Friday, March 10, 2017

No bine,lasa-ma in pace...20 de ani in Ardezona!

Au trecut 20 de ani de atunci,Martie,10-1997,si iata-ma sunt tot aici.Azi e zi mare,zi de sarbatoare si fiecare isi vede de viata lui,fratii mei,surorile mele,bine,bine bine sa va stiu.Nu am mese,nici mancaruri alese,dar pentru aceasta voi sa nu va ingrijorati.Masa e cantul,painea e scrisul si de la mine voi sa le primiti.Ce bine imi pare ca e sarbatoare si pentru mine azi au trecut atatia ani.De cantat eu v-am cantat,de bucate voi va-ti saturat,si acum sa mai ne odihnim putin.Arizona ce frumoasa si bogata esti!Parca a fost doar ieri,dar timpul a trecut asa de repede,nici nu imi vine sa cred cum au trecut.Nu imi e greu sa ma uit inapoi,chiar daca soarta a fost asa de crunta,si viata asa de grea,cu bune cu rele am supravietuit.Viata isi are suprizele ei.Multe au trecut de atunci si multe vor mai trece,dar tot ce eu am scris acum aici va raminea,si povestea mea continua si pe mai departe.Sunt aici,dar cu Dumnezeu inainte.GOD BLESS AMERICA!Cu bune cu rele,cu grele poveri,nu imi mi-e greu sa ma uit in trecut prin cate am trecut,un lucru este clar cum de am rezistat.Dar pot sa va spun "Daca nu era Domnul de partea mea,ma inghita pamintul de vie,dar mina Domnului a fost peste mine si m-a ocrotit de multe primejdii.Nu mi-a fost deloc usor prin cate am trecut si cate am indurat,dar asa a fost si asa este pe pamint.Daca vei trece prin ape,Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor ineca,daca vei merge prin foc,nu te va arde,si flacara nu te va aprinde.Dreptatea Ta ajunge pana la cer,Tu ai savarsit lucruri mari,cine este ca Tine?Nu astepta ca toti sa sufere pentru ca tu suferi,nici ca toti sa se bucure pentru ca tu te bucuri,mai bine fa tot ce trebuie ca nimeni sa nu se bucure ca tu suferi si nimeni sa nu sufere ca tu te bucuri.O poveste de viata,este destul de lunga,dar poate cu o alta ocazie o sa v-o povestesc.Sunt zile ingropate in rutina,prin care treci manat de inertie.Sunt zile in care ai vrea sa scapi de amorteala si in care astepti in zadar sa se intample,ceva care sa te aduca la viata.Si sunt zile in care impacat fiind cu previzibilitatea zilei de maine,cazi prada unei intamplari care iti da peste cap mersul lucrurilor,sirul gandurilor si cursul vietii.Printre zambete,amintiri,marturisiri,bucurie si uimire te intorci la ziua de ieri,si ai senzatia ca timpul sta in loc.Ca anii care au trecut au fost in fapt,zile si ca ultima discutie a avut loc ieri.Stii,daca ai da timpul inapoi,nu ai schimba nici cel mai mic detaliu,iar asta iti este suficient pentru a merge mai departe.Niciodata nu am crezut in rezolutiile pentru anii ce au trecut si niciodata nu am simtit nevoia bilantului.Uitandu-ma in urma,traiesc cu senzatia ca anii au trecut asa de repede,au fost mai durerosi decat orice alti ani.Sau poate si alti ani au fost la fel,dar nu am realizat eu.Probabil ca intr-un moment sau altul al vietii,fiecare dintre noi ajunge intr-un punct de analiza viata.Unii o fac din obisnuinta,altii poate o data in viata.Probabil ca momentul meu este acum.Ar fi multe de spus si n-as sti de unde sa incep,asa ca o sa incerc.Am aprofundat relatii cu oameni frumosi pe care i-am cunoscut undeva,in timpul anilor,si pe care ma bucur sa ii pot numi prieteni.M-am apropiat mai mult de prieteni pe care ii stiu de ceva timp si in preajma carora ma simt mereu acasa.Am intalnit persoane noi care intr-un fel sau altul mi-au marcat existenta.Unii in bine,altii in rau.Tot raul spre bine.Toate se intampla cu un rost.In acesti ani,mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt asa cum credeam eu ca sunt,si ca nici nu trebuiau sa fie asa.M-am suparat pe mine si m-am suparat pe altii.Am realizat ca incercand sa-mi fac bine,mi-am facut rau.Am pierdut cativa prieteni dragi,dar am castigat experienta de viata.Am cazut pentru ca,sa am de unde sa ma ridic.Si mai presus de toate,mi-am dat seama ca cineva acolo sus ma iubeste mult de tot.Cineva acolo sus a avut grija sa fiu la locul potrivit,la momentul potrivit,ferindu-ma astfel,de situatii care ar fi fost cu adevarat neplacute.Acum,astept cu inima deschisa ceea ce o sa-mi aduca viata.Sunt recunoscatoare pentru oamenii pe care ii am in jurul meu si pe care sper sa-i am alaturi si in anii viitori,daca va fi voia Tatalui Ceresc.Sunt recunoscatoare pentru clipele bune si rele de experiente,pentru lectiile cu care am ramas de pe urma lor.De atunci si pana in prezent sunt tot aici,cu picioarele pe pamint.Va las in mana Tatalui si sa auzim numai de bine,cu drag Raveca PHOENIX-AZ


No comments: