Saturday, December 10, 2016

Suflete drag nu mai fi trist!

Filipeni 4:4: "Bucurati-va totdeauna in Domnul!Iarasi zic:Bucurati-va!"Nu mai fi trist,caci pentru tine s-a coborat din stralucire,Emanuel sa ne aduca pace in inima.Fii fericit,chiar daca ai lacrimi pe obraz,secretul,e in inima,El s-a nascut si in inima ta.Nu mai fi trist,o,suflete draga,si nu-ti mai face inima rea,caci se va sfarsi totul degraba,te iubeste Isus nu uita!Ai nadejde primi-vei tu pacea Lui sfinta,linistindu-te iarasi,din nou.Dulce amagire,parca dintr-o povestire,o lume inundata in alb stralucitor,e frig dar ce frumos,ne incalzim auzul cu un colind voios,in suflete caldura,in jur o frumusete,ce parca azi danseaza in ritmuri prea razlete.E peisaj mirific,e un miros de iarna,ce-asteapta o sarbatoare,e un Craciun ce vine cu daruri,iar noi datori ramanem,sa il primim in liniste si pace,iubire sa impartim.Intr-o zi cand nu voi mai vedea rautate,tristete si egoism,in acea zi va fi Craciunul.Fie ca Pruncul Sfant sa va coboare in suflete si sa va aduca liniste si pace.Mesajul meu pentru voi este,sa uitam de griji si suparari,sa iertam,sa iubim si sa ne amintim ca nu suntem niciodata singuri.E momentul in care privim in inima noastra si ne aducem aminte de toti cei pe care ii iubim,si tu esti printre ei,de aceea iti doresc un Craciun Fericit!Va doresc ca linistea,bucuria si caldura Craciunului sa va poposeasca in casa acum si intotdeauna.In fiecare dimineata iti inoiesti bunatatea Ta,in fiecare dimineata Doamne,imi zambesti din nou.Cum as putea sa-Ti arat iubirea,ce o port in pieptul meu.Fata Ta sa lumineze fiinta mea,si pacea Ta sa-mi inunde inima.In fiecare clipa ma coplesesti cu iubirea Ta,cu fiecare clipa ce-o traiesc.In fiecare zi,cand eu aduc destul prinos,mi-e inima de cantec plina,si-s fericita ca sunt al lui Cristos.In fiecare clipa sfanta,plutind ca vantul mangaios,intregu-mi dor spre zori se avanta ca tot pe El eu il iubesc.Caci anii vietii zboara,si cer senin de-a pururi nu-i,dar simt cum Dumnezeu din ceruri imi da putere.Pacea Ta ce-ntrece orice lucru,cunostinta intregului pamant,s-o reversi in inima mea,orice-ar fi,sa pot mereu sa-ti cant.Si cate nu as mai vrea o scumpe Tata,in pribegia mea pe acest pamant,dorintele ce imi raman nespuse,sa le implinesti prin sfantul Tau Cuvant.Viata mea impreuna cu Isus,e un cer senin,cer de soare plin,griji si nevoi eu nu cunosc caci de la El eu toate le primesc.Maine,dincolo de noapte in ai zorii zi,voi deschide ochii,printre galaxi,si am sa strig mai tare,o,cat Esti de mare!


Am venit la taclale...

Odata cu trecerea timpului,ne intrebam ce urmeza?Mai bine am intreba cu ce am mai ramas?Sunt atatea trairi de care fiecare dintre noi am avut parte insa prea putini le recunoastem.Intr-un moment de cumpana a vietii mele m-am straduit sa uit,dar dupa un timp insa am constatat ca nu mi-au mai ramas decat amintirile si am invatat sa traiesc cu ele.Am constatat ca nu s-au sters de tot,atunci cand mi-am dorit.Nu traiesc in trecut,pentru ca doar atat mi-au mai ramas,amintirile.Viata e o lupta,plina de gropi,plina de gunoi,plina de focuri gata sa arda pe oricine,plina de ochi gata sa vada orice slabiciune,plina de noi ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune.Despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig,ura.Dar cum viata are rostul ei,uneori ea te duce unde trebuie sa ajungi,la momentul potrivit,asa s-a intamplat si cu mine.Invata-ne sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Ps.90:12.Adevarul este ca ziua pe care o traim astazi,este ziua cu care incepe sfarsitul nostru.Nu crezi ca e timpul sa te opresti si sa meditezi?Ai oare siguranta ca maine vei mai fi in viata?Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi ce am vrut sa iti spun,in randurile de mai sus.Vedem cum ni se duc anii,sa invatam sa ne numaram bine zilele.Viata trece si povestile raman!"Inainte ca sa se fi nascut muntii,si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea,din vesnicie in vesnicie,Tu esti Dumnezeu!Tu intorci pe oameni in tarana,si zici.Intoarceti-va fiii oamenilor,caci inaintea Ta,o mie de ani sunt ca ziua de ieri,care a trecut,si ca o straja din noapte."Nu-ti mai scriu cuvinte multe ca sa nu te plictisesc,numai tot ce e mai dulce ca sa te mai fericesc.Scriu despre lucrurile care le stiu,dar despre care nu se vorbeste.Deseori,am senzatia ca timpul nu imi ajunge cat sa pot impartasi ce stiu.Din raspunsurile primite,una dintre cauzele pentru care oamenilor le este frica,este ca nu au ordine in idei.Am simtit in suflet o multumire imensa,iar cuvintele de mai sus reprezinta scrisul meu si ceea ce eu mai stiu si atunci cand mai scriu...