Sunday, January 15, 2017

Merge-voi cu mina goala inaintea Domnului?

Intreaga noastra viata este asemeni unei calatorii inspre cetatea statatoare,care are temelii vesnice.Incolo,fratilor,fiti sanatosi,desavirsiti-va,fiti cu un cuget,traiti in pace,si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.2 Cor. 13:11Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare sfinta.Rom. 16:16;1Am fost asa cum nu mai sunt,dar cum sunt azi,imi pare rau ca n-am putut sa fiu mereu.Merge-voi cu mina goala inaintea Domnului,suflete nu-i pot aduce,nici un singur snop macar?Isus m-a rascumparat,de moarte nu am frica,dar sa merg cu mana goala,asta-i ce ma supara.Anii mei,inca-odata de-ar veni,cat de fericita as fi.Voi crestini lucrati cu rivna,tot inainte sa zoriti,aduceti pe multi la Isus,atit timp cat mai traiti.In suflet un dor din inima de mama,minunea de a revedea,dar pana va sosi momentul,cu ochii in sus privind la cer.Prefer sa fiu constienta de ceea ce ma doare,prefer sa traiesc acceptand ca sunt asa cum sunt,cu sufletul curat,cu un dor ce se zbate cumplit,cu o iubire ce nu poate sa moara.Asta sunt,si merg mai departe.Va veni o zi in care lacrimile vor fi sterse,durerile vor fi uitate si rasplata va fi nemasurata.Cu Dumnezeu sunt o forta,de azi,nu de maine.Imi voi lega inima de cer si voi lasa ca Cerul sa fie vazut in ea.Am inteles ca pentru a fi umplut,trebuie sa te golesti,Cerul nu coboara unde locuieste firescul,trebuie sa mori,ca mai apoi sa traiesti prin El.Prea multe momente in care ma pierd in tacere,deoarece in tacere suntem asa cum nimeni nu am vrea sa ne vada,in tacere putem sa plingem fara sa ne intrebe nimeni de ce o facem.In tacere putem sa zimbim fara sa zica nimeni ca am inebunit.In tacere sunt asa cum vrea toti sa fie,in tacere nu ma intreaba nimeni de ce pling.Murim fara sa cunoastem,atat de multe intrebari fara raspuns,incat in cele din urma renuntam la a le mai lua in seama.Atatea lucruri isi pierd sensul,adevarul a devenit ceva ascuns,de care trebuie sa scapi.Si faptul ca te trezesti in fiecare dimineata,ca o raza de soare iti mangaie fata,un fir de iarba creste,respira si se ofileste,zi dupa zi si noapte dupa noapte,te indrepti cu aceeasi pasi marunti spre lume in care esti imbulzit de cotidian.La fiecare pas,in fiecare moment incercam drumul care se arata in fata ochilor nostri.Nu stim,nu putem,nu vedem dincolo de valul simplu sau,poate prea alunecos,insa dorim sa atingem posibilul.Am vazut posibilul si am trait vizibilul.Am stat si m-am gandit daca aceste ganduri sa ramana doar intre mine si Dumnezeu sau sa le postez aici,dar atata timp cat traiesc intre oameni,tot ce traiesc e intre mine si voi,asa ca trebuia sa va spun.Sa va dea Dumnezeu la toti sanatate,si ganduri bune...


No comments: