel minunat.Azi il cunoastem pe pamant,ca ne vorbeste din Cuvant.Un zambet,un sfat,un indemn mereu,imi spune intr-una,nu iti fie frica,eu sunt Tatal tau.Daca tu ai ochi sa vada,daca tu ai duh sa creada,la ce-am facut cu ce am avut,pentru ce anume am trait.Ziua de azi ce o traiesc,vreau s-o pretuiesc.Timpul nu se-ntoarce la ce-a ramas,trece-n ritmul propriu fara glas.Intelepciune imi doresc,viata mea sa nu o risipesc.Unii au povesti fascinante de viata,pline de invataminte pentru cei ce le asculta,iar altii isi duc viata in tacere,singuri.Asculta fiul meu,si te intelepteste si indreapta-ti inima pe calea cea dreapta.Pune-ti nadejdea in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe priceperea ta.Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.Aici,departe,la capatul celalalt al pamantului am gasit o lumina,rugaciunea care te transforma.Va indemn deci,inainte de toate,sa aveti credinta.Sa ai o saptamana relaxanta,ganduri frumoase,sufletul sa iti zboare cu speranta,si o zi senina,cu lumina!

In vesnica pomenire…

Emilia Ban-Peptenar-10 Septembrie-1954-20 August-1993 Arad-Bujac

Stefan,Adriana,Dana-Peptenar 6 Octombrie-1996 Chicago

Ioan Peptenar 16 Septembrie 1934-23 August 2000 Arad-Bujac

Elena Isfan Peptenar 10 Iulie 1934-13 Octombrie 2016 Phoenix-Arizona

Camelia Georgiana Borcean 28 Iulie 1979-9 Septembrie 2021 Phoenix-Arizona

In amintirea fratelui meu Stefan(Utu)Adriana si Dana.Ne vom vedea la acele tarmuri,unde lacrimi si dureri nu vor mai exista,si nici despartirea nu ne va mai despartii.Imi vine si mie randul,dar imi astept randul.La revedere cu intervedere.Imi aduc bine aminte,parca era doar ieri,dar azi,ei nu mai sunt.Domnul le stie pe toate.Este inca un mister ce s-a intimpat cu fratele meu Stefan(Utu)pana eu mai traiesc nu voi uita despre tragedia fam fratelui meu Stefan.Parca a fost ieri,nu pot sa uit si nu voi putea uita niciodata ultima mea intilnire cu el la Biserica Philadelfia din Chicago.La terminarea programului am dat mana cu el si am povestit.Ar fi multe de spus dar viata nu ma lasa sa traiesc,am multe intrebari dar fara nici un raspuns,de ce si de ce?Am cautat fericirea dar de la nimeni nimic nu am aflat,dar am vazut ca si ei sunt tot niste muritorii.Azi chiar de pling o clipa,privesc numai in sus,de si dureri am foarte multe,dar am o singura SPERANTA,SPERANTA CEA DE SUS!Nu stiu daca asa a fost voia lui Dumnezeu sa moara ca si martirii,dar fiecare isi are soarta lui,intr-un fel sau altul,dar cu DUMNEZEU INAINTE!"Caci daca traim,pentru Domnul traim,si daca murim,pentru Domnul murim.Deci,fie ca traim,fie ca murim,noi suntem ai Domnului" Romani 14:8 NE VOM REVEDEA!Fiecare inima oboseste,de durere,de neputinta,de incercare,de ne-iubire.Si nicio inima nu poate sa renasca din praf,altfel decat prin multa Iubire.Desigur ca toti avem un timp.Viata mi-a demonstrat ca in fiecare clipa am pentru ce sa multumesc.Viata mi-a luat,mi-a dat,mi-a lasat si amprenta,dar fara rabdare si putere nu sunt nimic.Azi ca de fiecare data,m-am inspirat dintr-o cantare a unui hadicapat Bradley Walker,si nu numai,o poveste de viata,”This life i live,or learning to live again.”Asa sunt si oamenii ca pietrele pretioase,ne lovim de pietre in fiecare zi,sau ne impiedicam de vre-o piatra si nu stiu care e valoarea ei.Oricum viata ma tot invata,pana cand nu-i mai pot face fata.Aseaza totul la loc de cinste,si lasa contemplarea sa existe,ca sa te miste.Ce naivitate,am crezut ca pot masura timpul cu de toate,si am ramas,ca nu se poate.Am scris o carte de aducere aminte,pana mai am minte.Imi aduc cu drag aminte de Emilia,Utu,Adriana,Dana,tatal si mama mea,acum,ce sa mai zic,si de fica mea Camelia.Dar stiti ceva?Am cunoscut si zile bune,dar am trecut si prin zile grele,dar am trecut si peste ele.Uneori am dureri fizice,alteori dureri sufletesti,dar inca ma trezesc.Nu am tot,dar asa cum sunt,i multumesc.Doar cu ajutorul Lui am trecut,mai departe.Si astazi spun si eu oricui,mergi mai departe,cat inca se mai poate.Nu am cedat,m-am transformat,ca nu mai este mult,si voi fi si eu cu Domnul,in al Lui palat.Multumesc tuturor celor ce mi-au venit in ajutor.Nu dau nume,ca pentru unii o sa-i supere,iar pentru altii sa nu