Friday, October 18, 2019

O umbra dintr-un crampei de necuprins...


Nu dau lectii altora,cand eu insumi am nevoie de lectii,si nu-i critic pe altii,cand eu merit.Evitam discutii si ignoram priviri tocmai pentru ca nu vrem sa dam nimanui nici un fel de explicatii.Indiferent de starea noastra,insistam ca ne este bine.Rareori ne descarcam si atunci cand o facem plangem cu sufletul.Am intalnit oameni loviti,care se dadeau cei mai puternici,dar sufletul era lipsit de orice vlaga.Nu exista oameni fericiti pe deplin,nu exista inimi neindurerate.Cand am ajuns sa le ating sufletul,si-au strigat durerile descoperind leziunile netratate la timp.I-au durut mult,iar ranile s-au adancit cu fiecare clipa mai intens.Sa avem curajul,de a nu tine cont de ceea ce spun majoritatea oamenilor,ci de a ne apara principiile.Viata poate fi uneori mizerabila,iar daca noi nu tratam durerea,aceasta poate declansa un razboi in care ne luptam cu noi insine,indiferent de situatie.Deschide-ti sufletul si trateaza-ti fiecare lovitura din sufletul tau caci altfel vei aduna deceptii dupa deceptii,iar acest lucru te va arunca in cea mai dureroasa melancolie.Caracter,este un termen folosit pe care nu il vedem prea des,totusi stim ce inseamna si ii recunoastem absenta.Caracterul,este ceea ce facem atunci cand nu ne vede nimeni.Chiar de-s o umbra,eu tot mai sper sa ma zaresti.Cum e mai bine,sa iti pui mereu intrebari sau sa treci prin viata fara sa cauti aceste raspunsuri?Probabil e mai simplu pentru cei care gandesc mai putin la aceste aspect,dar ce sens si farmec ar mai avea viata sau cat de searbada ar fi fara aceste cautari de raspunsuri.Sa nu mai punem la socoteala si starea de bine,pe care o vei cunoaste in momentul in care vei reusi sa si raspunzi la unele dintre ele.Observ,analizez si chiar stau de vorba cu oameni care isi pun aceste intrebari,persoane care se simt nelinistite,neintelese,respinse de societate pentru ca nu au aceleasi preferinte,ca si majoritatea sau oameni normali care vor sa se cunoasca mai bine si cauta niste raspunsuri.Nu poti sa te minti la nesfarsit sau sa ascunzi gandurile care te macina si care nu iti dau pace.Nu poti sa fugi la nesfarsit de singuratate,de frica.Faptul ca ai ajuns pana aici inseamna ca deja esti pe calea cea buna.Sunt cea pe care toti pretind ca o cunosc,dar defapt nimeni nu stie cine sunt.Sunt acea fata timida pe care orice lucru o poate rani.Cea care ii face pe toti fericiti,chiar daca plange,care si cu lacrimi in ochii insista ca este bine.Sunt cea care e fericita si cand e trista,sunt cea in care poti avea mereu incredere.Amintirile dureroase pe care le am nu se vor vindeca niciodata,dar am invatat sa traiesc cu ele.Ma mint in fiecare zi ca nimic nu s-a intamplat si ca totul e doar in capul meu.Sufletul imi plange,si nimeni nu stie.Am multe defecte ca celelalte,dar asta sunt eu,sunt o scriitoare fara cititori.Viata e precum o carte scrisa.Daca nu era Domnul de partea mea,eram pierduta,dar bunatatea LUI se inoieste in fiecare zi,si tot ceea ce am mai bun ii apartine LUI.Inima si viata mea e tot ceea ce am,din partea LUI,si tot ceea ce imi apartine este de la EL,fam mea,copii mei,si voi toti,cei dragi mie.Cu Domnul inainte,pana la ultima rasuflare!






No comments:

Tantarul...

Sunt inca in pat,si nu-mi pot lua gandul de la tine, De la noaptea trecuta,mi-as dori atat de mult sa te strivesc In noaptea calda...