Sunday, March 12, 2017

Chiar daca,nu ma dezamagesc...

Bucuria nu e doar un atribut al tineretii,bucuria e bucurie in orice anotimp al vietii.Sa nu ma bucur Doamne ca te-aud,ca glasul Tau mi-ajunge la ureche?Sa nu ma rup de lume tot mai mult,chiar de-am ramine-o singura pereche?Chiar daca flori pe ramuri nu mai cresc,si chiar daca frunzele ingalbenesc,eu tot ma fericesc.Chiar daca soarele nu-l mai zaresc,chiar daca nu pot timpul sa-l opresc,eu tot nu ma mai vaicaresc.Culori de primavara,peisaj divin,eu rasadesc Edenul in pustie.Chiar daca totu-i vechi,din inimi cum rasare aurora,spre-o alta lume noua,eu ma dedic.Din cer lumina se iveste,chiar daca crucea inca ma mahneste,e-atata bucurie prin inima ranita.Oamenii te pot dezamagi in mii de feluri,dar nu te pot infrange niciodata.Fericit cel ce nu asteapta recunostinta,acela nu va avea nicio dezamagire.Pina mai ieri eram si eu asta.Si,da,dar,daca,acum am invatat ca viata imi ofera prea multe lamai,trebuie sa fac o limonada.Cum apare in noi o emotie,o stare,o simtire,cum intervine mintea si o transforma in ganduri.Vedem cerul senin si de indata incepem sa gandim.In loc sa ne simtim bine,privind cerul,ne gandim ca ne simtim bine,numai daca vedem cerul.In loc sa iubim,numai ne gandim ca iubim.Este dificil diferenta dintre a te simti bine si a gandi ca te simti bine,dar este totusi o mare diferenta.Avem nevoie sa simtim,sa privim,sa traim,dar este buna si gandirea.Una dintre cele mai mari provocari pe care o avem pentru o viata mai buna,consta in a reinvta sa simtim.Gandurile exista doar in spatiu si timp.Ca sa nu ne luam prea in serios,ca veni vorba,am uitat,pui oleaca de smerenie,oleaca de ascultare,oleaca de milostenie,oleaca de bunatate.Tot le pui in sac,pana se umple sacul.Il indesi bine,sa fie bine plin,apoi il legi la gura si te duci bucuroasa.Daca traista e goala,vantul ti-o ia,in situatia in care nu mai stii cand e frig sau vantul bate tare afara,stii ca traista ti-e usoara,si nu ma mai gandesc cu ce rimeaza,ci doar la cati nervi imi creeaza.Asta si pentru ca nu mi-am lasat oleaca neuronii.De fapt,fie vorba intre noi,vremea-i ca oamenii,adica sucita.Pe de alta parte,vorba aceea,da-i romanului ce sa faca,si se va simti bine,cand e impins in groapa.Asa ca mai bine scrijelim oleaca,pana cand o sa ne mai si treaca.Stiti ca este o vorba,tot paiul are umbra lui si tot sacul isi gaseste petecul,si apoi cand mai este si oleaca de bine,atunci stiu ca-i bine,si imi dau seama ca viata este asa cum este.Sa alunge intunericul din suflet si sa puie oleaca de lumina,de multul intunerec ce are sa vie.Om sunt ca si cei multi,oleaca bine,oleaca mai venin.Vine omul,sta oleaca,mai scrie,dar si pleaca,nu este suficient sa stii si sa citesti,oleaca gata,si mai plec...



No comments: