Monday, January 16, 2017

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?Cine esti Tu?Sunt un nimic,un fir de nisip intr-o mare,o frunza purtata de vantul ce-adie,un fulg de omat presarat pe campie.Sunt un nimic,si de multe ori gresesc,caci ma cred cineva,dar sunt,tot nimic.Nimic fata de Tine,fata de marea-Ti splendoare,de mana-Ti puternica mereu ocrotitoare.Sunt un pumn de tarana,ce are-n el suflare,ce doreste sa urce,sa se nalte,pe culmi mai inalte sa zboare.Sunt lutul ce striga mereu la Tine,care cere in orice ceas izbavire.Sunt o biata suflare,o trestie franta,o picatura de ploaie ce cade pe pamant,condusa de Tine.Sunt nimic,dar nimicul din mine,striga mereu la Tine.Cine esti TU?Tu esti iubirea,Tu esti salvarea,prin Tine,Doamne,imi am eu suflarea.Tu esti puternic,esti ocrotire,in Tine gasesc mereu bucurie.Tu ma iubesti,imi esti alinare,Tu esti vita,Tu esti viata,in Tine mereu,mereu vreau sa cresc,pe Tine mereu,mereu sa Te iubesc!Ajuta-ma Doamne sa stiu cine sunt,ajuta-ma Doamne sa stiu cine Esti,si pune in mine dorinta fierbinte,ca orice lucru sa-l fac pentru Tine,ca orice clipa s-o traiesc doar pentru Tine.Te-ai nascut,o femeie,un pas peste timpuri eterne,din a vietii scanteie,picatura iubirii a cerne,intre amintirile mele,sta ascunsa dorinta amintirii,pentru ea-i doar o cale,ocrotita de legile firii.Un miracol ce cheama rasaritul,prin forta divina,doar atunci cand esti o mama,ai simtit implinirea deplina.Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre,pe cand incepusem si eu,dragalita-Doamne,a ma ridica o fetita,pe atunci,la casa parintilor mei,in orasul meu Arad,oras mare si vesel,impartit in oameni buni si oameni rai.E mic cuvantul amintire,dar pretuieste foarte mult,caci el e singur amintire,al vremurilor de demult.Amintiri,amintiri sa avem cu noi toti,de gandire,amintirea e ultimul tel,ea ne tine pe noi la fel.Am scris pentru voi,mult sau putin,bine sau rau,am scris cu sufletul,pentru sufletul vostru.O frunza se naste in primavara,trece prin vara vietii,apoi toamna se desprinde incet din pomul vietii si parca spune,ce frumos este sa zbori printre amintiri.Nu ma dor amintiri ca le stiu,nici iubiri nu ma dor,ca le-am strans,n-am sadit,printre zile,pustiu,cand necazuri au fost,nu m-am plans.N-am avut nici prea mult,nici putin.Tot ce Domnul mi-a dat,mi-a ajuns.Calauza mi-a fost doar harul divin,pe carari mult prea greu de amintiri.Am scris,pentru drumul umblat pe pamant,am scris,sa ramana cuvant.In ultimul timp,indiferent ce canal media deschizi,tv,internet,esti din ce in ce mai bombardat cu stiri care induc teama,stiri care suna mai degraba a amenintari decat a auzi de bine.Oamenii par din ce in ce mai agitati si mai ingrijorati lovindu-se asemenea orbilor de aceiasi pereti.Da,vin vremuri grele peste noi,cam aceasta pare sa fie traducerea oricarui mesaj care ni se transmite.Si ma gandesc la reactia omului simplu care s-a straduit o viata sa fie cinstit,in primul rand cu el insusi si cu cei de langa el,daca are vreun motiv intemeiat sa-i fie frica.Unora le este frica sa piarda ceea ce cred ca au,altora le este teama ca nu vor dobandi niciodata,astfel incat daca facem o medie,se rezuma la frica de a nu avea.Imi vine in minte acum personajul din filmul La vita e bella.Viata e frumoasa,merita traita,cu bune si cu rele.Nu am nimic,nimic nu am in asta lume,caci totu-i goana dupa vant,m-am saturat de tot ce este pe pamant.As vrea sa zbor mai sus de stele,aici sunt numai calator,aici sunt lacrmi si suspine,necazuri multe de ori ce fel.O rasuflare poate,mi-a mai ramas,un zambet poate mai am de dat,si nu stiu cat?si ce mi-a mai ramas?Tot ce a fost bun v-am dat,ne cunoastem prea putin,este aspectul cel mai delicat si mai important al vietii,acela al descoperirii de sine,sa stii cine esti si care este rolul tau de om in aceasta viata.Sunt intrebari destul de grele,dar merita sa meditam la aceste subiecte.Cunoscandu-ma pe mine,descopar gandirea mea,si devin constienta de valorile care conduc viata mea morala,cu faptele si actiunile particulare.A nu te cunoaste pe tine insuti inseamna sa lasi toate aceste bogatii sa moara.Poti cerceta multe carti,dar daca nu te supravegheazi pe tine,toate cele citite sunt zadarnice.Acela care nu stie cine este,trebuie sa spere sa cunoasca ceva.Focul cunoasterii trebuie sa se aprinda...

No comments: