Monday, July 4, 2016

Toti gresim,fara exceptie...

De cand eram mica,privesc si-ascult povestea stelelor,si astept ca sa rasara o Stea,Steaua stelelor!Nu,nu mi-au fost inselate asteptarile.Cu ochii pironiti spre cer am plans.Va spun ca merita asteptarea.Asteapta strabatand cu ochii in lacrimi zarea,Iubirea ca un raspuns.Daca privesc bolta cerului,simt si eu ca astept sa vina Regele meu,Isus!Toti gresim,fara exceptie.Ce facem insa cu greselile noastre,atunci cand devenim constienti de ele,dispozitia noastra de a le constientiza si felul in care alegem sa le corectam reprezinta partea cu adevarat importanta,partea care face diferenta.Inteleg,tot mai clar,sa impartasim si sa sporim iubirea.De gresit,mereu gresim,e natura umana.Dar cum reparam greseala?Eu invat,si tu inveti,traind,reparand,lasand sa plece supararea si pastrand doar iubirea,mereu si mereu,de fiecare data.Gresim,toti gresim,si constient,si mai ales inconstient.Ca nu e nimic ce nu poate fi dat lui Dumnezeu,pentru a fi anulat,nu exista nimic pentru care sa merite sa pastram supararea.Invatam impreuna sa corectam greselile,apoi,mai tarziu,de cate ori e necesar.E mai important,sa invatam cum sa ne asumam greselile si sa le indreptam,decat sa ne chinuim sa fim fara greseala.In fiecare zi sarbatorim ceva.Ma intreb cand vom sarbatori ziua omeniei,pentru ca am uitat sa fim OAMENI?Traim intr-o lume in care valorile nu mai sunt apreciate,in schimb,sunt apreciate minciuna,prefacatoria,linguseala,intr-o lume in care bunul simt si onestitatea aproape ca nu mai pot izbandi din cauza tupeului si a incorectitudinii,intr-o lume in care rautatea este la ea acasa,intr-o lume in care tradarea o intalnesti la tot pasul.Intr-o lume in care competitiile nu mai sunt,si mai ales sunt lipsite de fair play,iar atunci cand se termina o competitie nici macar nu ne mai dam mana.In viata,exista batalii pe care este bine sa le ocolesti,nu din teama ca le-ai putea pierde,ci pentru ca ai deveni penibil castigandu-le.Totusi,viata este o lupta,o competitie,asa ca nu putem sa stam pasivi,sa nu participam,sa nu reactionam,mai ales ca ceea ce nu traim la timp se poate sa nu mai traim niciodata.Luptele pot fi date pe nenumarate fronturi.Unii lupta pentru a se realiza profesional si material.Altii lupta pentru a se afirma,altii pentru intaietate.Altii lupta pentru sanatate.Altii lupta in diferite competitii sportive pentru a castiga o medalie.Altii pentru suprematie economica,politica si militara,sau pentru independenta.Exista doar o lupta care merita din plin maximul de efort.Surprinzator este faptul ca avem de la inceput certitudinea izbanzii.Premiul este mare si va fi oferit tuturor celor care vor sta in lupta pana la sfarsit.Iti doresti sa fi incoronat la finalul luptei?Este singura cununa care nu se vestejeste.Sa ne cercetam dar in lumina cuvantului si sa decidem in ce competitie merita sa ne inrolam.Apostolul Pavel afirma 2 Tim 4.7-8 M-am luptat lupta cea buna,mi-am ispravit alergarea,am pazit credinta.De acum ma asteapta cununa neprihanirii,pe care mi-o va da,in ziua aceea,Domnul,Judecatorul cel drept.Si nu numai mie,ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.Un om este nefericit pentru ca nu stie ca este fericit,acesta este singurul motiv.Cine il are pe Dumnezeu,acela este fericit.In viata,niciodata nu poti sa spui ca nu se intampla nimic.Nu exista momente obisnuite.Totul e nou.Viata inseamna o continua alegere,intre lumina si intuneric,intre prezent si viitor.Traind in umbra vietii mele am inteles ca nu voi putea creste.Am pasit increzatoare cu bratele larg intinse spre lumea care se deschide in fata mea.Privesc cum umbra dispare luminata de stralucirea propriei morti.Exista atatea reguli de urmat intr-o lume plina de teama.Unele spun sa avem rabdare,sa fim prudenti.Altele ne spun sa actionam asa cum simtim.Cautam echilibrul intr-o lume dezechilibrata de propriile-i reguli.Uneori realizam ca echilibrul este mai aproape decat credem.Exista in noi.Un suflet dornic sa-si traiasca destinul a scris randurile de mai jos.Tie,dragul meu,iti doresc sa realizezi ca iubirea nu exista numai in cer,ci si in suflet si in inima.O gasesti in zambete si in cuvinte.Sa realizezi ca a iubi nu inseamna doar sa spui,te iubesc.Timpul si-a pictat peste mine urmele-i acum atat de evidente.Le vad in diminetile mele triste,in diminetile mele fericite,le intalnesc in drumul meu,indiferent de care mi-ar fi destinatia,in locurile unde imi odihnesc sufletul.In locurile unde viata ma invata inca o lectie.In drumurile mele ratacinde printre oameni,doar simplii trecatori uneori.In lumea mea,in zbuciumul lumii atat de vie.Te simt prezent pretutindeni,te regasesc oriunde.Insa te regasesc in nemultumirea ta,pe care o pornesti impotriva lumii,impotriva ta.Te vad vesnic ascuns printre griji,lasandu-le sa iti stopeze putin cat de putin darul de a trai.Alegi sa traiesti in anonimat.Tu esti cel care incepand de acum,isi poate aclama valoarea propriilor sentimente,frumusetea zambetelor,ratiunea propriilor ganduri si,mai presus de toate acestea sunt si eu ca tine,uneori eleva la lectia curaj,alteori pierduta.Insa astazi,scriu catre tine,in care iti las o parte din lumea mea.Un ciob din mozaicul lumii tale,care asteapta sa te urci pe aripile curajului si sa o insemni cu numele tau.Pentru ca tu esti o valoare.O parte din lume,astazi,iti aduce susurul dulce al apelor,a celor care te invata,ca nici un obsacol nu este indeajuns de mare pentru a nu-l trece,vuietul dulce al vantului care iti mai sopteste o data,ca esti puternic,adierea dulce de flori,gata sa iti spuna inca o data,cat de frumos esti in sufletul tau.Seninatatea cerului,simbol al propriei libertati,care te asteapta sa o aclami.Grija cu care o randunica isi mai misca aripioarele pentru a se inalta pana la imposibil.Vreau sa te gasesti,sa iti gasesti locul.Vreau sa fii fericit,si dupa ce vei invata ce ai de invatat,iti doresc sa te respecti si implicit si principiile tale,nu uita de ele.Iti doresc sa fii mandru de tot ce stii si ce poti,dar sa ramai acelasi om modest.Iti doresc sa realizezi ca esti mic intr-o lume mare,dar poti face lucruri imense.Iti doresc sa fii om!Orice ne rezerva viitorul si viata,vreau sa stii ca vei ramane in sufletul meu,ca o raza de lumina.Aceasta face parte din evadarea unui suflet,din zborul timid al unei pasari inchise intr-o colivie,din transformarea unui prizonier intr-un om liber.Totul depinde de felul cum privesti lucrurile.Exista cinci calitati la creion,pe care daca reusesti sa le mentii,vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.Prima calitate,poti sa faci lucruri mari,dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii.Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.A doua calitate,din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea.Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion,dar pana la urma va fi mai ascutit.Deci,sa stii sa suporti unele dureri,pentru ca ele te vor face mai bun.A treia calitate,creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit.Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau,ceea ce este neaparat e faptul sa ne mentinem pe drumul drept.A patra calitate,la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara,ci mina de grafit din interior.Tot asa,ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.Si,in sfarsit,a cincea calitate a creionului,lasa totdeauna o urma.Tot asa,sa stii ca ceea ce faci in viata va lasa urme,astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.Nu ai nevoie de a demonstra nimanui cat de destept esti.O stii tu si este de ajuns.Ca ceilalti te vad intr-un fel total diferit de cum te vezi tu,e problema lor.Am scris aceasta pentru ca asta am simtit sa fac.Poti sa o comentezi sau poti decat sa citesti si sa reflectezi.Ce faci mai departe,tine numai de tine.Cuvintele au fost scrise,iar fiecare va lua si va intelege cat poate sa duca.Eu am luat ce a fost mai bun din ea.Confirma-te si ai incredere in tine!Ne intalnim in rugaciune,acolo unde inimile isi vorbesc dincolo de cuvinte.In tacerea rugaciunii,pentru toate sufletele ranite,obosite,ratacite care cauta,nu stiu ce,dar care gasesc in final iubirea care vindeca tot.Acea IUBIRE dupa care tinjim toti,dar pe care nu stim sa o oferim noi intii.Cat de greu e si totusi cat de usor ar putea fi daca am vrea...





Sa binecuvantam pe Domnul,in orice vreme!

Pslm 34:1-22Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme,lauda Lui va fi totdeauna in gura mea.Care este vremea potrivita pentru a lauda pe Domnul?Vremea de belsug,vremea de pace,vremea bucuriei?Cea mai potrivita vreme pentru a lauda pe Domnul este in orice vreme.Nu conteaza ca nu am bani,nu conteaza ca trec prin suferinta,nu conteaza ca trecem prin vremuri de criza.Cel mai nimerit lucru pe care il pot face in orice vreme,este sa poruncesc sufletului sa nadajduiasca in dragostea,bunatatea si indurarea lui Dumnezeu.Pentru ce te mahnesti,suflete,si gemi inlauntrul meu?Nadajduieste in Dumnezeu caci iarasi Il voi lauda!Fiecare verset in parte mi-e drag,dar vreau sa-l traiesc mai mult,si,in orice circumstanta a vietii sa ma incred cu bucurie in planul si voia lui Dumnezeu,oricare ar fi el.Pentru ca Domnul e bun!1Tesaloniceni 51-28Cat despre vremuri si soroace,n-aveti trebuinta sa vi se scrie,fratilor.Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea.Cand vor zice:"Pace si liniste!",atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei,ca durerile nasterii peste femeia insarcinata,si nu va fi chip de scapare.Dar voi,fratilor,nu sunteti in intuneric,pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot.Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei.Noi nu suntem ai noptii,nici ai intunericului.De aceea sa nu dormim ca ceilalti,ci sa veghem si sa fim treji.Caci,cei ce dorm,dorm noaptea,si,cei ce se imbata,se imbata noaptea.Dar noi,care suntem fii ai zilei,sa fim treji,sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei si sa avem drept coif nadejdea mantuirii.Fiindca Dumnezeu nu ne-a randuit la manie,ci ca sa capatam mantuirea,prin Domnul nostru Isus Hristos,care a murit pentru noi,pentru ca,fie ca veghem,fie ca dormim,sa traim impreuna cu El.De aceea mangaiati-va si intariti-va unii pe altii,cum si faceti in adevar.Va rugam,fratilor,sa priviti bine pe cei ce se ostenesc intre voi,care va carmuiesc in Domnul si care va sfatuiesc.Sa-i pretuiti foarte mult,in dragoste,din pricina lucrarii lor.Traiti in pace intre voi.Va rugam,de asemenea,fratilor,sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala,sa imbarbatati pe cei deznadajduiti,sa sprijiniti pe cei slabi,sa fiti rabdatori cu toti.Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau,ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi,cat si fata de toti.Bucurati-va intotdeauna.Rugati-va neincetat.Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile,caci aceasta este voia lui Dumnezeu,in Hristos Isus,cu privire la voi.Nu stingeti Duhul.Nu dispretuiti prorociile.Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.Feriti-va de orice se pare rau.Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin,si duhul vostru,sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi,fara prihana,la venirea Domnului nostru Isus Hristos.Cel ce v-a chemat este credincios si va face lucrul acesta.Fratilor,rugati-va pentru noi.Spuneti sanatate tuturor fratilor,cu o sarutare sfanta.In Domnul,va rog fierbinte ca epistola aceasta sa fie citita tuturor fratilor.Harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu voi cu toti.Cert este ca orice am face,orice am pricepe despre timp,timpul trece si nu-l putem opri.Si trecem si noi odata cu el.Imi place sa meditez,dar gasesc si mai multa bucurie gandindu-ma la vesnicie.Vorbesc de infinit ca si cum as pricepe ce inseamna,si despre timp sau vesnicie pricep asa de putin.De fapt,nu trece el,ci trecem noi.Noi trecem si ne trecem,trec si eu prin timp.O trecere?o viata de om.Ce-i pot eu spune acum unui om,sa-i dezvalui sensul pe care crede ca il are?Sa ne dea El taria de a infrunta rautatea si de a indura pierderile si despartirile,fiind cu totii trecatori prin timp.Aveti vreodata senzatia ca timpul trece mai repede decat atunci cand eram copii?Toate vin si trec,timpul astfel mi-l petrec,uni vin iar altii pleaca,fruntea-n fata lor se-apleaca.De trecut trec si eu si tu,dar nu trecem la fel.Timpul trece,dar timpul spune ca oamenii sunt trecatori.Tinerete,tinerete,nu te pripi la batranete.Cu fiecare litera pe care o scriu,cu fiecare vorba pe care o citesti,timpul trece.Cred cu tarie,totul se intampla cu un scop si nimic nu e intamplator.Oamenii se impart in doua categorii,cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca,si cei care l-au gasit fara sa-l caute.Asta mi-a venit acum in minte,timpul trece,noi ne schimbam.Ce am semanat cu lacrimi,am sa culeg cantand,oricat de lung mie drumul,se va sfarsi in curand.Nu plange Raveca,dupa anii ce trec si nu mai vin,fii rabdatoare,nu-i cerul tot senin.Alege in durere,ce am semanat cu lacrimi,am sa culeg cantand.Ai petrecut vreodata nopti intregi in care sa stai sa iti analizezi fiecare cuvant,fiecare moment?Ai privit vreodata spre trecut,si ai zambit,gandindu-te cate s-au schimbat de atunci?Mai exista zambete,pentru ca inca mai exista prieteni,cu siguranta si speranta.Doamne in Tine ma incred!Caci Tu esti al meu pastor,imi esti singurul ajutor,Cel ce viata da la oricine.Viata mea Tu o lungesti,si ma binecuvintezi,voi trai cu Tine impreuna.Chiar in ora inserarii,sufletu-mi se inalta-n sus,ca pe marea vietii,sa pluteasca cu Isus.Auzul acestor cuvinte,poate si pentru ca imi place sa scriu,sau pentru ca nu trebuie sa stau in fata cuiva cu teama ca ma va judeca.Cand scriu ma simt libera sa exprim tot ceea ce nu pot spune cu voce tare.Nu e deloc usor sa tii totul in tine cand ai vrea sa spui tot ce ai pe inima.Vreau sa trec mai departe peste toate,de tristete si durere,si sa am din nou mai multa speranta.Nadejdea mea e Dumnezeu,puterea Lui e mare,prin dragoste si harul Sau,nadajduiesc si cant mereu.Sunt o calatoare spre tara mea,cu Domnul am izbanda.In alergarea mea,nu uit iubirea Sa.Mereu ii multumesc.Cand inima mea suspina,numai Domnul mi-o alina.Zi de zi,mi-alina inima.Cu mine e mereu,la bine si la greu.Pretutindeni in jur poti vedea ca oamenii n-au pace in inima lor,n-au pace si armonie in familie,unii cu altii in societate,si nu e pace intre popoare.Inimile multor oameni sunt pline de ura,invidie,egoism,dorinta de marire si putere.Va las pacea Mea,va dau pacea Mea.Nu v-o dau cum o da lumea.Sa nu vi se tulbure inima,nici sa nu se inspaimante.Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine.Ioan 14:27Stiti care este cea mai grea meserie de pe pamant?Cea mai grea meserie este aceea de a fi OM.Oamenii sunt putini pe aceasta planeta.Cine poate spune cum trebuie sa fie omul ca sa se poata numi cu adevarat OM ?Ecce Homo,Iata Omul!Omul adevarat,omul frumos.Un ghem de grijuri,dorinti,framantari.Un puf de papadie purtat de vant,si trecand prin tot felul de momente,furtuni si secete,pace si razboi,iar apoi dispare,incotro se indreapta numai cel ce-l poarta stie.Ce sunt eu?Cine sunt?Ce rost am?Sunt un suflet tesut din armonii divine,un suflet strans legat cu funia iubirii lui Dumnezeu,o farama de vis intr-un trup de carne.Cred ca rostul meu este pentru vesnicie,pentru a invata ce inseamna suferinta,durerea,dar de asemenea pentru a cunoaste bucuria si biruinta.Ce este Omul ca sa Te gandesti la el si Fiul Omului ca sa-l bagi in seama?Doamne,ma predau azi Tie,cu toata fiinta mea.Fericirea mea suprema,Domnul vietii mele Tu imi esti,cu fiinta mea intreaga,Tie ma predau.Cand eram mica alergam dupa puful de papadie dus de vant,il suflam de mai multe ori sa mi se indeplineasca dorinta.Acum nu mai alerg dupa puful de papadie,dar alerg dupa fiecare gand si fiecare cuvant,alerg intru-na dupa nadejde.Alerg aici,alerg dincolo,alerg si mai departe.Sunt singura si alerg.Sunt in mijlocul intrebarii incercand sa alerg dupa raspunsuri.Sunt la limita caderii invatand sa zbor.Sunt in fata ta si incerc sa ma decid daca sa raman sau sa plec.Sa continui sa pasesc spre cer sau sa sting lumina sa nu ma poti gasi.Nu stiu unde sa gasesc aceste raspunsuri.Daca as privi in trecut cu siguranta as vrea sa sting lumina,dar in acelasi timp mi-as dori sa fie blocat intrerupatorul.As vrea sa plec,as vrea si sa raman,as vrea sa stiu mai multe,as vrea mult sa alerg.Alerg dupa gand si cu pumnii in vant,dar nu vreau sa alerg neincetat ci doar treptat,si tot alerg si am mai alergat.E momentul in care trebuie sa ma decid in ce directie s-o apuc.Am decis sa ma opresc si sa vad dupa ce alerg.Incep sa imi dau seama ca de fapt fericirea nu depinde de niciun scop,ci este doar capacitatea mea de a ma simti bine cu mine insumi in orice moment.Fericirea nu are nicio legatura cu trecutul,nici cu viitorul,ci numai cu prezentul.In directia jos am fost,la stanga la dreapta m-am dus,acum vreau sa mai alerg si in sus.Viata nu este o cursa,alergi repede pentru a ajunge undeva,din placerea de a merge.O continua alergare,care cu cat parcurgi mai mult,cu atat devine mai apasatoare.Si astfel,drumul parca nu se mai sfarseste,ai face bine sa incetinesti,nu alerga asa de repede.Timpul este scurt,iar viata nu dureaza mult.Alergarea mea atunci sa sfarsi,cand de toate eu ma voi odihni,mangaiat al meu suflet atunci imi va fi,cand cu Isus eu voi fi in vesnicii.Zile trec,zile vin,iar eu voi binecuvanta pe Domnul,in orice vreme...