Sunday, December 4, 2016

Nu e doar o poveste...

A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi fost,nu s-ar mai povesti,de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele.Ma incred in El si ii Multumesc mereu,chiar daca drumul imi este greu,eu ma incred in El.Nu este deloc usor,aici pe pamant unde boale,suferinte de ori ce fel,durerii si multe zile cu lacrimi,dar eu tot ma incred in El,pina in ziua cea glorioasa cand El ma va chema acasa.Ma incred in El ori ce mi se va intimpla,pe drumul meu sau in viata mea,fie ce va fi Domnul ma va izbavi,si in al Lui palat eu voi locui.Ma incred chiar si de nu inteleg,eu voia Lui intotdeauna o aleg,caci doar asa in slava SA,cerescul Tata ma va calauzi.Chiar in cuptor de voi fi pus,eu unsul Domnului voi fi sus,in suferintii sau bucurii,cu El in cer voi mostenii.Cand lupta e gata voi purta cununa,cununa de biruinta!Cand nu stiu ce va urma,ma incred in Isus.Urmatoarele cuvinte sunt o declaratie de credinta impotriva greutatilor vietii,impotriva slabiciunilor si a necunoscutului de maine.Nu stiu ce va urma in urmatoarea vreme,nu stiu cat de mare ori mica va fi lupta,dar stiu ce se intampla azi.Azi si in continuare va fi o lupta mare,dar am un adapost,o scapare,o stanca prin care biruiesc.El e tot ce am nevoie,in El gasesc biruinta.Dupa cum spunea Pavel.2corint 12-10 cand sunt slab atunci sunt tare.Incepe-ti fiecare zi cu un timp de lauda si inchinare,vreme care sa lasi in grija lui Dumnezeu toate ingrijorarile tale.Increde-te in El,pentru lucrurile pe care El le poate face in viata ta,si vei vedea prin raspunsul pe care il vei primi ca nevoile vor fi implinite si ca vei ajunge o binecuvantare.Nu as putea trai nici macar o clipa fara El.Numai prin El voi invinge,vreau sa triesc toata viata mea dependenta doar de El iar,la sfarsitul vietii mele o vesnicie la picioarele Lui.Cand facem un pas catre EL,EL catre noi face o mie.Sa ne rugam si sa-i multumim neincetat caci din mila LUI suntem.Am inceput ziua framantandu-ma cu ingrijorari si frici,si am ajuns sa sfarsesc plangand de bucuria realizarii inca o data a faptului,in cine ma incred.El stie toate nevoile mele si stie cand si cum sa le implineasca pe fiecare dintre ele in cel mai perfect mod.E langa mine,ma tine de mana si imi da pacea care intrece orice pricepere.El e Domnul meu.Si eu decid inca o data,ma incred in El!Vreau sa fiu multumitoare pentru tot ce am,ce am primit si chiar si ce am pierdut.Vin cu sfintenie si recunostinta caci m-a pastrat inca in viata si m-a izbavit din multe primejdi.Toata multumirea este a Domnului si cred ca intr-o zi ii voi putea multumi fata in fata.Voi binecuvinta pe Domnul in ori ce vreme,Lauda Lui va fi totdeauna in gura mea,multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile,si nu va ingrijoratii de nimic ci in toate lucrurile aduceti cererile voastre cu multumirii.Iti multumesc Domnul meu pentru tot ce mi-ai dat in viata asta,in primul rand iti multumesc ca sunt inca in viata,ca am ochi sa vad minunatiile pe care Tu le-ai creat pentru noi,am urechi sa pot auzi de Tine si sa te pot cunoaste mai bine,iti multumesc din suflet ca ai fost tot timpul alaturi de mine si m-ai pazit de toate cele rele,mi-ai ajutat sa trec cu bine peste greutatile vietii si ai ascultat tot timpul rugaciunile mele chiar daca eu sunt o nevrednica si nu merit,dar eu pentru toate iti multumesc.Te rog din tot sufletul meu nu te departa de la mine,ca fara Tine simt un gol in sufletul meu,si simt ca nu am nici un rost in viata asta ca toate sunt doar prin Tine.Toata speranta si toata nadejdea,Tu esti pentru mine.Te rog Doamne sa ai grija de noi de toti,asa cum suntem,mai buni sau mai rai,si iarta-ne noua greselile noastre.Spala-ne sufletele noastre,curateste inimile si gandurile noastre de cele rele si pune in noi un duh nou,curat si statornic sa te putem primi pe Tine ca fara Tine nu exista mantuire.Fi alaturii de noi la bine si la rau,pentru toate noi sa multumim,pentru tot ce am primit,sa iertam,sa iubim,sa reparam trecutul si sa cucerim viitorul.Iti multumesc pentru tot ce am,pentru toate lectiile pe care mi le dai,unele mai dure,altele mai usoare.Iti multumesc pentru faptul ca mi-ai dat capacitatea de a iubi si te rog sa-mi dai si puterea de a ierta.Iti multumesc ca mi-ai oferit din nou o noua zi,te rog sa-mi dai si impacarea de a o trai din plin.Ma rog ca fiecare din noi sa cultivam in gradina sufletului nostru aceasta atitudine a multumirii si recunostintei.Ultimele stiri pe care le-am adus pentru voi,au fost ca sa ne multumeasca mai mult gandurile si mintea.Astazi ar fi un moment potrivit sa-i dam si sufletului atentia cuvenita.Traim intr-o lume profana condusa de dorinta de putere,putere care implicit aduce si bani si,din pacate,aceasta lume profana isi spune cuvantul din ce in ce mai mult si pe noi.Cand vorbim astazi despre putere o facem noi,nimeni nu va poate sili sa fiti liberi.Aceasta este treaba voastra.Banii inseamna putere.Puterea inseamna amestecul in libertatea omului de langa tine.Cu cat esti mai puternic,cu atat mai mult te amesteci in libertatea de a gandi a celui de langa tine,obligandu-l,prin puterea ta,de a face ceea ce TU doresti.Din pacate,trebuie sa ne uitam putin in noi insine si sa vedem,ca in fiecare dintre noi salasluiesc 2 personalitati.Prima personalitate este cea a virtutilor,fie ca suntem profani,iar a doua este cea a viciilor.Depinde de noi care dintre aceste 2 personalitati ne va conduce viata.Sa nu uitam ca,in momentul in care am primit lumina,am renuntat la noi si la putere.Vedem insa,ca unii isi doresc puterea de a conduce,vedem ca unii se impung cu alti frati,din pacate,in unii dintre noi,ajunge sa-i conduca in asa masura incat strica tot ceea ce prima lor personalitate a cladit.Bineinteles ca nu putem obliga pe nimeni sa faca ceea ce nu ii place.Aici va amintesc daca un frate este in nenorocire,datoria fiecarui frate este sa-l ajute.Sunt frati in nenorocire.Nu neaparat nenorocire fizica,ci nenorocire spirituala.Gustand putin puterea,ajung sa hraneasca acel gust al puterii care este unul dulce.Viata este ca o autostrada cu mai multe benzi si multi participanti la trafic.Tu singur alegi pe care dintre benzi mergi,pe cele drepte sau pe cele cu curbe.Insa,de fiecare data cand schimbi banda,incearca sa nu deranjezi participantii la trafic.Fiecare om trece prin incercari.Grele,usoare,rele si bune,trebuie sa le trecem,si nu trebuie sa incepem sa denigram pe cei din jurul nostru doar pentru ca noua ne merge rau sau bine.Disputele dintre noi trebuie sa le punem punct.Fiecare poate sa ierte asa zisele greseli ale celorlalti.Pentru ca sta in puterea noastra de a ierta.Pentru ca fiecare asa a hotarat pentru el,sa greseasca.Fiecare greseste.Insa,greseste pentru el.Observam greselile,si le spunem,le corectam,ca,pe viitor,sa nu fie nevoie de noi discutii pe aceeasi greseala.Sigur,toti pentru unul si unul pentru toti.Ca o rugaminte,haideti sa lucram impreuna cu acelasi gand,sa lasam la o parte disputele dintre noi si sa constinentizam ca,lucrand impreuna,putem realiza ceea ce si-au propus si inaintasii nostri.Daca parasim orice ne-ar putea distrage pentru acest putin timp,ar fi minunat ca din momentul in care ne ascultam emotiile si nu infrangerile.Incolo,fratilor fiti cu un cuget,indemnul acesta,se refera la unitatea pe care Dumnezeu o asteapta de la noi.Pavel spune,va indemn fratilor, pentru numele Domnului,sa aveti toti acelasi fel de vorbire,sa n-aveti dezbinari,certuri.In Filipeni 2,Apostolul Pavel exprima esenta,deci,daca este vreo indemnare in Cristos,daca este vreo mangaiere in dragoste,daca este vreo milostivire si vreo indurare,faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire,o dragoste,un suflet si un gand.Unitate,inseamna cumva uniformitate.Domnul Isus s-a rugat pentru unitatea dintre copiii lui Dumnezeu,iar El a fost un exemplu in sensul acesta.Incolo,fratilor traiti in pace,si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.Petru a spus,harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Hristos.Un obstacol al pacii si armoniei,este lipsa de iertare.Se spune,tu cu paguba si tot tu si cu suferinta.Sa nu uitam ca Dumnezeu ne-a scos de sub puterea intunerecului si ne-a stramutat in imparatia Fiului dragostei Lui,in care avem rascumpararea,prin sangele Lui,iertarea pacatelor.Col.1:13-14 El sa ne ajute prin puterea Duhului sa fim sanatosi,sa ne desavarsim,sa ne imbarbatam,sa fim cu un cuget,sa traim in pace,si atunci Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu noi.Unii oameni trec prin viata fluierand,iar altii se lupta din greu.Chiar azi am ascultat de la un predicator,ca femeia sa nu-si distruga copii,sa se ascunda cand plange sau e necajita,sa nu o vada copii.Dar asa viata sa traiesti,tot cu frica,ca iti da barbatul cu ciocanul in cap,ori de una,ori de alta.Stiu,am trecut si eu pe aici,si nu e usor,dar din clipa cand mama nu e respectata de barbat,si nu este iubita,din aceea clipa copii sufera nespus de mult,si chiar daca mama trebuie sa se mai si ascunda.Cunosc oameni,asa cum fara indoiala,cunosti si tu,care provin din medii teribile.Numai ca un fapt divers,eu va pot scrie cat de grea este sa ai sau sa fi intr-o fam.disfunctionala sau dezmembrata.De ce am socotit eu,ca aceasta este un subiect foarte delicat?Pot sa scriu,pentru-ca am trecut si eu pe aci.Ma doare foarte tare numai sa ma gandesc,dar si sa mai pot pune in cuvinte,pe scris intamplarea mea de o viata.Ei,bine,am mai invatat de atunci,multe si marunte,si mai mari si mai tari.De cand te nasti si pana cresti,tot invatam,pentru unii mai usor iar pentru altii mai greu.Si asa am invatat si eu foarte greu.De ce foarte greu?ca a trebuit sa ajung pana aici,unde am ajuns.Nu stiu unde?De mica am fost si eu abuzata de tatal meu,dar nu sexual,tatal meu era bolnav cu nervii,si cand se inerva sa nu va spun,era vai de mine,si tocmai pe mine,isi descarca nervii.Nu stiu de ce?nu a facut-o cu fratii mei,ci doar cu mine,ca zicea el ,ma iubeste.Fiind o copila,nu mi-am dat eu seama de ce este el asa de nervos,dar cu timpul,crescand mai mare,am invatat ca tata-l meu a fost copil orfan,abuzat si el de viata si de soarta,de mic copil a fost sluga,si cu un tata alcoolist,nu a avut o crestere si o dragoste de parintii,era tot timpul abandonat de altii,ca fiind golanul strazii.Pe la varsta de 19 ani el s-a insurat cu mama mea,care si ea la randul ei nu a fost cu multa scoala,dar a avut o inima mare fata de tatal meu si l-a iubit mult.Mama mea credinciasa fiind,nu a spus nimanui problemele ei,si le-a tinut inchise in ea.Anii au trecut si problemele sau agravat,pe la 15 ani eu nu am mai putut rezista,si am vrut sa plec de acasa sa-mi iau campii,dar mama mea nu m-a lasat.Asa eu am hotarat sa merg la lucru,sa-mi fac niste bani de buzunar si poate si mai repede sa ma casatoresc.Multe sunt ele de spus,dar acum dupa zeci de ani,nu mai pot sa dau timpul inapoi.Dar asa a fost.Nu vreau sa ma dau in evidenta cat de proasta am fost,dar pentru unii,dai doamne mintea romanului din urma,ca mai bine mai tarziu decat niciodata.Nu am primit o educatie de acasa,ca nici parintii mei nu o aveau,doar Biblia.Tatal meu nu ma batea sa invat Biblia,sau sa ma forteze sa merg la biserica,caci asta o aveam deja in sange de la mama mea.Exemplul mamei mele,eu la-m urmat,doar nu a fost indeajuns,trebuia sa mai trec si prin experiente fenomenale,ca eu sa pot invata despre viata si tot odata educatia copiilor.Pe la 19 ani m-am casatorit,si aceleasi greseli,nu le-am ocolit.Am dat de ele "ca de dracu."dar nu va speriati,eu nu injur,aceasta este o zicala"asa se zice pre la noi"Cati ani am acum?pai,sa ma gandesc putin,"ia intreaba pe mosu"am si uitat,va dati seama unde am ajuns!Semne de intrebare?Dementia,ma uite ca vine si batranetea.La asta nici nu m-am gandit.Ma gandesc la multe din trecut,si le stiu,dar la viitor nici nu mai pot sa ma gandesc,traiesc doar in prezent.Si uite,ce s-a intamplat?chiar vreti sa le stiti?sau intamplat multe,multe.Nu stiu daca este adevarat sau nu,dar se zice ca eu am fost o mama neglijenta,nu am putut salva copii mei,de la ce?Sa va spuna ei.Am fost foarte slaba,nu la propiu,ci la figurat.Nu am stiut sa ma lupt cu autaritatiile,adica puternica,tare,la drepturiile mele si a copiilor.Dar am ajuns aici,cum?Cu bune cu rele am supravietuit Holoucastului,dar nu ma plangeti,sunt atatia altii mai rau de plans.Daca inca mai pot sa scriu,e inca pe bune,si cum mai scriu,numai eu stiu.Sa intru la subiect,povestea este compusa din:
1.Introducere-care vam facut-o
2.Cuprins-care contine
3.Incheiere-cu ce voi incheia subiectul meu....
Cu ce vreau sa va las pe voi,dragii mei,la incheiere,invatati,invatati si iar invatati.Se zice ca invatatura multa strica.Depinde de care?caci in viata noi tot invatam si stiti voi?"tot prosti o sa murim"Invatatura e buna,dar sa mai faceti si ceva pauze sa va relaxati,sa va odihniti si apoi sa o luati iar de la capat.Multe trebuie de invatat,de una de alta,dar cred eu,ca lasa de dorit,educatia si formarea familiei.De ce trebuie familii sanatoase?familia este societatea,si daca vom creste copii bine de acasa si un suport moral bun,sansele la copii sunt mai bune pentru ei in afara societatii.Nu totdeauna este adevarat,dar noi putem construii copii mai bine,daca nu atunci,ne va educa statul,copii.Presiunea de afara este foarte mare,si asa cu famili bune si tot se pierd copii,dar sansele sunt mai scazute.Omenesc sau crestinesc,este bine ca familia sa fie familie.Cand mama si tata se iubesc,copii detin o securitate mai stransa fata de parinti.Da,se zice ca Biblia este manualul de ghidare si baza care se modeleaza familia.BACK TO THE BIBLE!dar sa ne fie cu iertare in zilele de azi,stiinta este asa de avansata,si eu nu am gasit acolo cum sa ne invete despre"cum sa inveti copilul tau despre sex?Mama mea nu mi-a spus nimic,si cand m-am maritat "nu spun nimic"mie rusine si acum.Stiti ce i-am spus copiilor mei?U lay,u play,u got to pay!ei sau ras foarte tare de mine,si mi-a spus ca nici nu stiu ce este"sex"ma iertati,dar trebuie sa scriu,azi si la copii din gradinita se spune de lectile acestea.Da societatea,da mult mai mult afara,din tot ceea ce noi parintii vrem sa-i invatam.Asa deci,ce este de facut?Copii mei au ajuns mari acum,dar sa va zic,boala este boala,Camelia,fica mea,nu stiu de cate ori i sa facut ungerea,si tot la doctori umbla,Alice,Emanuel,Ramona,ce credeti?sunt tot depresati,nervosi,si nu mai stiu in cine sa mai creada.Boala este tot acolo,doar numai se trateaza,dar nimic nu amelioreaza,si asa ne luptam zi de zi sa fim pasnici si hazlii,si oamenii sa nu stie.Ne ascudem dupa o hartie,medical diagnosticat.Depresie,bypolar,ura,rautate,neincredere,sensivitate si toate sunt aprobate.Va rog frumos acum,voi mai,fratii mei cei buni,ia sa va puneti pe treaba,si sa nu mai stati asa de geaba.Sus la lucru fratii mei,sa nu dati si voi de ei,de cei care fura si inseala,si va baga si pe voi cu ei in oala.Sunt foarte serioasa acum,eu ma pregatesc de drum.Ia va mai tineti voi de gura,fiti de treaba,fiti pe pace,si invatati de toate ce va place.Sa fim o familie unita,sa fim o familie reala,familia in care Domneste,ISUS!Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme,lauda Lui va fi totdeauna in gura mea.Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.Totusi acum ma bucur,nu pentru ca am fost intristata,ci pentru ca intristarea m-a adus la pocainta.Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa...

Scriu sa nu impresionez pe nimeni...

Scriu pentru-ca simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile.Poate ca imi scriu chiar mie.N-am sa uit niciodata prin ce am trecut,spunea regele in cartea,"Alice in tara minunilor".La care regina ii raspunde:Ba ai sa uiti daca nu-ti notezi undeva!Ma folosesc de acest citat ca sa te conving sa pui pe hartie tot ce-ti doresti sa faci cu viata ta.Scriu pentru cei curiosi,pentru femei pe care nu am ce sa le invat,poate doar le ajut sa gaseasca mai usor drumul spre raspunsurile din ele.Scriu pentru barbati care stiu sa planga,nu pentru cei care-si fac femeile sa planga.Scriu despre ce vad,ce aud,ce simt si despre ce pot schimba,macar in lumea mea pe care o povestesc.Scriu din naivitate,am senzatia ca pot muta intr-un om cuvintele pe care le scriu,astfel inca sa-l obsedeze.Scriu si am inceput sa scriu din placere,act ce necesita echilibru si seriozitate.Scrisul mai reprezinta si un refugiu in care ma regasesc,si ma linistesc.Melancolica,am inceput sa scriu si din nevoie.Din nevoia de a ma exprima,de a transmite si celorlati mesaje,trairi si sentimente,mai putin intense,ori cumpatate.Scrisul inseamna sa citesti si sa asculti,nu doar sa spui o poveste.Scrisul pentru mine e o usa deschisa spre divinitate.Scriu pentru a evada din realitate.Pentru ca simt ca nu apartin acestor vremuri,mi-ar fi placut sa mai traiesc un pic de eternitate.Atunci cand scriu,cuvintele au puterea de a ma face sa ma simt,frumoasa.Scrisul imi este necesar vietuirii,tot asa cum imi e necesar sa respir,sa maninc sau sa dorm,iar muzica e cafeaua mea energizanta.Scriu in timpul cand muzica imi fredoneaza cuvintele.Plimbarile in natura ma relaxeaza,familia e starea de care am mereu nevoie.Scrisul e gandire.Uneori ma intreb ce are rost cu adevarat,ce conteaza cel mai mult in viata.Unicul lucru care da sens vietii este iubirea.Iubirea de oameni,pentru familie,prieteni,apropiati.Tine minte ca cele mai valoroase lucruri nu sunt lucruri.Scrisul pentru mine inseamna joaca,bucurie,cantec,intalniri cu prieteni.Cand scriu evadez in orice loc din lume imi doresc,fac tot ce imi trece prin scris,dar cel mai important INVAT.Scrisul e intimidare,o arta mistica,o abilitate practica.Scriu pentru ca toate lacrimile par sa-si gaseasca un rost,bucuriile un sens,dorurile o cale,si emotiile bune sau rele se transforma in ceva ce pare sa nu raneasca pe nimeni.A scrie e motivul pentru care abia astept,e una dintre ratiunile pentru care ma bucur ca traiesc.Scriu sa-mi vindec inima de indiferenta,de negativism.Pentru ca lumea in care traiesc poate deveni mai frumoasa si mai buna doar citind,uneori,e ceea ce indraznesc eu sa scriu.Scriu luandu-mi subiectele din viata de zi cu zi,din tanguielile unuia sau din bucuriile altuia,fapt ce m-a incurajat sa scriu.Si spre surprinderea mea postarile au placut.Faptul ca pentru mine,scrisul e maniera prin care Dumnezeu imi spune zi de zi ca ma iubeste.Multumesc Doamne pentru toate!Daca scriu pentru voi sau scriu pentru mine,ma bucur ca o pot face.Prin scris imi pot fauri o poveste care depinde doar de mine.Scrisul nu o sa ma dezamageasca niciodata,pentru ca eu nu o sa ma dezamagesc niciodata.Uneori plang prin cuvinte,alteori pot zambi prin semne de punctuatie.Cuvintele sunt ciudate,corecte sau gresite,dar niciodata nu mint.Sunt parti sincere din sufletul meu,mai bune sau mai putin bune,dar intodeauna sincere.Si asta e tot ceea ce conteaza.Nu scriu nici pentru a deveni cel mai bun blogger,ci pentru a informa,pentru a va spune viata merge inainte!Nu scriu cum sa va traiti viata,scriu despre ceea ce simt prin constiinta iubirii de Sine,pe care ma bucur s-o desavarsesc in scurta mea existenta pe aici.Nu scriu si nici nu vreau sa-mi expun viata publicului,prea putine despre mine,si multe despre voi.Asa mi-am vindecat naivitatea si timiditatea fata de lume.Scrisul a fost singurul moment de onestitate de-a lungul timpului.Scrisul m-a invatat sa zic ce gandesc,chiar daca mi se pare gresit.Mai scriu pentru ca vad lucrurile asa cum se intampla si nimeni nu vorbeste despre ele.Scriu pentru ca nu mi-e rusine,sa zic lucrurilor pe nume.Nu scriu pentru ca am cota de jurnalist,si nu scriu sa te impresionez pe tine.Scriu pentru ca traiesc tragedia zilei de ieri,azi si maine.Scriu pentru ca nimeni nu scrie lucrurile pe care le scriu eu.Scriu pentru ca sunt putini cu picioarele pe pamant si cu bunul simt de care am nevoie.Prea multa minciuna in jurul meu,prea multa degradare,si sincer cred ca s-a meritat efortul sa fac aceasta schimbare.Nu am nimic fata de tine,sunt o femeie simpla,nu ma plang pe internet.Prea putini cunosc situatia,prea multi se bucura.Ma bucur ca nu este nevoie sa jignesc pe cineva ca sa ma fac inteleasa.Se pare ca am trecut de copilariile acestea.Am uitat sa ma mai gandesc la lucrurile frumoase pe care le am,si care imi incalzeste sufletul.Nu scriu sa impresionez pe cineva,scriu sa-mi vad mai bine gandurile,care uneori sunt prea delicate,sa ma mai pot concentra pentru ele.M-am regasit atunci cand imi era cel mai dor de mine.Scriind,am avut posibilitatea de a impartasi ceea ce cred si stiu.E placut sa stii ca nu esti singura.Datorita tie,eu ma pot elibera de cuvintele ce cresc in interiorul meu,caci cuvintele nu sunt decat niste forme de care ma folosesc pentru a va surprinde pe voi...



Colinde,colinde...

https://www.youtube.com/watch?v=NN_3FiIojdg&index=1&list=RDNN_3FiIojdg

Ne-am nascut din povesti,si sfirsim in povesti...

Daca asculti povestile de viata unor oameni,indiferent daca sunt de succes sau invinsi,vei afla ca vietile lor au fost pline de provocari,probleme,necazuri dar si clipe frumoase.Nu cred ca exista om care sa traiasca o viata liniara,fara urcusuri si coborisuri.Probleme avem cu totii,in dragoste,in familie,la serviciu,de sanatate.Trist,dar adevarat,toate problemele trebuiesc tratate,insa cele mai importante sunt cele de sanatate pentru ca daca suntem sanatosi,le mai rezolvam si pe celelalte.Ne-am obisnuit insa sa tratam cu indiferenta sanatatea,si asta este cea mai mare greseala pe care o facem noi oamenii.Singura solutie la probleme,este ca trebuie luate in serios si trebuie tras un semnal de alarma,de orice natura ar fi ele,pentru ca orice problema depistata la timp are rezolvare.Aveti grija de sanatatea voastra pentru ca este mai importanta decat toate.Anii au trecut,noi imbatranim,si asta se simte pe zi ce trece,chiar daca fizic nu se vede,problemele si grijile cresc,prioritatile se schimba.Nu fugi de probleme si nici nu le ascunde sub covor.Daca la un moment dat problemele te vor ajunge din spate,iar praful te va face sa il respiri pe cel de linga tine.Rezolva si curata imediat.Este firesc sa avem si probleme si pareri diferite,fiecare are o rezolvare,unele usoare,altele usturatoare.Cu totii trecem prin astfel de momente,este cel mai bun antrenor pentru viata.Poti trece orice,insa cel mai important este sa nu te treci pe tine!Sunt o picatura in fluviul vietii ce vrea sa razbata,desi de atatea alte picaturi e inconjurata,o ating si apoi se indeparteaza,fiecare calea isi urmeaza.Sunt tot ce incape intr-o picatura.Zboara mai sus decat ai zburat pana acum,dar nu uita ca-i din pamant al tau drum.Si nu uita,ca pana si vulturii zboara mai presus de vant.Au fost candva,si se vor intoarce in pamant.Eu te rog,nu iti cer,eu doar te indemn,sa fi de piatra,sa fi din fier,iar daca pe aceasta mare esti doar un lemn,lasa versurile mele sa te aduca si sa te transforme intr-o stanca.Inchide ochii,asculta ranile,lasa-le sa-ti vorbeasca,la fel au facut si cu mine.Dezleaga-le de lanturi,spre rai lasa-le sa zboare.Caci la fel ca zilele,sunt si ele pasari calatoare.Pe a ta carare,lasa doar o melodie.Odata,am plans atat de mult incat,nu a mai ramas decat nisip suflat de vant si imprastiat in patru zari.Si oricat de multe v-as povesti,intotdeauna va ramane ceva nespus.Undeva departe,nu vreau sa ma recunoasca nimeni,port picatura de iubire cu mine mereu,ca pe un cuvant pretios.Imi da puterea de a oferi zambete si cate un pic din mine pentru fiecare purtator de lacrimi si de amaraciune.Imi da intelepciunea si bunatatea de a nu trece nepasator,de a nu intoarce capul in alta parte.Ma ajuta sa fiu om.Ma pregatesc sa mai imbatranesc cu inca un an.Un an cu bune si cu rele,ca toti anii care s-au scurs.Sperante,dorinte,cea mai importanta este dorinta de sanatate a mea,a familiei mele,si a copiilor mei.Preocupata mereu de ce n-am facut,n-am avut,n-am stiut,n-am obtinut,uit mereu sa-mi vorbesc despre ce am.Dar anul acesta,coplesita de atata durere si boala de care m-am inconjurat,am decis sa fiu mai modesta si sa multumesc pentru tot ce am.Astazi stiu ca am ce n-am.Doresc sa iert si sa iubesc mai mult,sa am mai multa incredere in copii si fam mea.Contrar obiceiului omenesc de a ne masura viata in ani,cred ca sufletul isi masoara existenta in clipe.Pentru ca