Tuesday, November 22, 2016

Slavit fi o Doamne!

Slavit fi o Doamne,pentru tot ce mi-ai dat!Vreau sa-ti multumesc pentru jertfa de pe Golgota,ce n-am meritat,caci bucuria mantuirii mele,imi umple inima.Slavit fi o Doamne,vina Tu ne-ai iertat.Pentru mine,Slavit fi o Doamne,pentru haru-ti bogat.Gandul si fapta mea sa fie,dupa voia Ta,ia in dar a mea viata,pentru jertfa-ti mareata,Slavit fi o Doamne,fi in veci Glorificat!M-a inspirat cantarea de multumire.Dupa cum fiecare poveste sau cantare,este inspirata dintr-o intamplare,dintr-un gest,sau un anume fel.Asa m-am inspirat si eu azi,din cantecele cantate de demult.O zi a aducerii aminte de multumire.Spre Tine Doamne,eu privesc,la Tine ma gandesc.La Tine am gasit iubire,izvor de pace si fericire.La Tine am gasit iertare,nadejde,viata si salvare,de aceea cat voi trai,doar pe Tine Doamne te voi sluji.Cu multumire ma inchin Tatalui,in duh si adevar,cu o inima curata si sfintita.Aduceti multumiri lui Dumnezeu Tatal intotdeauna,si pentru toate lucrurile.Suntem slabi,bolnavi,uituci si nerecunoscatori,de aceea,strigam si noi,Doamne Isuse,ai mila de noi!Nu avem nimic care sa nu fi fost primit de la bunatatea ta.Din zori pana-n seara,Te laud mereu,Traiasca Domnul!Prin valea de plangeri pasesc pasii mei,si caut mangaiere.O clipa,un ceas,si apoi la liman,ne-asteapta al nostru Mire.Doamne,precum vrei sa faci mereu,Tu ma ajuta pe drumul greu.Te laud pentru fiecare clipa din anii care au trecut,clipe care uneori imi pareau multe si grele,dar care m-au apropiat de Tine cu adevarat.Multumesc pentru fiecare clipa de bucurie de care mi-ai facut parte pe acest pamant,si chiar si pentru suferinte.Ma inchin inaintea Lui,pentru dragostea,bunatatea,harul si indurarile Lui fata de mine si familia mea.Multumesc pentru ce ai facut,pentru ce mi-ai dat,chiar daca nu am meritat.Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu,care ne da biruinta prin El.Sa ne oprim putin din viata agitata pe care o traim,si sa realizam ce binecuvantati suntem,cu siguranta nu ne-am mai simti atat de nefericiti si de goi pe dinauntru.Sa alegem sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem si pentru timpul in care traim,si sa vedem cat suntem de binecuvantati.Toti suntem binecuvantati,insa depinde de noi sa alegem sa traim asa.Imi vin in minte bunicii mei,care au fost cei mai dragi oameni pentru mine,mereu zambitori si rabdatori,nu i-am auzit niciodata sa spuna ca sunt stresati sau sa se planga de ceva.Povestile lor ma fascinau,au trait total diferit,de ceea ce traim noi azi,insa pareau sa fie mult mai fericiti si mai multumiti decat multi dintre noi.Strabunicii si bunicii nostrii mancau la lumina lumanarii,se incalzeau la soba,scoteau apa din fantana si mergeau cu caruta trasa de cai.Traiau simplu,nu se plangeau,ba chiar erau fericiti si multumiti pentru ceea ce aveau.Noi avem electricitate,caldura,apa in casa,internet,computer,mergem cu masina,si tot nu suntem multumiti.Vrem mai mult,si mai mult,in speranta ca asta ne va aduce fericirea si ne va umple golul interior pe care il avem.Cum ar fi spus bunica mea,tie ti s-a urat de la prea mult bine.Avem prea multe lucruri minunate in jurul nostru si nu stim ce sa facem cu ele.Am uitat sa ne bucuram pentru lucrurile simple,sa apreciem micile bucurii ale vietii,acele lucruri care conteaza cu adevarat.Am cunoscut povesti,mama mea imi povestea cum au trait in mijlocul razboiului si au vazut atatea nenorociri in jurul lor,iar acele persoane erau cele mai fericite si recunoscatoare persoane pe care le-a cunoscut ea.Nu aveau multe,dar traiau.Mi-am dat seama cat de important este sa apreciezi viata,sa fii recunoscator pentru binecuvantarile pe care le ai.Noi ne plangem imediat cand nu ne merge ceva bine,sau ceva ne doare,de o fi una,ori alta,iar acesti oameni ii multumeau lui Dumnezeu ca traiau.Oare e nevoie sa trecem prin cele mai mari incercari pentru a reusi sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem?Acest sentiment de recunostiinta si binecuvantare,imi da mereu o stare de bine.Cand esti doborat de greutati,nu privi inapoi prea mult timp.Chiar acum am depanat din nou nemuritoare amintiri,din viata mamei mele,m-am uitat pe fotografiile ei de cand era ea mica sau in floarea virstei,si pot sa spun ca a fost foarte binecuvantata.O fam credincioasa,cu 10 frati,5fete si 5 baieti,tatal ei era Pastor in mai multe biserici din Jud Timis si jud Arad.A fost crescuta cu respect si teama de Dumnezeu,pe deasupra a avut si bunici foarte credinciosi.Dar timpul,anii au trecut,si doar amintirile au mai ramas din urma.Mi-a povestit ce mari binecuvatari le-a dat Domnul cand a locuit la Lenauheim,jud Timis,cum au primit o casa de la nemtii care au plecat la Ialomita,si le-au ramas casa plina cu de toate,chiar si spaitul plin cu mancaruri de toate felurile.De aceea se zice si proverbul,ca la neamtu in spaits.E atat de frumos si placut sa te simti un copil binecuvantat,un copil al Lui Dumnezeu.Ce placut si frumos e sa fi crestin,sa te simti,sa traiesti,binecuvantat de El!Imi amintesc cat mai des,de toate binecuvantarile primite,ca sunt o creatura a lui Dumnezeu.Fiecare zi este un dar special,cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta.In fiecare zi imi amintesc cu drag clipele petrecute impreuna cu dragii mei,si peste timp le rostesc,de-as mai putea trai o data.Viata nu va mai fi niciodata la fel.Prin iubire,dragostea de viata,am strabatut anii,si am trait poate putin.Un singur lucru imi mai doresc,binecuvantarile mele,sa se transforme in alte,multe binecuvantari.Au fost momente in viata mea in care nu am fost fericita,cand lucrurile pareau altfel.Multumirea mi-a transformat viata in multe feluri.Acceptati-va copiii asa cum sunt,rugati-va pentru ei.Faceti-va timp sa va bucurati de viata.Imi place sa reflectez in mod regulat asupra vietii mele si asupra tuturor lucrurilor bune din ea.Fac asta atunci cand privesc rasaritul sau apusul,sau cand sunt afara,in natura.Respirati,zambiti,si va bucurati de lucrurile simple ale vietii.Si nu uita niciodata,nici chiar pentru o zi,cat de special esti...