Daca se poate...

Ti s-a intamplat vreodata sa fii trist,si sa te rogi pentru cineva,iar Dumnezeu sa raspunda,sa vezi Mana Lui cum lucreaza frumos in viata acelei persoane?Asa-i ca te ridica,si iti intareste credinta?Pe mine ma intareste persoana care-mi spune ca se roaga pentru mine,sau ca se va ruga pentru problema mea.Multi poate cred ca e mai bine sa se roage in ascuns,fara ca persoana in cauza sa stie,dar eu cred puternic,si ca prin marturisirea faptei tale,persoana se va simti mult mai bine,va simti ca cineva ii este alaturi.Si rugaciunea ta are putere,trebuie doar sa-i dai viata Lui,adica sa o rostesti cu toata inima ta si sa fii sincera.Cu genunchii plecati la pamant,astept un raspuns la rugaciunile inaltate catre cer.Ii cer sa raspunda in viata mea,promitand ca ma voi increde pe deplin in El.Stiu ca in momentele de incercare,ti-e atat de greu sa crezi ca Dumnezeu chiar te mai asculta?Daca rezolvarea nu vine imediat dupa rugaciunea rostita,Dumnezeu nu ne-ar asculta deloc.Iti amintesti cand L-ai rugat sa-ti dea experiente cu El?Cand spuneai ca vrei sa cresti mai mult in credinta?Dumnezeu ti-a indeplinit toate aceste rugaciuni,insa drept dovada,ca a noastra credinta este slaba ne simtim nedreptatiti.Alunga aceste ganduri,te asteapt in tacere cu lacrimi in ochi.Cu siguranta raspunsul Lui te-ar convinge cateva zile,dar niciodata pe deplin,deoarece cand te va trece printr-o noua incercare,il vei intreba iarasi.De ce Doamne?Unde esti?Oare chiar iti pasa de mine?Si daca Dumnezeu ti-ar raspunde,L-ai mai iubi tu sincer?Sau doar i-ai fi recunoscator?Dumnezeu doreste ca tu sa te INCREZI in El.Este asemena unui Parinte care isi iubeste copii,pentru ca sunt ai Lui,creatia mainilor Lui si doreste tot ce-i mai bun pentru ei.Asa cum tu doresti sa fii iubit,indiferent de defectele tale,de calitatile si de momentele de tacere,asa si Dumnezeu doreste sa-L iubesti pe El chiar daca tace,chiar daca nu se face vazut.El este credincios si niciodata nu te va abandona.Poate uneori tacerea,te face sa crezi ca nu-i prezent,dar El vrea sa vada daca intradevar il iubesti indiferent de problemele prin care treci,indiferent de lipsuri si nevoi.Nu doreste o dragoste conditionata de ajutor.Acum,da-mi voie sa-ti mai spun ca Dumnezeu iti raspunde la fiecare rugaciune.Unde ti-e credinta?Drag suflet,stiu ca acum treci printr-o perioada dificila,ca ti-ai pierdut credinta din cauza ca ti-au calcat in picioare speranta.Ranile iti sangereaza si dor,stiu cat de tare te dor.Te-a parasit cand aveai cea mai mare nevoie,ti-au intors spatele si nu au mai privit deloc inapoi.nici chiar atunci cand ai strigat cu ultim glas dupa ei.Totul s-a stins,a ramas doar intunericul sa-ti mai tina companie,si o multime de ganduri.Un of profund se aude din cand in cand,si o voce launtrica,care cere ajutor.Ce urata e singuratatea,dar mai grea parca-i dezamagirea.Candva aveai totul,iar acum ai ramas cu mainile goale,te macina.Te intrebi unde,cu ce ai gresit si astepti raspunsuri,dar in zadar,nu s-au ostenit nici macar sa-ti intinda o mana sa te ridice,nu s-au indurat nici sa te priveasca adanc in ochi.Au ascultat o soapta straina,si-au ales sa creada in ea decat sa creada in tine,cel despre care stiau totul.Ultima lovitura care te-a pus la pamant a fost din partea lor,cei pe care ii iubeai atat de mult si-i considerai prieteni adevarati,cei mai minunati prieteni,cei cu care imparteai totul,chiar ei te-au abandonat.Poate nu ti-ai imaginat niciodata aceasta,poate nu ai crezut ca una ca asta ti se poate intampla chiar tie.Prea repede s-a intamplat.Era un soare stralucitor si dintr-o data tunete si fulgere,au stapanit cerul vietii tale.Suflete drag,nu stiu ce as putea sa-ti spun,ce cuvinte sa-ti rostesc ca sa-ti vindece ranile.Nu sunt medic,nu cunosc multe despre medicina.Insa cunosc pe Cineva.Am auzit despre un Medic,care la o simpla atingere te vindeca complet.Ciudat nu?Am auzit multe despre El,cum ca si printr-un singur cuvant rostit de El,mortii au inviat,ca la o singura atingere,boala a parasit trupull.Stiu ca ti-e bolnav sufletul,dar poate vindeca si sufletele oricat de ranite ar fi ele.Poate crezi ca sunt nebuna,insa nu vreau sa-ti spun mai multe.Iti las doar numarul Lui de telefon.Este Psalmul 50 :15.Te rog,cauta-l.Nu pierzi nimic daca incerci,caci oricum ce-ai avut ai pierdut.Dar vorbind cu El,poate vei castiga mai mult.