sufere.Domnul sa va binecuvinteze pe toti,de la cel mai mic pana la cel mai mare,si sa putem sta bine,cu totii pe picioare.Rasplata sa vi-o dea Domnul,ca de la mine omul,sunt ca si pomul.Inima imi plange,dar Domnul ma mangaie.O poveste adevarata,care nu se uita niciodata.In 1993 Emilia,sora mea,a avut un acident de masina,si a plecat,in Cer sus,la Domnul Isus.In 1996 fratele meu Stefan(Utu)Adriana sotia lui si Dana nepoata lui,tragedie mare ne-a lasat.In 2000 tatal meu,pe urmele lor a plecat.In 2016 mama mea ne-a lasat,si in Cer a colindat.Au trecut 10 ani,mama.In 2021 fica mea Camelia,a falimentat,au trecut 5 ani,de atunci,cand toate sau alineat,in Cer toti ei au cantat,de dureri ei au scapat.Iar eu,aici,acum,si nu stiu cum,Domnul zile mi-a scris,pe drum,sa nu ma infum.Asa e viata fratilor,vrei nu vrei,trebuie apa sa bei,sa fim mai voinicei.Cand mi-e scrisa ziua,nu mai vreu nici palaria,nu o sa mai vad nici sicria,doar ma duc.La toti ne vine randul,cand nici nu-ti vine gandul,doar strabatand-ul.Fiecare cat rezista,si cat largimea mai exista.Toata viata stam in rand,si tot ce ne pica in cap,primind.In amintirea celor dragi ai mei.Mama,se implinesc pe 13 Octombrie 10 ani,dar amintirea o pastrez mereu vie in inima mea.Vei ramane vesnic in inima mea.Sora mea Emilia a plecat acasa,in anul 1993-33 de ani,de atunci,pe plaiurile cerului,iar apoi fratele meu Stefan si sotia Adriana,si nepoata mea,Daniela fica sorei mele Emilia, in anul 1996-30 de ani.Sunt multi ani de atunci,si ii voi purta mereu in sufletul meu.Iar apoi plecarea tatalui meu la cele ceresti,in anul 2000-26 de ani,si asa rand pe rand ne vom reintregi curand.La un moment dat,fiecare om moare,nu conteaza ca esti tanar,casatorit,cu copii sau batran.Moartea nu ne iarta pe niciunul,chiar daca avem averi sau suntem saraci.Pe moment nu vrei sa accepti acest lucru,dar cu timpul te obisnuiesti.Despre tine ce se va scrie cand vei pleca?Era in luna Octombrie,undeva dupa ora tarzie.Era o toamna frumoasa.La televizor stirile curgeau din abundenta.In urechile mele nu vroiam sa aud nimic.Nu am recunoscut nimic din tot ce s-a intamplat.Nu,nu se poate asa ceva.Nu este adevarat.Apoi am privit in sus,si desigur ca si fiecare,aceiasi intrebare?De ce si de ce?Am fost paralizata,trebuia sa cred ca este adevarat.Si i-am spus Dumnezeului meu.Cum ai putut sa lasi sa se intample asa ceva?Unde ai fost Tu?Desigur ca a trebuit sa treaca mult timp,si multi ani,pana am auzit vocea Lui,care mi-a spus in gandul meu,intr-o zi tu vei afla.Stiu ca si Dumnezeu a vazut cand fiul Sau Isus a murit pe cruce pentru noi.Dar cu toate acestea intrebari,totusi ceva in inima mea nu ma lasa.O zi a dreptatii va fii.In linistea ce se asternuse peste mine,a urmat in inima mea aceasta cantare. Dincol de zare e o dimineata,mai glorioasa,fara apus.Sfarsita-i truda si o alta viata,am pe vecie,cu al meu Isus.Dincolo de zare,ce intalnire,cu preaiubitii plecati la El.Si intr-o unire fara de despartire,vom fi acasa,la Tatal in cer!Filipeni1:21"Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig"Cu siguranta castigul e unul mai mare decat ne putem noi imagina,moartea e castigata pentru cer!Viata mea se poate rezuma in cateva strofe.Sunt un pribeag fara de tara,ratacitor prin lung pustiu.Dar am in ceruri o comoara,si tara mea-i in vesnicii.Ma-ndrept spre cer sa-L vad pe Domnul,sa nu mai fiu un peregrin,caci dupa ce-am sa trec Iordanul,se va sfarsi al meu suspin.Voi arunca a mea povara,Eliberat sub crucea grea.Nadejdea mea nu o sa moara,si voi intra-n odihna Sa.O zi diferita de altele,un drum al durerii,al lacrimilor,un drum in care speranta obliga parca la resemnare,si la o intelegere a voii lui Dumnezeu.Anii au trecut,dar amintirile raman.Citesc si recitesc mesaje lasate de cei dragi ai mei.Mi s-au umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie cand am descoperit ce viata frumoasa au trait,si ce mult ei sau iubit.Plang de multe ori ca sau dus asa de repede,dar stiu ca sunt dusi in corul de ingeri.Nu pot trece nicidecum peste toate,dar Harul Domnului ma tine.Am nadejde si traiesc cu speranta revederii.Toate trec si ne lasa cu suspin,si altele vin,si ne face venin.Amintiri ce nu mor,dar dor.