Wednesday, September 14, 2016

Nu toate zilele sunt la fel...

Nu toate zilele sunt la fel,nu este vreo garantie pentru vremea schimbatoare,dar data primei zile de toamna variaza din doua motive,anul nu are intotdeauna un numar par de zile,iar orbita pe care graviteaza Pamantul schimba in mod constant orientarea planetei noastre fara de soare.La fiecare echinoctiu,soarele depaseste Ecuatorul Pamantului,facand ziua si noaptea aproximativ egale.In latina,echinoctiu inseamna,noapte egala.A inceput toamna,ce au fost nu mai conteaza,conteaza ce viitor vei avea,ce prieteni vei aduna pe langa tine.Incet si-a pus amprenta pe timp,ne-a anunta ca trebuie sa incepem cu un zambet pe buze acest anotimp,ca ea e cea care aduce un pic de maturitate si putina speranta de mai bine.Razele soarelui imi bat in geam,si imi mangaie obraji si ochi somnorosi si incet incet incep sa ma trezesc,ma gandesc sa mai stau un pic in pat,dar soarele pare atat de caldut si jucaus,ma gandesc ca poate e ultima zi in care il mai vad atat de frumos.Dar pana la urma hotarasc sa ma trezesc si ma ridic din pat,aud o voce si deschid usa,dau fata in fata cu mama,ea ma intreaba daca vreau o cafeluta si imi spune ca imi aduce imediat,fara cofeina bineinteles,ma asez inapoi in pat,mama imi aduce asa zisa cafea.Ma gandesc ca viata mea in ultima perioada e cam trista si plina de amintiri si resentimente si asa trece vremea.Ma opresc putin sa admir frumosul decor al toamnei ma asez pe o banca si totul in jur e de un galben aramiu,aleele din parc sunt acoperite cu frunze si e asa frumos ca intr-un tablou dar e putin cam pustiu,de fapt in afara de mine si de cateva persoane care trec grabite prin parc nimeni nu mai sta sa admire frumosul decor.De ce?ce poate fi mai frumos decat acest peisaj?De ce oameni au devenit atat de grabiti si nu mai au timp sa observe ceea ce ne inconjoara,pana si un catel pare mai impresionat de acest anotimp frumos,cred ca oameni au devenit putin cam insensibili.Pana si eu,acum cateva zile eram prea ocupata sa vad ce e in jurul meu,eram prea suparata,toamna aceasta era cel mai gri anotimp de pana acum.Acum cand ma uit in jur vad ca de fapt nu e doar numai aramiu.Ma pierd cu privirea in zare fara sa privesc ceva anume.Fara sa imi dau seama,timpul a trecut,ma ridic si dau sa plec,e frumos sa stai si sa ti faci timp sa privesti ceea ce se intampla in jur,atunci poti descoperi adevarate minunatii,ca aceea frunza,ca acest frumos peisaj de toamna,cel putin pentru o clipa ar trebuii sa ne oprim sa privim in jurul nostru.Dupa o vara foarte calduroasa e timpul sa ne lasam incet in racoarea trista si sumbra a toamnei.