“Cheama-Ma in ziua necazului,si Eu te voi izbavi,iar tu Ma vei proslavi."Deseori in viata este greu,dar traind alaturi de Dumnezeu  greul devine mai usor.Am vazut multe si voi mai vedea,dar as vrea sa pot face o schimbare,sa las in urma mea o lume putin mai buna,un zambet,o picatura de iubire,o amintire frumoasa,putina fericire.Nu sta nepasator,asculta inima celui care plange fara glas.Nu uita ca esti o faptura minunata.Ultimul cuvant il are Dumnezeu.Atunci cand vin problemele,nu fugi la oameni,crezand ca te poate ajuta.Priveste la Dumnezeu,El SIGUR te va ajuta.Esti aproape de El cat alegi sa fi.Acum,esti prea indurerat pentru a vedea adevarul,dar sa stii,"Ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu,si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau”Atunci cand nu intelegi “DE CE?”aduti aminte ROMANI 8:28 Singura care ne tine in viata este CREDINTA,ca Dumnezeu va veni curand sa ne ia Acasa.Doamne spre Tine gandu-mi indrept,Te chem si in tacere Te astept.Astept in tacere izbavirea,si printre lacrimi zaresc iubirea.Privesc in zari si in tacere,astept sa-mi vina un raspuns,caci Doamne,Tu-mi cunosti durerea,de Tine nu-i nimic ascuns.Stau ascunse undeva dupa perdeaua tacerii.Astept in tacere raspunsul Tau Doamne,vino,nu intarzia.Te voi binecuvanta dar toata viata mea,si in numele Tau voi ridica mainile.Lauda Ta va fi mereu in gura mea,te iubesc,o Domnul meu.Astept in tacere,binecuvantare,caci stiu ca este sa aduca o viata cereasca,si din nou in inima mea sa rodeasca.Daca stau acum si analizez,vad cat de mult m-am schimbat.M-am asezat jos,pe pamantul rece,si am continuat sa astept.Pentru ca la un moment,e timpul sa studiem mai in profunzime aceasta lectie numita ruga in asteptare,sa invatam zilnic cate ceva.A sosit vremea asteptarilor,peste vremea sufletului meu,anotimp frumos,fie acelasi mereu,si m-am trezit din vis,in propriul meu paradis.In fiecare zi experimentam,din toate cate putin,asteptari pe neasteptate.Avem parte de lucruri alese,de lucruri neasteptate,de lucruri oarecum inevitabile.In fiecare zi e alta poveste.Suntem reci si pali,epuizati,obositi de propria poveste,de sirul gandurilor si-al intamplarilor.Opreste-te o clipa,din a privi viata,stiu,ti se pare nespus de nedreapta,si indreapta-ti privirea spre celalalte personaje,macar pentru o clipa,si arata ca iti pasa,si incearca sa le afli povestea.Poate scris,poate nescris al unei zile de maine,care nu o mai asteapta,si nu o mai doreste nimeni,e tot in asteptare.Poate e vorba de povestea tristetii,de povestea singuratatii,sau de povestea asteptarii.Nu intentionez sa plictisesc pe nimeni,si nici nu daruiesc lectii de viata nimanui,doar impartasesc cu voi ganduri adunate de-alungul calatoriei,in asteptarea asteptarilor,sa vina ziua in care sa nu mai astept pe nimeni si nimic,si asteptarea sa nu ma astepte,astept Eternitatea.Stau si privesc in jurul meu,si observ anumite lucruri care deseori ma intristeaza,alteori imi dau de gandit.De ce trebuie sa astept atat de mult?Caci chiar daca smochinul nu va inflori,vita nu-si va da rod,rodul maslinului va lipsi si campiile nu vor da hrana,oile vor pieri din staule si nu vor mai fi boi in grajduri,eu tot ma voi bucura in DOMNUL,ma voi bucura in DUMNEZEUL mantuirii mele.Habacuc 3:17-18Sa fii multumit cu ceea ce ai,nu cu ceea ce esti.De multe ori noi suntem in sens invers,suntem multumiti cu ceea ce suntem,si nu cu ceea ce avem.Daca ceva mi-a atras atentia in aceasta vreme,unul dintre lucruri a fost nemultumirea.Nu stim sa fim multumitori.Multi dintre noi am uitat sa recunoastem,asteptarea face parte din orarul vietii.E o materie ce trebuie invatata obligatoriu.Timpul este profesorul,care ne da mai intai examenul si apoi si lectia.Dar asteptarea are ca rezultat biruinta.Sa ne bucuram ca putem inca sa mai asteptam,asteptarile inca neasteptate de noi,impreuna de a astepta asteptarea a celui care va sa vie.Totul vine la vremea potrivita,pentru cel ce stie sa astepte.Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand,cand,de fapt,nu facem altceva decat sa murim suportabil,putin cate putin.Astept.Am asteptat o viata.Experienta imi spune,mai asteapta!Ca sa supravietuim avem nevoie de cele mai bune solutii.Nu este nimic gresit in a reusi sa treci de orice obstacol,pentru a-ti imbunatati calitatea vietii.Insa nu reusesc sa inteleg,este punctul pana la care sfaturile folositoare se transforma in Parerea Specialistului.Omul a fost denumit de specialisti in nespecializare,stie sa zboare desi nu e pasare,stie sa inoate desi nu e peste,stie sa sara,sa se catere,sa se comporte ca o fiinta care isi poate depasi cu usurinta conditia,totul pus in seama supravieturii.El a evoluat astfel ca o fiinta superioara.Pana la urma,a sti de toate,te face mai bun,mai puternic,adaptabil in orice fel de situatii.Probabil aici isi are originea si dorinta noastra,de a parea ca avem solutii pentru orice fel de probleme.Trecuta de copilaria fizica,dar savurand copilaria mintii,sunt mai degraba interesanta pentru persoanele cu imaginatie din anturajul meu,care isi inchipuie ceea ce nu e si ar vrea sa fie.Tinand cont de speranta de viata,consider ca am avut parte de viata ascendenta pana acum,traita cu modestie si frica de Dumnezeu,iar acum experimentez si experiente de o viata,nu neaparat benefice.Nu posed inteligenta emotionala.Lauda de mine nu miroase a bine,ma straduiesc sa fiu optimista.A fi puternica se invata si uneori se invata intr-un mod dur,intr-un mod poate nedorit de noi.O mama invata cum sa-si aline durerea,dupa ce a privit cum copilul ei scump este bolnav,in loc sa fie sanatos.O femeie are incredere in ea si stie ca,chiar daca astazi este jos,maine se va ridica si va zambi din nou.Ea intelege si accepta ca este o fiinta umana,ca are sentimente si emotii,si ca este perfect normal ca uneori in viata sa aiba momente de tristete,de vulnerabilitate.Ea le accepta si e pregatita sa le traiasca,si sa le exprime cand le vine momentul.Puterea ei vine din interior,din increderea in ea si in forta Divina.Ea stie ca daca azi plange,pentru ca are inima trista,nu inseamna ca este slaba si ca nu este bine sa arate ca sufera. Dimpotriva,ea are puterea sa arate ceea ce simte,sa accepte ca nu este perfecta si ca,in acele momente are nevoie de sprijin si intelegere.Maine se va ridica si va surade din nou si va oferi celor din jur tot ceea ce are ea mai bun,insa azi este ea care care are nevoie de sprijinul celor din jur.O femeie stie toate aceste lucruri si se accepta.Adevarata putere,nu sta in a arata celor din jur ca esti o femeie puternica,prin ceea ce faci sau ceea ce spui,dar inauntrul tau sa fii speriata si frustrata pentru ca nu iti poti permite sa te arati asa cum esti,de teama ca vei fi judecata sau criticata.Adevarata putere sta in a avea curajul sa te arati asa cum esti si de a-ti ramane autentica,cu riscul de a fi poate,criticata sau inteleasa gresit.Aceasta este frumsetea si maiestria vietii.Putem alege sa fim femei puternice,sau putem alege sa fim victime.Iar asta face diferenta intre a trai o viata implinita,si a trai la voia intamplarii.Ceea ce ma inspira pe mine cel mai mult sa fiu puternica,este gandul ca,nu vreau sa regret ca nu am avut curajul sa imi traiesc viata,cu incredere si curaj.Sa fii o femeie puternica inseamna sa ai demnitate si atitudine.Trebuie sa te implici in viata,sa iti exprimi nemultumirile,dar si admiratia fata de lucrurile bune pe care le fac ceilalti.Poate fi naiva,dar niciodata proasta.Acest tip de femeie poseda un mister aparte.Radiaza prin simplitate,gesturi,stil,nu o vei cunoaste niciodata.Cu fiecare lacrima,isi graveaza pe piele propria poveste.Va fi suficient de desteapta pentru a nu impartasi chiar si cele mai ascunse ganduri ale sale,dar indeajuns de deschisa pentru a te face sa vrei sa o asculti din nou si din nou.Parinte,daca nu poate trece acest pahar de la Mine,ca sa nu-l beau,faca-se voia Ta!We all have the strength in us.It`s our decision to use it or not...