Wednesday, December 28, 2016

Nu vreau statuie sa-mi ridici...

Printre reusite si esecuri,viata iti ofera si oportunitati.Nu am rabdare sa fiu fatarnica,nu ma pricep sa barfesc.Consider ca pe lumea asta exista lucruri mult mai importante cu care sa-mi ocup timpul,decat sa ma comparar cu cei din jur.Nu este zi in care sa nu auzim despre acidente,crima,atacuri,si multe altele,iar atmosfera cotidiana devine apasatoare.Priviti problemele ca pe un test personal,la care nu puteti trisa.Dreptatea este mecanismul cel mai simplu dar si cel mai eficace prin care poti spune ca vinovatia apartine doar celorlalti nu si tie.Nu este niciodata rezolvarea problemelor noastre ci doar justificarea acestora si ajutorul nostru pentru a tine aceste probleme in afara noastra,refuzul de a privi si a vedea adevaratele probleme din interiorul nostru."The highest form of wisdom is kindness"Acela-n lupta grea se teme,ce singur e ratacitor,iar noi uniti in orice vreme,vom fi,mereu invingatori!Si-n cartea vesniciei scrie,ca tarii si neamuri vor pieri,iar cei umili,si blanzi,cu El va dainui.Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai,care nu se opreste pe calea celor pacatosi.Iar a Celui ce,prin puterea care lucreaza in noi,poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi,a Lui sa fie slava in Hristos Isus,din neam in neam,in vecii vecilor!Inainte sa fii fost statuie,am fost femeie.Ce ironie a sortii mai vrei,mai mare decat o statuie.Ma gandeam,eu,nu vreau sa-mi faca nici o statuie,sunt asa cum sunt,da da,nu rideti,si asta nu are legatura cu ceea ce am facut in trecut.Nu,nu am intrat in foc,pentru a salva oameni,nu,privind in urma la tragediile din viata mea.Acelea sunt,realizari de curaj a vietii mele.Nu conteaza,ceea ce faceam,ci faptul sa fiu fericita la batranete si linistita.Pana in ziua de azi,am invatat sa pun gandurile pe hirtie.Am invatat ca poti trai si din scris,si din ideile tale.Am reusit sa invat multe lucruri,si sa-i invat pe altii ceea ce stiu.M-a lovit filosofia.Nici nu va dati seama,eu nu vreau sa-mi ridice statuie.Nu trebuie sa mori,sa-ti ridice cineva statuie,acum se poate si cat inca esti in viata.Daca nu ai reusit sa faci ceva deosebit,cine stie,poate vei avea o statuie.Sa fii fost uns cu talent,ei bine,habar nu am.Motiv pentru care incerc sa intru in intimiteatea vietii,ca sa pot sa inteleg masura vietii.Cu siguranta ni se intimpla sa apreciem un lucru,de-abia dupa ce nu-l mai avem.Cand esti copil,vrei sa fii matur,iar cand ai ajuns la batrinete,privesti cu nostalgie la anii copilariei.Doar cand ai pierdut pe cei apropiati,realizezi ce ai pierdut.Pretuieste ceea ce ai pina nu e prea tirziu,pentru ca,regretele sunt de prisos.Nu stim ce ne aduce ziua de maine.Sa nu lasam o clipa,un moment de durere,sa ne fure bucuria unui minut,care poate sa ne lumineze toata viata.Statuia este o sculptura care reprezinta de obicei o persoana,un eveniment,sau un obiect...

E greu,sa nu pui nimic la suflet...

Timpul ne e dusman,caci fuge an de an,nu-mi doresc nimic,doar viata s-o infrunt.Iti doresc din suflet doar bine,si-ti spun ce-mi doresc.Tacerea e prea grea,n-as fi crezut ca am sa pot,sa accept sa fiu altcineva.Zadarnic e sa ai aripi,iar cerul usi inchise.Ceea ce nu apreciezi,pierzi.Si ce pierzi,apreciaza altul de doua ori mai mult.Asteptand sa se linisteasca valurile,inveti sa respiri si sub apa.Nu conteaza sa ai multe idei,ci sa traiesti cel putin una.Daca vreodata ai nevoie de o mana de ajutor,o vei gasi intotdeauna in continuarea bratului tau.Pe masura ce te maturizezi,vei descoperi ca ai doua maini,una pentru a te ajuta pe tine,cealalta pentru a-i ajuta pe ceilalti.Fiecare plateste in cele din urma,atat pretul pacatului,cat si pretul bunatatii.Cei care incearca sa isi inece necazurile in bautura uita un lucru,necazurile stiu sa inoate.Moartea nu se stie cand vine,dar anunta cand pleaca.In tot ceea ce faci gandeste-te la sfarsit.Nu confunda coincidenta cu destinul,oamenii nu sunt intodeauna ceea ce par.Tacerea este de aur,atunci cand nu gasesti raspunsul cel mai potrivit.Invata sa treci peste tot,stim cu totii ca nu se merita sa pui totul la suflet.De suferinta ti-e mare,si nu stii incotro s-o apuci,adu-ti aminte ca mare,e Cel ce din lut te-a facut.Nu e incercare prea mare,nu este nimic prea greu,tot ce in suflet te apasa,la crucea Lui sa o pui.Cum adica sa nu mai pun nimic la suflet,cum adica,nepasarea?Nu e vorbva de nepasare,e vorba de tarie sufleteasca.Daca esti prea sensibil la dezastrele si dramele din jur,nu e bine fiindca te afecteaza,si-ti faci rau fara sens.Pai unde sa pui,depinde si cum pui?Pune piciorul drept inaintea stangului,apoi pe stangul inaintea dreptului.Sigur ca nu suntem de piatra dar daca,esti mai realist si nedominat de sentimente,actionezi fara dramatizari inutile.Asta nu inseamna ca trebuie sa ramai impasibil la dramele din jurul tau.Se zice ca cel mai bine e sa fii cu capul in nori si cu picioarele pe pamant,adica cu sufletul mereu la Dumnezeu si cu incredere,dar in acelasi timp cu picioarele clar pe pamant,stapan pe tine si cu incredere in Dumnezeu.Nici eu nu pot sa aplic tot ce am scris,mereu insa incerc.Moartea este o mare incercare pentru noi,oamenii.Ne incearca mai intai de toate durerea despartirii de cei apropiati ai nostri,rude si prieteni,de tot ce avem,de lucrurile pe care obisnuim sa le facem.Ne incearca apoi teama de cum ne va fi dat sa murim,si cei mai multi oameni nu se tem atat de moarte,cat de chinurile ei.Ne incearca spaima de necunoscut,pentru ca nimeni nu stie ce-l asteapta in lumea de dincolo si,oricat de mari ne-ar fi credinta si nadejdea n-avem de unde sti de vom trece cu bine,si de vom fi aflati curati de pacat inaintea "infricosatorului scaun de judecata"Nici un om nu stie care va fi soarta lui in vesnicie.O oarecare alinare aflam la gandul ca pentru starea noastra pacatoasa moartea are si unele foloase.De pilda,cei chinuiti de suferinta asteapta moartea ca pe o izbavire.De multe rele ale trupului si sufletului il scapa moartea pe om,dupa cum spun parintii,si nu trebuie s-o socotim ca lucru de temut,desi a fost rea la inceput.Dar gandul la moartea care vine pe neasteptate,il ajuta sa vada scurtimea vietii de aici si sa se pregateasca pentru ceea ce va sa fie.De aceea,sfarsitul vietii acesteia de aici socotesc ca nu e drept sa se numeasca moarte,ci izbavire de moarte,despartire de stricaciune,slobozire din robie si incetarea tulburarii,risipirea intunericului,si hotarul tuturor relelor.Chiar daca talcuiesc cu finete rostul mortii,moartea nu putea fi socotita decat un lucru rau.Viata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece.Viata viitoare insa nu are sfarsit.Asa cum trece pragul mortii,asa va intra in vesnicie,la capatul veacurilor.De aceea omul trebuie sa se pregateasca pentru eternitatea care-l asteapta.In ceasul mortii nu-i vreme de gandire si gatire,aceasta pregatire este lucrarea unei vieti intregi,clipa de clipa.Dupa cum lampa nu poate da lumina fara untdelemn,tot asa crestinul nu poate intra in imparatie fara "untdelemnul faptelor bune".Privegheati,dar,ca nu stiti ziua,nici ceasul.Cel care are pe Fiul are viata,cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata...

Pe cine sa dam vina pentru tot ce se intimpla...

Am multe intrebari de pus,si raspunsuri de primit.Doar ca noi avem suflet,sentimente,si tot ce se intampla in jurul nostru ne afecteaza intr-un fel sau altul,radem,plangem,zambim,ne intristam.Pe urma deschidem ochii si totul se naruie,asta e realitatea pe care o traim zi de zi.Viata nu e atat de dura pe cat pare,ca orice lucru are parti bune si rele.Bucura-te,ca ai invatat sa simti si durerea,fericirea,si tot ce tine de viata.Bucura-te,ca sti sa supravietuiesti,sa plangi,sa razi.Nu te mai plange atat,toate au un rol in viata.Mergem la trecut pentru a da vina,din moment ce trecutul nu poate argumenta,mergem la trecutul nostru,pentru a cere socoteala pentru nenorocirile noastre.Atitudinea de victima produce iluzia de defect si vina de la simplul adevar al cauzei si efect.Cand se intampla ceva,este natura umana sa vrem sa invinuim pe cineva.Vrem ca cineva sa fie tras la raspundere,chiar daca uneori lucrurile se intampla fara de voie.Multa agitatie,frustrare se aduna cand simtim vartejul ispitelor acestor vremuri si rautatile care se intampla in fiecare zi.Paharul faradelegilor se umple,si da in clocot.Din pacate, nici noi nu putem sa ne spalam pe maini de la acest iures distrugator.Nu putem sa aruncam vina pe ceilalti,vom fi luati si noi de tavalug,singurul lucru pe care il putem face,fiind sa ne pregatim.Sa luam aminte,la suferinte,este un raspuns tulburator la care avem foarte mult de meditat si noi.Nu inca,nu acum,nu noua.Este linistea dinaintea furtunii.Oamenii iau atitudini tragice si se joaca de-a tragedia,deoarece cred ca stiu ca nu risca nimic,dar tragedia e cu putinta.Asadar,eu nu pot sa acuz pe nimeni,cine este vinovatul.De aici se trag toate,suferinta,si moartea nedreapta a atator nevinovati.Incerc sa nu dau vina pe nimeni,cu exceptia cazului in care stiu sigur ca este vina altcuiva,si atunci,nu am nicio problema in a arata cu degetul.Ridicam o bariera numita vina,care ne impiedica sa comunicam cu ceilalti,cine are dreptate si cine greseste.Este un instrument foarte comun,a da vina pe altii.Vietile unor oameni fara vina,sunt de invinuit.Exista suficienta durere in aceasta lume,fara sa cautam mereu a cui este vina.Nu toata lumea intra in invinuirii,insa nu putem spune precis ce persoane sunt predispuse.Ce putem sti,este cum putem caracteriza invinovatirea si acceptarea a vinei.Este vorba despre oamenii care,aflandu-se in momente de cumpana,se considera a fi testati,iar rezultatele negative ale actiunilor lor sunt interpretate,ca pedeapsa...