ceea ce numim clipa contine in ea toata esenta vietii.Mi-am adus aminte de adevarul sufletului meu,mi-am ascultat inima.Dorinta mea este sa simtim ce se intampla in sufletul nostru in fiecare clipa,si asa vom sti mai bine si care sunt dorintele noastre.Intotdeauna mi s-a parut ca timpul trece mai repede decat ai clipi.Timpul trece prea repede,pentru vremurile care sunt asa cum sunt,si e destul de complicat sa iti pastrezi optimismul,mai ales in perioade in care pare ca toate relele si necazurile trag doar la tine.Dar speranta o gasim tot in noi,in dorinta de a trai,de a fi fericiti,de a iubi.Va trece si astea,modul in care vezi viata depinde de caracterul fiecaruia.Depinde daca ai fost obisnuita sa vezi jumatatea plina a paharului sau pe cea goala.Orice viata e o minune si fiecare moment este unic in viata fiecaruia.Trebuie sa inveti sa apreciezi ceea ce ai si sa te bucuri de fiecare clipa frumoasa.Sunt atatia care sunt in situatii mai grele,dar nu vei putea obtine ceea ce iti doresti daca te gandesti la trecut,la ce ar fi trebuit sa fie si n-a fost.Ca sa fii fericit trebuie sa privesti viata in ochi.Oamenii iubesc oamenii veseli,plini de viata,dar sa nu uitam si de cei bolnavi si necajiti,sa ne rugam pentru ei si sa ii ajutam.Ajuta-ne Doamne sa traim pentru a face fapte bune.Cu condeiul sufletului mai astern cateva ganduri pentru voi,ziua in care am pus punct trecutului si pasesc increzatoare spre viitor,ultima luna din an.Arunca vechile haine si imbraca un nou comportament cu care vei reusi sa descoperi in fiecare moment frumusetea unei vieti ce din pacate trece,zi dupa zi.N-am sa exprim regrete,n-am sa invinovatesc pe nimeni.Timpul trece,anii trec,ceea ce ramane vesnic sunt faptele noastre.Oamenii se nasc la fel,cu trasaturi bune si rele,dar devin ceea ce oamenii le cultiva,indiferent cat de bun ar fi.Nu trebuie sa-ti pese de parerea nimanui,trebuie sa-ti pese de ceea ce simti,nu exista sacrificiu care sa-ti aduca glorie,orice sacrificiu iti aduce frustrare.In ultima luna din anul acesta,a fost un an cu binecuvantari,necazuri,fericiri,tristete,cu incercari multe,cu dragoste,cu bunatate de cei din jur,dar a fost un an plin de harul lui Dumnezeu pentru ca inca esti si sunt in viata.Te-ai gandit cu ce ai fost tu sau eu mai bun ca cei care sunt in tarana pamantului?Eu nu am nici un merit sa mai traiesc dar traiesc pentru ca Isus traieste in viata mea,inima mea,in trairea mea.Stau si ma gandesc cate puteam face si nu le-am facut,pe cati pute-am sa-i ridic si poate nu am facut,pe cati pute-am sa-i sprijinesc si poate nu am facut-o.Vreau sa fiu o adevarata unealta ai lui Dumnezeu,vreau sa fiu un sprijin pentru cel slab,mana pentru cel fara maini,ochii pentru cei care nu vad,vreau sa fiu cea ce Dumnezeu vrea sa fiu,o epistola scrisa si cititia de toti.Viata este mult prea scurta ca sa merite sa traiesti din frustrari.Stiu ca ai lacrimat,ai zambit,ai fost ingrijorat,ai avut si esecuri,ai castigat,pierdut,ai renuntat la vise sau ai luptat pentru ele.De unde stiu toate astea?Asa a fost si anul meu.Anul trece,anul vine,clipe rele,clipe bune.Bate ceasul ticaind,si se naste amintirea.Viata trece,se scurteaza,si ramane doar iubirea.Clipe vin si trec grabite,ca o aripa in zbor,purtand doruri ce dau viata,sau sperante care mor.Va mai trece-un an,vom mai face-un pas,pe drumul ce ne duce-n vesnicie.Va doresc sa fiti fericiti si sa traiti frumos,sa aveti grija de voi si familiile voastre,sa fiti sanatosi,pentru ca sentimentul de implinire umple sufletul.Brate care sa va imbratiseze cald si umeri pe care sa va sprijiniti capul obosit,liniste sufleteasca si sa fiti impacati cu voi insiva.Va doresc sa aveti parte de iubire sincera si neconditionata in fiecare zi.Sa vi se indeplineasca toate dorintele si sa aveti parte de momente frumoase.Prieteni buni,care stati pe blog acum,ia opreste-te putin,si-asculta-ma ce-am de spus.N-am intrat sa te stresez,am intrat sa iti urez,fericire,casa plina de iubire,har si pace,sanatate si sa le traiesti pe toate.A mai trecut un an cu mine si cu tine,si cati crestini ne-au parasit,sau dus in vesnicie.Asa trec anii,an de an,se duc si lasa multi in prag,pe unii morti,altii orfani,si pe bogati si pe sarmani si tot ce afla in cale.In anul acesta poate treci si tu,ori eu,iubite frate,vezi zilele cum le petreci ca vei fi intrebat de toate,si ce folos de ai cistigat aicea lumea toata,daca sufletul lai murdarit si l-ai patat de toate.A mai trecut un an,a fost si soare a fost si nori,a fost si vint a fost si ploi dar El a fost la carma.Sa ne bucuram alaturi de cei dragi noua,de minunea vietii,si asteptam increzatori clipele viitorului.Sufletul tau sa vibreze in armonie si pace,iubirea sa te primeasca in bratele-i pline de caldura si duiosie,iar fericirea sa te urmeze oriunde.Sa-ti amintesti cu placere de toate implinirile,si clipele frumoase,si cu incredere tot inainte.Eu iti doresc sa ai puterea de a le face fata atunci cand se vor implini.Perioada pe care o traim,aduce intotdeauna cu ea si o umbra de tristete si de nostalgie pentru vremurile care au trecut,pentru omul din noi cu care am uitat sa ne conectam,pentru parintii nostri care poate nu mai sunt sau sunt deja batrani,pentru iubirea pe care am fi vrut sa o daruim si nu am putut.Ce frumos ar fi sa ne uitam si la aceasta parte trista din noi si sa o lasam si pe ea sa primeasca din binecuvantarile acestei perioade.Cand cumpana de ani trece,sa-si deschida primele file albe,necunoscute.Ferice de cei ce privesc perspectiva cerului,adica de sus,de unde pare vesnic,minunat.Ferice de cei ce sufera zambind,de cei ce observa florile prafuite,de cei ce le place compania propriei lor persoane,de cei ce mananca fara sa numere caloriile sau sa se uite la ceas.Ferice de cei ce nu uita ca viata e una singura,ca modul in care o traiesti are consecinte.Ar trebui sa invatam cu totii ca viata este un cadou pe care ar trebui sa il apreciem si nu sa il privim ca pe un bun ce ni se cuvine.Sa nu-ti fie frica de umbra ta,daca exista,inseamna ca este si lumina.Arunca grijile in aer,invata ca in viata trebuie sa treci peste dezamagiri si ai nevoie de aer sa respiri.Am luat decizii,am pierdut oameni dragi,mi-am vindecat sufletul,mi-am intarit caracterul,am descoperit cine imi este alaturi si cine merita dragostea mea.A fost un an in care am meditat mai mult la viata aceasta.Mi-am pregatit sufletul,ma pregatesc pentru o noua lupta.Privesc in jur si vad cum lumea se schimba.Le multumesc copiilor mei,si fratilor mei,pentru ca m-a inteles mai bine decat ma intelegeam eu.Imi place sa invat din lucrurile marunte.Uneori un cuvant,o floare,un gest,imi produc multe bucurii.Mi s-a intamplat azi sa privesc zborul unei pasare,si sa inteleg ca aceea este libertatea.Sa fiti sanatosi,fericiti,credinciosi si inimosi,si Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insus pe deplin,si duhul vostru,sufletul vostru si trupul vostru,sa fie pazite intregi,fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos.Celce v-a chemat este credincios,si va face lucrul acesta.Sa ne vedem cu bine si in anul care vine...