Sunday, July 31, 2016

Slefuieste-ne,smirgluieste-ne,modeleaza-ne,Doamne!

Obosita de atita nepasare,zdrobita sub pasii grei,ai unei lumi fara repere,am invatat sa zbor,si privesc lumea cu ochi de dragoste,si ma hranesc cu Lumina.Fara traire,trairea,fara Iubire,iubirea,nu pot sa inteleg.Nu vreau eu singura,asa ca te roaga cu mine,sa fim o lumina,sa fim o chemare,sa fim un indemn.Te roaga cu mine,ca Isus,sa avem in noi viata,si altora s-o dam.Partea care ne revine,s-o impartim cu bucurie,zi de zi facand lucrarea,placuta si frumoasa.Ostenind pentru izbinda operei de mintuire,iar daca v-ar cere Domnul,sa putem sa-I dam jertfirea.Exista momente in viata,cand vezi cat de mult egoism exista in fiecare.Toti vrem ceva,recunoastere,iluminare.Aceasta este fiinta umana,este lumea unde noi am pus o caramida la nedreptate,sau am zdrobit un suflet din egoism.Nu ma lasa sa ma rostogolesc intr-un abis al gandurilor rele,si nici sa-mi incui inima,caci ea este biletul de zbor spre Casa,pe care nu trebuie sa il pierd.Incotro si spre ce pornim?Ce fel de lume am construit?Ce fel de oameni am mai ramas?Tu,te-ai gandit vreodata ca traim intr-o lume rea,si nu am gasit in noi puterea de a ne desavirsi in bunatate?Sunt ani apocaliptice,care genereaza conflict,teama,panica.Individualismul naste monstri,sa ne ferim cu adevarat,trebuie doar sa ne privim in oglinda.Iti multumesc Doamne,pentru ca ai fost linga mine de fiecare data cand Te-am chemat,de aceea doresc ca in fiecare dimineata cand ma trezesc sa Te Slavesc,sa-Ti multumesc pentru iubirea ce o am in suflet atunci cand Iti vorbesc.Daca crezi ca poti sa taci cand in jurul tau se inalta tot mai sus zidul faradelegii,te inseli.Tu esti un ucenic al lui Isus.Lauda mea e pentru Imparatul,nimeni nu-i ca EL asa frumos,Sfant si bun a fost si nu e altul,ca al meu Mire drag,Isus Christos.Adevarul nu va inceta sa fie vestit,va fi propovaduit de pietre si de cei ce cauta cu o inima curata.Fii o piatra in zidul lui Hristos.Cum as putea sa tac,si sa nu-Ti cant?Caci daca eu nu-Ti voi canta,Te va lauda si marea si pamantul.Daca voi tacea,pietrele vor striga,daca nu iti voi canta,natura intreaga Te va lauda!Cum as putea sa nu iti spun,cand vad la orice pas ca ma iubesti,si ca esti bun.Cum as putea sa stau in nepasare,cand simt atat parfum,si vad culori pe fiecare floare.Ma inchin cu multumire,ingenunchind in fata Ta.Va spun ca,daca vor tacea ei,pietrele vor striga.Luca 19:40 Scopul principal al vietii oamenilor era sa-L laude pe Dumnezeu si sa se bucure de partasia cu El.Daca nu indeplinim acest scop,pietrele neinsufletite vor striga laudele Domnului in locul nostru.Nu stiu cum sunteti voi,eu n-as vrea ca o piatra sa faca ceea ce sunt eu dator sa fac.In toate experientele vietii,in binecuvantari cat si in incercari,este sa-L laudam pe Dumnezeu pentru ceea ce a facut,face,si va face in vietile noastre pe acest pamant.Lovesc o piatra,vibrand,ea-mi spune,povestea apei ce-a trecut.Venea,de undeva,de sus,din munte,atat de multe.Imi mai spunea aceasta piatra despre o mama.Indiferenti,prin viata,ne impiedicam de-o piatra,far-a gandi o clipa cate povesti ascunde,iata.N-o fi degeaba vorba din batrani,apa trece,dar pietrele raman.In framantarea zbuciumat-a vietii,te caut,tinerete,intr-o piatra.Privesc prin panza vremii,azi numar pasi uitati demult pe pietre.Numara piatra ani