Wednesday, January 25, 2017

Hora Unirii...

Hora Unirii este o poezie de Vasile Alecsandri,publicata pentru prima data in 1856,in Steaua Dunarii,revista lui Mihail Kogalniceanu,titlul original fiind Hora Unirei.Se canta mereu pe data de 24 ianuarie,cand s-au unit Moldova si Tara Romaneasca,sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.Muzica a fost compusa de Alexandru Flechtenmacher.Cum s-a nascut ea?A fost rezultatul unui sentiment national aparut spontan in piepturile moldovenilor si muntenilor de odinioara.Cert este ca evenimentul nu a ramas fara ecou in fantezia oamenilor simpli caci,cincizeci de ani mai tarziu,dr. Nicolae Minovici descoperea un tatuaj reprenzentand doua femei nud,care-si uneau mainile sub o singura coroana. cel tautaj publicat in anul 1898 in lucrarea Moda tatuajelor din Romania reprezenta simbolic,prin filtrul intelegerii unui om simplu, "unirea Moldovei si a Valahiei".Hora Unirii a aparut si ea cu prilejul acelui eveniment si am avut surpriza sa descopar,ca nu ar fi fost rezultatul unui sentiment puternic de manifestare a multimilor inflacarate de patriotism.Viata taranului nostru,precum si a targovetilor,nu era de invidiat la mijlocul secolului al XIX-lea.Saracia,adesea bolile nutritiei insuficiente,ale mizeriei in general,erau prezente in viata multora.Apoi,alternative sociale nu prea existau pentru cei aflati la baza piramidei sociale,iar conturarea unui stat nou ii lasa pe multi aproape indiferenti.Obiceiurile si mentalitatile nu se puteau schimba de la o zi la alta,lucru pe care il stim si astazi,insa noul stat trebuia sa se legitimeze cu simboluri cotidiene mai putin manevrate inainte.In anul 1860 a fost publicata o caricatura a noilor moravuri,al carei mesaj ar surprinde pe orice istoric si nu este de trecut cu vederea o astfel de imagine a trecutului.Deoarece in aceasta aparent banala caricatura apare un grup de tarani dansand o hora,desculti si incurajati de biciul jandarmilor imbracati in uniforma napoleoniana.Pana si soarele zambea loviturilor de bici,care-i fortau pe tarani sa danseze "Hora Unirii",astrul ceresc fiind impodobit cu celebra palarie napoleoniana.Nu-i de mirare ca la 1848-1849 aceiasi tarani fortati sa danseze "Hora Unirii" la 1859 nu erau interesati de cuvintele cele noi precum "libertate" sau "constitutie".Ei doreau ceva mult mai simplu si mai aproape de nevoile lor:pamant.Cat de mult s-a inteles acest lucru la 1848 sau zece ani mai tarziu,ne ofera un raspuns anul 1907.Povestea pe scurt a nasterii "Horei Unirii"vine sa intareasca certificarea unei realitati:Romania moderna s-a nascut grabnic fiindca timpurile o cereau pentru a nu disparea politic,dar sacrificiul a fost ceea ce numim "forme fara fond".Hora Unirii este o poezie de Vasile Alecsandri,publicata pentru prima data in 1856,in Steaua Dunarii,revista lui Mihail Kogalniceanu,titlul original fiind Hora Unirei.Se canta mereu pe data de 24 ianuarie,cand s-au unit Moldova si Tara Romaneasca,sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.Muzica a fost compusa de Alexandru Flechtenmacher.Cum s-a nascut ea?A fost rezultatul unui sentiment national aparut spontan in piepturile moldovenilor si muntenilor de odinioara.Cert este ca evenimentul nu a ramas fara ecou in fantezia oamenilor simpli caci,cincizeci de ani mai tarziu,dr. Nicolae Minovici descoperea un tatuaj reprenzentand doua femei nud,care-si uneau mainile sub o singura coroana. cel tautaj publicat in anul 1898 in lucrarea Moda tatuajelor din Romania reprezenta simbolic,prin filtrul intelegerii unui om simplu, "unirea Moldovei si a Valahiei".Hora Unirii a aparut si ea cu prilejul acelui eveniment si am avut surpriza sa descopar,ca nu ar fi fost rezultatul unui sentiment puternic de manifestare a multimilor inflacarate de patriotism.Viata taranului nostru,precum si a targovetilor,nu era de invidiat la mijlocul secolului al XIX-lea.Saracia,adesea bolile nutritiei insuficiente,ale mizeriei in general,erau prezente in viata multora.Apoi,alternative sociale nu prea existau pentru cei aflati la baza piramidei sociale,iar conturarea unui stat nou ii lasa pe multi aproape indiferenti.Obiceiurile si mentalitatile nu se puteau schimba de la o zi la alta,lucru pe care il stim si astazi,insa noul stat trebuia sa se legitimeze cu simboluri cotidiene mai putin manevrate inainte.In anul 1860 a fost publicata o caricatura a noilor moravuri,al carei mesaj ar surprinde pe orice istoric si nu este de trecut cu vederea o astfel de imagine a trecutului.Deoarece in aceasta aparent banala caricatura apare un grup de tarani dansand o hora,desculti si incurajati de biciul jandarmilor imbracati in uniforma napoleoniana.Pana si soarele zambea loviturilor de bici,care-i fortau pe tarani sa danseze "Hora Unirii",astrul ceresc fiind impodobit cu celebra palarie napoleoniana.Nu-i de mirare ca la 1848-1849 aceiasi tarani fortati sa danseze "Hora Unirii" la 1859 nu erau interesati de cuvintele cele noi precum "libertate" sau "constitutie".Ei doreau ceva mult mai simplu si mai aproape de nevoile lor:pamant.Cat de mult s-a inteles acest lucru la 1848 sau zece ani mai tarziu,ne ofera un raspuns anul 1907.Povestea pe scurt a nasterii "Horei Unirii"vine sa intareasca certificarea unei realitati:Romania moderna s-a nascut grabnic fiindca timpurile o cereau pentru a nu disparea politic,dar sacrificiul a fost ceea ce numim "forme fara fond".

Versurile-
Hai sa dam mana cu mana,
Cei cu inima romana,
Sa-nvirtim hora fratiei,
Pe pamintul Romaniei!

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Intre noi sa nu mai fie
Decat flori si omenie!

Mai muntene,mai vecine,
Vino sa te prinzi cu mine,
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul nu-i putere,
La nevoi si la durere,
Unde-s doi puterea creste,
Si dusmanul nu sporeste!

Amindoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.

Amindoi avem un nume,
Amindoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate,tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grabire,
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare,
Peste-a noastre vechi hotare.

Si sa vada sfintul soare,
Intr-o zi de sarbatoare,
Hora noastra cea frateasca,
Pe campia romaneasca!



No comments: