Wednesday, December 14, 2016

Se duc toti oamenii de bine...

Pe patul de moarte,omul,isi aduna ultimele puteri pentru a mai vorbi.Vreau sa va spun tuturor,toti vin aproape de el,ca sa auda intelepciunea de pe urma.Omul isi incepe povestea,cand eram tinar,imi traiam viata din plin,munceam si aveam de toate pentru mine,ma duceam unde ma taia capul si faceam ce vroiam eu.La un moment dat,au inceput unii sa ma intrebe daca nu ma insor,sa fiu si eu la casa mea.Printre tot felul de argumente,cel mai des rostit,a fost ca e bine sa ai o familie alaturi,ca,atunci cand esti pe patul de moarte,sa aiba cine sa iti dea un pahar cu apa.Dupa mai multe clipe de tacere,omul isi continua povestea.Baiul este,insa,omul se opri putin,sa nu piarda finalul povestii,care este baiul?Baiul este ca sunt pe patul de moarte si sa fiu al naibii daca mi-e sete!Desigur,povestea de mai sus este doar o poveste,dar,dincolo de realitate,este ca pe toti ajunge sa ne sicaie.Moartea unui individ nu este neaparat finalul,asa cum nici moartea unei celule din organism nu este o tragedie.Trebuie sa avem grija ca preocuparea prea intensa fata de propria noastra moarte sa nu fie un semn de egoism.Societatea functioneaza si dupa moartea unui individ oarecare,niciunul dintre noi nefiind de neinlocuit.Dar,mai ales,trebuie sa tinem cont de faptul ca nimeni n-a demonstrat ca moartea este ireversibila.Nu este exclus ca peste un milion de ani,cu ajutorul tehnologiei,sa fii readus la viata.Viata celorlalti conteaza alaturi de a ta si nu este suficient sa ne rezumam doar la propria noastra persoana.Altfel spus,niciodata nu murim complet,ci o farima din noi mai traieste prin ceilalti.Asa cum organele donatorului ii transmit primitorului semne ale comportamentului celui decedat,tot astfel pietrele memoreaza fiecare adiere de vint,fiecare vorba de-a noastra,fiecare gand ascuns,fiecare nastere a vreunei stele.Mai mult,fata de vremuri vechi in care indivizii dispareau anonimi in uitare,astazi transmitem urmasilor inclusiv un urias bagaj informativ,texte,imagini,video,si nu vom fi uitati niciodata.Auzim uneori spunandu-se ca misterioase sunt caile Domnului.De cele mai multe ori,aceasta expresie nu produce in noi cine stie ce efecte,chiar daca,rational vorbind,suntem intru totul de acord cu faptul ca Dumnezeu lucreaza cand intr-un fel,cand intr-altul.Poate ca cele mai dificile momente pentru a crede si a accepta din toata inima ca Dumnezeu lucreaza,chiar daca misterioase sunt caile Domnului.Si totusi,El isi are planurile Lui,chiar daca uneori ni se pare ca ni le cam incurca pe ale noastre.Daca totul ti se pare acum demoralizant,daca lucrurile nu ti-au mers chiar asa cum ti-ai fi dorit,cum te asteptai sau daca planurile ti-au fost date peste cap,aminteste-ti ca Dumnezeu nu te lipseste niciodata de o binecuvantare,decat pentru a face loc unei alte binecuvantari mai mari.Dumnezeu lucreaza asupra problemelor din ordinea de zi,are timp sa lucreze si la detalii,si la lucruri la care nu te-ai gandit.Se pare ca daca ai experinta,stii deja,cum sa rezolvi o problema.Nu intelege gresit ca Domnul raspunde doar la unele rugaciuni la care ai folosit cuvinte speciale,si probabil gandesti,acesta este secretul.Nu situatia dificila este problema,nici necazul nu este greu pentru El.La tine vrea sa se opreasca si sa te modeleze,ateapta in tacere.E greu,dar nu uita ca este cu tine,raspunde la rugaciunile tale.Dar intelege ca e un timp si trebuie sa astepti,sa intelegi ai sa ai rabdare,timp in care te binecuvanteaza Dumnezeu.Nu te grabi,crede,te roaga si spera,si vei vedea gloria si slava Lui.Totul depinde de noi,cu totii suntem copiii lui Dumnezeu si cu totii am fost creati dupa chipul si asemanarea Sa.Nu te ingrijora,minunea tu o vei vedea.Sa te nasti esti o minune,sa traiesti si sa supravietuiesti este tot o minune.Chiar pentru simplu fapt ca m-am sculat din nou din pat este inca o minune pentru mine.Inca sunt aici,chiar daca nu ma vedeti,va imaginati cine sunt eu,ce caut eu si ce mai fac si eu pe aici,este o alta minune.Ca inca mai trag aer in piept si gandesc,scriu,meditez,e o alta minune.Eu traiesc in fiecare zi minunea minunilor,si astept ca intr-o zi sa se intample cea mai mare minune,minunea cand pe ISUS il voi vedea.Atunci intradevar ochii mei se vor minuna,si voi fi cu adevarat in Tara Minunilor.Si nu cred ca nici unul din noi cat am trait pe acest pamant nu am trait o minune.De cand ma nasc si pana cand mor,eu vad tot minuni.Cand esti un copil gandesti ca un copil,dar cand te-ai facut om mare,gandesti ca un matur,chiar daca sunt unii care nu vor sa admita ca s-a nascut ca prin minune,ci a fost doar o intamplare.Cat despre mine,eu in fiecare zi traiesc doar prin minune.Daca vrei sa simti adevarata minune incepe prin a observa lucrurile cu care simti ca nu mai ai nevoie sa te concentrezi asupra lor,cum ar fi povestile noastre despre durere,suferinta,si frica.Trecut-au anii,si poate vor mai fi,Iubirea Lui m-a transformat,mi-a dat sa impart cuvinte vii,si in iubire sa traiesc...