In toamna anului 2024,lui Octombrie,cand toate ma intersectie cu abstractie,vin cu veneratie si nu vreau sa fac locomotie sau comotie de emotie,ci sa primesc o proportie de promotie in despotie.O frunza de notatie in functie de conditie,si in rotatie cu respiratie de Octombrie.In numele clipei si-al toamnei,ce tace ca prin farmec,si toamna ne-arata ca poate sa taca si sa treaca.Si-n numele frunzei eterne,cu lacrima frunzei si-a vietii,natura si cerul picteaza,luna lui Octombrie.Viata este o carte,pe care-o purtam cu noi.La-nceputul vietii,e doar cateva foi.Dar trecand prin viata,multe pagini adunam.Punem ganduri la prefata,si incepem cu copilaria.Scriem pagini multe,tot ce am trait frumos,dar si marunte lucruri,care au cam mers tot pe dos.Toamna vietii sa o-nvete,despre iarna s-o scriu mai tarziu.Iar pentru anii care vin,batranete fara chin.Viata mi-a fost adiere,am trait-o cu folos.Atunci cand va fi ultima fila,voi inchide cu-o stampila:Viata draga,te-am iubit.De la nastere si pan la moarte,dintre dulce si amar,viata e o carte,intr-un singur exemplar.Stinga-se a vietii viata flaca,in capataiul de la racla.Nu as schimba nimic din viata,de-a fi nici rau,nici bun,si nici nu am pacinica rabdare a omului de mult bun.A lumii vorbe,demult eu nu le mai ascult,nimic pentru mine ce pentru ei,e mult.Viitorul e un trecut,pe care,intors Il vad.Nu-ntreb de ce in lume nu ne e dat de soarte,noroc fara durere,si viata fara moarte.Am pus demult deoparte acele traume vechi,ce spun c-a vietii file au vecinic doua parti.A gandului lucire,si-a inimei bataie.Nu cer norocul,dar cer sa ma invat.Ca viata-mi pret sa aiba,si moartea s-aiba pret.Sa nu zic despre mine ce omului s-a zis:Ca-i visul unei umbre si umbra unui vis.Zadarnica,pustie si fara inteles,viata-mi nu se leaga de-un rau sau de-un eres.Pentru cei ce vor fi,las in urma o carte,cand si eu voi sfarsi,sub un veac de etate.Iar pentru cei ce-or veni,las in urma un gand,va mai fi doar un cuvant.Cu un rost sau anost,las in urma o floare,pentru cei ce au fost.Iar pentru cei ce-au crezut,ma inclin cu suspin,si multumesc din plin.Dar pentru cei ce citesc,din versuri,ceresc,va iubesc.Las un trandafir,tuturor ce-au mancat doar pelin,sa va mangaie lin,cu un ranjet subtil.Iar pentru Eternitate,las in urma o carte,cu versuri ciudate,intru libertate.Natura si cerul picteaza,tabloul numit vesnicie.Ca dragostea suprema pe pamant,e unica confesiune a anotimpului de toamna,dat de Cel prea Sfant.Am ajuns la o varsta in care privesc inapoi cu recunostinta,si inainte cu intelepciune.Timpul trece,iar viata devine mai pretioasa pe masura ce intelegem ca nu mai avem atat de mult din ea.Am invatat sa ma eliberez de lucrurile care nu mai conteaza,si de zgomotul lumii.Nu am rabdare pentru conflicte inutile,pentru oameni care nu respecta timpul si prezenta mea.Vreau sa ma inconjor de oameni care aduc autenticitate in vietile celor din jur.Oameni care au suflet,si isi asuma greselile si continua sa creasca.Apreciez fiecare moment si nu ma grabesc sa fiu cineva.Doresc sa traiesc cu sens si bucurie,sa apreciez fiecare clipa,fiecare zambet.Scopul meu este sa traiesc in armonie cu mine insumi,si sa imi pastrez constiinta linistita.Viata e scurta si pretioasa.Sa traim in pace cu demnitate si dragoste.Amin