trecuti,sa mi-i adune,sa mi-i scada,sa-mi scoata tineretea din eclipsa.Cand neancrederea imi scutura fiinta,iar gandurile se ascund de umbre,sa-mi fie ca o stanca constiinta,sa iau puterea unei pietre sumbre.Daca durerea ma pune la pamant,lacrima durerii,risipi-voi,oare?Piatra,iubirii,in cer si pe pamant,venise-n lume s-apuna,ce-a fost legat prin sacru legamant,sunt aici,si mai tresar,ma mai leg de cate pot,printre gandurile mele.Tot mai duc,si tot mai car,viata in firul ei subtire,si ca sprijin,drept toiag,folosesc o amintire.Au trecut prea multe veri,peste iernile din toamne,m-a durut pustiul lor,si ma rog la tine,Doamne.Timpul mult prea nemilos,fara grai se aude-n toate,tot incerc,sa uit,mama sunt si nu se poate.Mai aud curgand prin ploi,peste sufletu-mi carunt,s-a uscat tacerea toata.Cand timpul carunt isi scutura pletele,si-mi picura in viata cateva clipe de pace alba si pura,alerg sa il salut,sa simt mirosul apei si sa ma plimb prin lumea pietrelor si a nisipului auriu.O lume a pietrelor calde si fine,sub mana ferma a apei,slefuite frumos de undele albastre si frematatoare.Si in aceasta lume ce-si ravarsa caldura peste talpile mele goale,privesc miile de forme care mai de care mai diferita de celelalte de parca ar fi niste fiinte individuale,fiecare cu personalitatea ei,marimea si culoarea ei,fiecare cu varsta si amintirile ei.Iar in timp ce le privesc fascinata aud soaptele lor ce parca vin din alte vremuri,spunand povesti de necrezut.Dar dupa un lung si anevoios urcus,mi-am aruncat privirea in urma.Atat a asteptat sa-l privesc,si intr-o clipa m-a ametit cu adancurile lui tragandu-ma,cand groaznica mea cadere s-a sfarsit,si s-au imprastiat in lume,si vocea pietrei se opreste.Dupa un moment,incerc sa le indeplinesc dorintele ca sa se simta si ele fericite si desavarsite.Daca ei vor tacea,pietrele vor striga.Ma gandesc la aceste cuvinte ale Mantuitorului,intrebandu-ma cine sunt ei si cine pietrele?Un lucru deocamdata mi-a devenit clar,ei au tacut.De unde stiu?Pentru ca nu se mai aude nimic.Si daca ei,cei curati si cei drepti,ca si ucenicii lui Hristos,au tacut,oare inseamna ca a venit timpul sa vorbeasca pietrele?Dumnezeul meu,binecuvanteaza sa fiu si eu o piatra care vorbeste spre slava Ta!Lasand cu totul la o parte invatatura Apostolului Pavel,care insista asupra faptului ca vocatia de invatator si predicator in Biserica este un dar al Duhului Sfant si nu o conditie care reiese.Necazul slefuieste caracterul,iata-ma,sunt un vas in mana ta,slefuieste-ma,foloseste-ma si ajuta-ma sa devin ceea ce vrei Tu,caci depind totalmente de tine.Dragi mei sunt momente in viata cand Dumnezeu ne incearca credinta,in momentele acelea parca nici rugaciunea nu mai este ascultata,te simti singur,parasit de Dumnezeu,dar uneori nu ne raspunde tot pentru binele nostru,Iov nu era un oarecare om era un om neprihanit si totusi Dumnezeu i-a testat credinta.Nu e suficent sa-I spui Domnului ca il iubesti,va trebuii sa demonstrezi si Dumnezeu ne da sansa acesta la fiecare in parte,fiecare o sa avem oportunitatea aceasta de a-I arata Domnului ca Il iubim cu adevarat si ca nu e o dragoste doar de pe buze.Nu este usor sa treci prin asfel de momente,dar Dumnezeu ne modeleaza,ne slefuieste,ne smirgluieste sa fim fini,ne face sa semanam tot mai mult cu El...





Pentru cine,pentru ce?Pentru mine,El ma iubeste!

Pe ce?pe cine?cu cine?cu ce?de cine?de ce?pentru cine?pentru ce?despre cine?despre ce?Exista un tip special de complement indirect,exprimat prin substantive,pronume sau numerale precedate de prepozitii.Nu am cuvinte sa pot spune,pe ce ma bazez eu,pe cine,nu gresesc,cu ce,un pas pentru mine,de cine,de El,de ce,pentru-ca il iubesc pe El,pentru cine ma iubeste,pentru ce face,despre cine eu vorbesc,si despre ce vorbesc?Esti departe,dar esti in inima mea aproape,te iubesc.As vrea,si vreau sa ramanem impreuna pentru toata viata,mor de al tau dor,daca nu ramai.Langa cine?Langa Tine,nu ma satur de iubire.Pentru cine?pentru Tine,plang de fericire.Un pas daca ne despatre,pentru mine esti departe,iar eu te iubesc.Pentru cine pentru ce,pentru iubire,unde sau dus zilele?Omul a fost creatia lui DUMNEZEU,si ne-a creat din iubire.L-a trimis pe Fiul sau ca sa ne mantuiasca.Omul insa nu l-a acceptat in totalitate si nici nu a dat ascultare invataturii.Dumnezeu atunci cand ne-a creat a stiut ca v-a avea probleme cu noi si avea in plan trimiterea Fiului sau pentru rascumpararea noastra.Prin jertfa fiului,ne-a aratat marea lui dragoste pentru noi,incercand sa ne faca sa intelegem care e calea.Doar ca nu toti suntem capabili sa intelegem ca jertfa Fiului lui Dumnezeu a fost pentru mantuirea noastra.Isus si-a dat viata pentru noi,pentru toata omenirea,dar sacrificiul Lui are valoare doar pentru cei ce cred in EL,si il accepta.Eu Imi dau viata pentru oile Mele.Nimeni nu Mi-o ia cu sila,ci o dau Eu de la Mine.Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi,aceasta este porunca care am primit-o de la Tatal Meu.Cu siguranta s-a asteptat ca noi sa ne schimbam si sa realizam fiecare,ca respectarea legii inseamna o viata de ascultare,oar prin credinta se poate realiza.Viata noastra este sortita unei lupte continue cu pacatul.Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca,ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.Eu sunt Pastorul cel bun.Pastorul cel bun Isi da viata pentru oi.Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi,si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati.Sa iti traiesti viata este ceva,majoritatea oamenilor doar exista.Viata este o curgere,este o miscare continua.Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static.Numai moartea este incremenita,viata este o continua schimbare.Cu cat exista mai multa schimbare,cu atat viata este mai abundenta.O viata abundenta aduce cu sine schimbari,clipa de clipa.Sunt doua feluri de oameni pe lume,cei care incearca sa-si umple goliciunea interioara,si persoane foarte rare care incearca sa-si vada aceasta goliciune.Cand te nasti,nu esti un copac,ci o samanta.Trebuie sa cresti,sa ajungi la o inflorire,iar inflorirea va fi multumirea ta.Nu are de-a face cu puterea,cu banii,nici cu politica,are legatura decat cu tine,cu evolutia ta personala.Dupa invidia altora iti dai seama de adevarata ta valoare.Traieste ca si cum maine ai muri si invata ca si cum ai trai vesnic.Viata nu inseamna doar sa marim viteza.Indiferent ce faci in viata,va fi nesemnificativ,e foarte important sa faci ceva in viata.Ceea ce nu ne omoara,ne face mai puternici.Semeni o fapta,culegi un obicei,semeni un obicei,culegi un caracter,semeni un caracter,culegi un destin.Fericirea vine din faptele tale.Fii bun de cate ori este posibil.Traieste o viata onorabila.Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma,vei putea sa te bucuri a doua oara de viata pe care ai trait-o.Nu putem obtine pace in lume pana nu facem pace cu noi insine.Daca vrei sa dobandesti puterea de a suporta viata,fii gata sa accepti moartea.Orice interes aratat fata de boala si moarte nu este decat alta expresie a interesului pentru viata.Oamenii se impart in doua categorii,cei care isi cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute.Viata exista pentru ea insasi,nu pentru moarte.Cine a stiut sa traiasca trebuie sa stie sa si moara.O mare greseala in viata este sa te crezi mai mult decat esti,ori sa te pretuiesti mai putin decat faci.Fiecare sa cugete in felul lui,caci oricand gaseste in calea sa un adevar,care-l ajuta in viata.Cel care traieste mai multe vieti trebuie sa moara de mai multe ori.Viata ne invata sa cultivam uitarea,ca o masura de consolare a fiintei.Valoarea omului se masoara dupa greutatile biruite de el in aceasta viata.Daca Dumnezeu nu ar exista,ar trebui inventat.Iubeste adevarul,dar iarta greseala.De familie esti legat prin ce-ti da,de lume prin ce-i dai.Nu avem dreptul de a-i face nefericiti pe cei pe care nu-i putem face fericiti.Viata este suma optiunilor noastre,dupa o viata intreaga,omul isi da seama ca a trait ani de zile spre a se convinge de un singur adevar.Samanta nu incolteste pana nu moare.Intelepciunea este viata,pe Pamant omul e dator sa traiasca numai o viata.Moartea lui adevarata o va trai in Cer.In definitiv,nu anii din viata ta sunt cei care conteaza,ci viata din anii tai.O viata frumoasa si utila este aceea in care gandirea si actiunea se sustin neincetat una pe cealalta.Cel mai puternic om este cel care se stapaneste pe sine insusi.A visa este fericirea,a astepta este viata.Lectii de viata,pline de intelepciune despre viata,care sa te inspire si sa-ti aduca zambetul pe buze.Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes.Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi,dar trebuie traita privind inainte.Cea mai mare greseala pe care o poate face cineva este sa ii fie frica sa greseasca.Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul.Cel mai bun mijloc de a invata sa te cunosti e sa incerci a-i intelege pe ceilalti.Doar viata ce-o traim pentru altii este o viata ce merita traita.Viata este un mister,nu o problema care trebuie rezolvata.Daca vrei sa duci o viata fericita,ancoreaz-o de un scop,nu de oameni sau de obiecte.Cunoasterea este limita.Ce faci pentru tine dispare o data cu tine,ce faci pentru ceilati ramane pentru eternitate.Incearca sa nu fii un om de succes,ci un om de valoare.Daca cineva nu a gresit niciodata,inseamna ca nu a incercat sa faca nimic nou.Nu e vorba de cat de destept sunt eu,ci de faptul ca am mai multa rabdare in rezolvarea problemelor.Secretul creativitatii consta in a sti cum sa-ti ascunzi sursele.Esecul si privatiunile sunt cei mai buni dascali si purificatori.Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti sa obtii alt rezultat.Traim pentru bucuria parintilor atunci cand venim pe lume,pentru dragostea si protectia pe care ne-o ofera parintii,pentru prieteni,natura,frumusete,si pentru pasiunile noastre.Traim pentru muzica,pentru a incerca fiecare lucru bun din lumea asta,pentru fericire.Traim pentru cele mai frumoase perioade din viata,copilaria si adolescenta.Traim pentru a cunoaste lucruri noi,pentru a ne iubi aproapele.Traim pentru a da viata lucrurilor marunte care inseamna mai mult decat orice pentru noi.Traim pentru a ne sterge lacrimile,traim pentru fiecare moment.Traim pentru imbratisarile pe care le primim atunci cand suntem tristi.Traim,traim,traim,si iar traim.Stiu cam am spus de prea multe ori,dar trebuie sa traim fiecare moment.Chiar daca s-au strecurat lacrimi,am incercat sa pasesc cu zambetul pe buze,spunandu-mi mie ca o sa fac tot ce imi sta in putere sa-mi indrept greselile,sa invat sa uit lucrurile care imi fac rau,sa invat sa zambesc,sa sper,sa fiu EU.Ma uit la pozele din trecut,acum zambesc,nu merit.Fiecare muritor care trece prin aceasta lume,se confrunta cu momente importante.Aceste momente importante necesita de fiecare data atentie maxima din partea noastra si a celor din jur.Momentele importante,fie ele bune sau rele,vin in viata noastra,ca vrem sau nu.Indiferent trebuie sa le dam atentie,altfel s-ar putea ca mai tarziu sa ne para rau,si sa ne intrebam,cum ar fi fost daca.Ma uit si nu mai vad pe nimeni entuziasmat de acele valori,care intradevar conteaza.Sa nu mai spun de bogatia spirituala.Cu sau fara,un om de valoare ramane asa pentru ca valoarea unui om sta in caracterul,onoarea si bunul simt al acestuia.Spun toate aceste lucruri,pentru ca e dureros.Nu sunt perfecta,si nu vreau cineva sa cunoasca intelesul cuvintelor respect si bun simt.Haideti sa dam valoare timpului si clipei ce o traim fiecare.Pamantul este locul