Sunday, February 5, 2017

Canta,rabda,iubeste...

Don’t Go To Your Grave With Your Song Still Inside You.Time is passing,FASTER than we realize.Leave a legacy that will last.Durerea ma invata sa iubesc cand mi-e greu,sa-ti spun nu plang,cant si merg inainte!Caci vremea cantarii e cea de acum,cand lacrima arde sub gene.Sfarsise-va totul,asa,ca un vis,ca a fost vreodata.Dar canta,iubeste si rabda.Se apropie zorii,departe nu sunt,El vrea sa auda laude,sa fie iubire si pace de sus,sa se cante imnul iubirii.Aceasta cantare vreau sa fie my legacy,care va ramane in urma mea,peste ani si ani.Si cat voi trai voi iubi.Lumea cu soare,pamantul cu floare,si muntii ce stiu a doinii.Si cat voi trai voi IUBI!Cerul cu stele,si visele mele,si,Tu,printre ele vei fi!Cine in viata iubeste,cu dragostea se intalneste,la orice pas,zi de zi.Cine pe lume,iubeste,doar in IUBIRE gaseste,clipa dorita,in suflet,ea va inflori.Si atat cat voi trai voi IUBI!Canta Raveca,Iubire,si sa-l pastrezi in amintire,El pretutindeni in viata,ma va insoti.Si cat eu voi trai,voi IUBI!Un cantec prea dulce,am invatat in viata,il cant sa rasune,durerea sa nu ma rapuna,inima sa imi fie mai buna,lovindu-ma cu multe necazuri amare,m-a invatat s-o cant cu ravna si zel.Cuibul de acasa,eu nu il mai aveam,pribeaga prin lume si tara,simtindu-ma singura,am inceput sa cant.Scumpii mei frati,ganditi-va bine,ca orice necaz in lume ne vine,pe noi sa ne invete sa cantam pentru El.Cu aceasta cantare mereu eu ma intaresc,cand moartea veni-va,cu drag s-o primesc.Auzim adesea ca pentru a fi sfant,trebuie sa te nasti in locul potrivit,intr-o familie buna,intr-un climat moral sanatos,bine alimentat din punct de vedere material si spiritual.Viata ne arata ca lucrurile nu stau neaparat asa,acest element nu este determinant.Nu ai nevoie de o genealogie privilegiata pentru a deveni sfant sau sfanta,deoarece harul lui Dumnezeu poate lucra cu eficacitate in orice persoana care raspunde afirmativ chemarii Lui,de a fi sfinti precum El este sfant.Ne vom convinge de aceasta realitate reflectand impreuna la viata.Vreau sa cant mereu chiar daca ar trebui sa-mi culeg trandafirii din mijlocul spinilor,iar cantarea mea va fi cu atat mai duioasa cu cat spinii aceia vor fi mai lungi si mai intepatori.Pentru a ajunge la desavarsire,nu cunosc altul decat iubirea,si aceasta cale a fost batatorita din plin de pasii mei.Tot ce-n lume ne incanta,tot ce stelele rostesc,orice vis ce-adanc se-avanta,pe culmi de tainica iubire-n gand curat,orice viata de poveste,orice dor dupa etern,eu atat cat voi trai cu fiecare strop de viata,as vrea sa las sa straluceasca,Iubire limpede de cer.Doamne,esti a mea iubire,Tu esti tot ce mi-a ramas,vina orice prigonire,eu de Tine nu ma las.Tu le stii pe toate,gandul inimii mi-l stii,Tu mi-alini cu bunatate,toate zilele pustii.Ochii mi-i indrept spre Tine,a mea inima intreaga,langa Tine vreau s-o tin,Tu pe vecii mi-o leaga,ca sa fie-a Ta deplin.Tu mi-ai fost a mea iubire,si ajutor in tot ce-am tras.Rabdare,inca putina rabdare,caci vine seninul.Coboara ziua inspre asfintit,ca vine batranetea,lumina-i trece linistit spre o alta tinerete.Urmeaza dupa noapte zi,si iarna dupa vara,merg toate cum ar fi intaia zi,si apoi din nou e seara.Invata-ma,amurg,eternele povete,prin care zilele sa-mi scurg spre-o sfanta tinerete,si cand,cu un ultim asfintit,viata mea inceta-va,sa mostenesc desavirsita slava.Va invit pe toti sa va doriti sa fiti iubirea.Cum ar fi daca ai trai fiecare zi,clipa de clipa,si fiecare respiratie o opera ce se creeaza Iubirea...


1 comment:

geluu said...

Am citit, zilele acestea, cate ceva si am gasit aceasta poveste care a mers la sufletul meu M -am gandit ca ti-ar placea si tie:
"Cândva, pe o margine de lume, într-un sat îndepărtat trăia un suflet de artist, talentat și înțelept. Maestrul adora copiii și îi plăcea să îi răsfețe cu daruri încântătoare: lucrușoare mici, născute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar… fragile!
Oricât de mult se străduiau bieții prichindei să fie grijulii cu noile jucării, fermecătoarele daruri se spărgeau zgomotos, transformându-se în cioburi. Micuții disperați plângeau cu amărăciune. Iar peste ceva timp, bătrânul înțelept le oferea alte daruri minunate: amețitor de frumoase, dar… și mai fragile!
Într-o zi, părinții copiilor, copleșiți de drama piticilor, au bătut la ușa bătrânului:
-Maestre, ești atât de înțelept! Știm că le dorești copiilor noștri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt încântătoare, dar atât de fragile!
Bătrânul înțelept le răspunse, zâmbind:
-Vor trece doar cățiva ani și cineva le va oferi… INIMA SA. Din bucuria de a primi aceste lucruri mici, frumoase dar fragile și tristețea de a le pierde într-o clipă, vor învăța să fie un pic mai grijulii cu… ACEL DAR."
(autor necunoscut)

PS Iubirea este cel mai frumos dar!