omului,un liman trecator,unde i se da posibilitatea sa se pregateasca pentru viata vesnica.Lasand lumea zgomotoasa si revoltata,sufletul alearga prin spatiu si timp cu aripi imaginare in adancul miilor de ani.Sufletul priveste cu umilinta la viata primilor crestini,care s-au dedicat slujirii lui Dumnezeu cu o jertfire de sine fara margini,nazuind spre inaltimi cu trupurile si sufletele lor,necontenit gandul la sfarsitul vietii pamantesti.Atingerea fericirii vietii vesnice era,intr-adevar,scopul principal al calatoriei pamantesti.Povestirile memorabile despre acestia sunt pentru sufletele credinciosilor un izvor viu,calauzitor spre fericirea vesnica.Dar ce sunt trecatoarele dureri pamantesti in comparatie cu fericirea vesnica si cu rasplata vesnica?Sunt lupi imbracati in piei de oaie si se recunosc dupa faptele si roadele lor.Astazi oamenii,indraznesc sa se aseze pe ei insisi deasupra Duhului Sfant,din aceasta cauza au schimbat pe cele ceresti cu cele pamantesti,pe cele sufletesti cu cele trupesti,pe cele sfinte cu cele pacatoase,pe cele intelepte cu cele fara sens.Cand va veni Fiul Omului,va gasi oare credinta pe pamant?Nu cumva asta este ceea ce observam noi astazi?Raul se deghizeaza sub masca binelui,legand oamenii de valori omenesti trecatoare,cu totul contradictorii valorilor vesnice.Bucurati-va pentru un moment,nu mai mult,este suficient.Pentru ce ai trai daca ai sti ca vei trai pentru totdeauna.Caci nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine.Ca daca traim,pentru Domnul traim,si daca murim,pentru Domnul murim.Deci si daca traim,si daca murim,ai Domnului suntem.Sa nu ne temem de moarte,ci de pacat.Viata este o calatorie a sufletului printre meandrele ei nevazute,ma arunca in mijlocul talazurilor,inima se indoieste si ma stoarce de puteri.Cand simt iminenta lor prezenta ma infior de teama,dar vad mana Ta Doamne perforand negura,si o pace coboara spre mine,intre bine si rau.Prefer sa aleg binele sa urc pe scara ce duce acasa,acolo sufletul se mangaie,intr-o clipa toate temerile fug.Dragoste inseamna sa-ti pese de celalalt,sa nu-ti doresti sa planga din niciun motiv.Poate doar cateodata pentru tine daca esti trist.Dragoste inseamna putin,nu-i despre frumusete fizica.Multe as mai adauga,multumire sufleteasca si liniste.Dragoste inseamna putin in definitie,si scop de viata.Ne nastem din dragoste,traim pentru dragoste.Cautam mereu implinire prin dragoste.Dragostea inseamna tot.Mi-a luat atat de mult sa inteleg ca practic e atat de important sa te focusi pe tine si pe ceea ce ai tu de facut,fara sa lasi pe cineva anume sa te dea inapoi de la planurile,si obiectivele tale.Fii centrata pe ceea ce iti doresti cu adevarat de la viata.Trebuie doar sa ai inima plina de iubire si de daruire si vei ajunge acolo unde ti-ai propus.Cea mai mare problema a noastra a tuturor oamenilor este aceea ca ne temem incontinuu de ceilalti oameni.Nu facem altceva decat sa fim niste suflete speriate unii de altii.In viata mi-am dat seama ca trebuie sa lupti pentru ceea ce iti doresti,nu vine nimic asa dintr-o data,sa nu renunti.Si am ajuns sa traiesc,sa te vezi ca pe o piatra pretioasa ce trebuie sa straluceasca cele mai frumoase sentimente din lume.Pe urma am inteles ca acele rani interioare nu mi le poate vindeca nimeni decat eu insami.Nu incercand sa fug de cei din jurul meu,ci pur si simplu fiind fiinta extraordinara.Fii fericita si incepe sa traiesti pentru tine,din tot sufletul tau.Eu sunt aici si astept sa imi spui ca vrei sa te bucuri de viata si ca esti pregatita sa devii cea mai buna.Arunca la gunoi tot ce simti ca nu rezoneaza cu sufletul tau si traieste-ti viata cu adevarat.Tine minte,la sfarsitul vietii,asta va fi tot ceea ce va conta.Pentru ce traiesc oamenii?Pentru a continua sa traiasca?Pentru a trai mai mult?Sau pentru a pleca?Oamenii nu mor niciodata,ei traiesc prin intermediul amintirilor pe care le pastreaza in suflet cei dragi despre ei.Zambetele sau emotiile pe care le-am zugravit de-a lungul timpului in cei din jur,gandurile si faptele noastre pe care le-am facut,legaturile puternice pe care le-am legat cu familia sau prietenii,toate acestea sunt graitoare,nu ne permit sa disparem.Raman acolo,atunci cand timpul va incerca sa stearga orice urma a trecerii noastre prin aceasta lume.Ultima speranta de a nu ajunge doar un nume necunoscut,parasit pe o cripta impaienjenita.Cu totii am trecut prin momentul in care fiecare trebuie sa isi spuna povestea.Trecutul se imbina cu prezentul,cat de important e sa citesti si sa cunosti toata viata unui om.Timpul e neiertator si merge mai departe,chiar daca noi ramanem in problemele si dezamagirile din existenta noastra de viata.Orice om are o intreaga istorie in spate,o poveste pe care are dreptul sa o spuna,mai ales ca putem invata atat de multe din greselile,luptele si zambetele fiecarei persoane.Dar oare nu poate omul sa fie fericit in intinderile ciudate si nesfarsite ale vietii?Fiecare dintre noi e eroul unui film aparte,numit viata noastra.Incerc sa raman credincioasa gandurilor mele,nadajduiesc asta.Caci,pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig.Dar,daca trebuie sa mai traiesc in trup,face sa traiesc,si nu stiu ce trebuie sa aleg.Sunt stransa din doua parti,as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos,caci ar fi cu mult mai bine,dar, pentru voi,este mai de trebuinta sa raman in trup.Suntem multi care ne punem intrebari.Adesea exista momente in viata noastra cand nu mai stim pentru ce traim si simtim ca ne-am pierdut undeva pe drum.Fiecare dintre noi este diferit.Pentru fiecare dintre noi motivele care reusesc sa ne faca fericiti,ne trezesc dorinta de a trai si a merge inainte.Multe lucruri inca nu am incercat si pe multe inca trebuie si vreau sa le experimentez.Am curajul sa infrunt viata si sa merg inainte.Viata cu Domnul e o speranta fara sfarsit.Viata fara El e un sfarsit fara speranta.Niciodata in viata nu fa tot ce poti,nu spune tot ce sti si nu da tot ce ai,asta cu exceptia lui Dumnezeu.El niciodata nu iti insala asteptarile.Daca totusi o face,e pentru un scop,sa te binecuvanteze mai mult.E mult pre scumpa viata asta,ca s-o petreci nepasator.E mult prea scumpa orice clipa,s-o lasi sa treaca fara spor.Fiecare inima are o dorinta,fiecare gand e stiut de Creator,fiecare privire spune ceva.Uni din noi am invatat sa zambim chiar daca simtim durerea,insa dincolo de toate e Isus care ne tine de mana si ne mangaie.Viata de victorie este umblarea in partasie desvarsita cu Dumnezeu.Nu poti alege cum vei muri sau cand.Poti decide doar cum vei trai acum.Viata este foarte zgarcita,trec zile,saptamani,luni si ani fara sa simti nimic nou.Totusi,odata ce se deschide o usa,patrunde prin spatiul deschis.Acum nu ai nimic,iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.A fi,a simti,a gandi,in toata complexitatea,esenta omului,nu se poate invata,esenta si existenta,esenta care precede existenta,esenta care inseamna tot ceea ce urmeaza sa fii.Viata nu se traieste in timp,ci in momente,si tot ce conteaza nu se afla in buzunar si nici in gand.A lupta cu tine insuti este cel mai greu razboi,a te invinge este cea mai frumoasa victorie.Taina existentei noastre nu sta in a trai,ci in a stii pentru ce traiesti.Taina existentei umane reprezinta o enigma pentru unii dintre noi care se intreaba cel putin o data in viata pentru ce ne nastem?pentru ce traim?de ce mancam si de ce facem ceea ce facem in aceasta viata?Mi-a fost cald sub picaturile de ploaie si frig sub raza soarelui.Am trecut prin vantul vietii si eternitatea lunii,prin iertari si compromisuri,prin durere si extaz.Am trezit rasaritul si m-am abandonat apusului.Am vorbit despre frica si am tacut linistea.Am pierdut timpul,am privit fotografii si m-am atins de ganduri.Am sperat sperantele si i-am zambit orizontului.Fara cuvinte,atingeri,si trairi,invat,ma iert,traiesc si iubesc.Nu consuma viata ci regaseste-o in tine,acolo unde ea exista vesnic.Viata e o ocazie,o sansa pe care ai asteptat-o mereu si fara de care nu te-ai putea imagina.Noi suntem mijlocul prin care creaza rod,ma straduiesc sa ating vidul,in care omul exista in sine,curatat de toate impuritatile si de fumul faptelor,in care orice s-a sters pentru a lasa spatiul liber existentei...