Monday, June 20, 2016

Vremea trece,vremea vine...

Vremea trece,vremea vine,toate-s vechi si noi sunt toate,ce e rau si ce e bine,nu te intreaba ci te socoate.Nu spera si nu ai teama,ce e val ca valul trece,de te indeamna,de te cheama,tu ramai la toate rece.Multe trec pe dinainte,in auz imi suna multe,cine tine toate minte,si ar sta sa le asculte?Tu asaza-te deoparte,vremea trece,vremea vine.Pentru cine o cunoaste,toate-s vechi si noi sunt toate.Viitorul si trecutul,sunt a filei doua fete,vede in capat inceputul,cine stie sa le-nvete,tot ce-a fost ori o sa fie,in prezent le-avem pe toate.Lumea-i vesela si trista,alte masti,aceeasi piesa,alte guri,aceeasi gama,nu spera si nu ai teama.Anii mei din tinerete,au ajuns la batranete,si acum nu-mi pare rau,a trecut prea multa vreme,dar am ajuns acum la ele.Se spune ca batranetea incepe cu melancolii,cu umbre care se lungesc,cu reverii si doruri vagi.Varstnicii spun ca este foarte greu sa imbatranesti,ca batranetea este grea,nu pot sa descrie in cuvinte ce inseamna.Cei tineri cred ca ei nu vor imbatrani,ca vor ramane permanent in starea aceasta,lucru care genereaza la unii dintre ei lipsa de respect fata de cei varstnici,dar si fata de ei insisi,fata de propriul corp si propria minte.Batranetea poate fi privita ca varsta intelepciunii,dar si ca perioada premergatoare a mortii,dar si de tristete,de neputinta,cand timpul este un dusman al idealurilor si al planurilor nerealizate.Este dificil sa accepti ireversibilitatea timpului,omul neaga propria batranete si moarte,se teme de necunoscut,de"dincolo"Inaintarea in varsta atrage dupa sine scaderea capacitatii fizice a organismului,regresii ale functiilor psihice.Pensionarea este vazuta adesea ca punctul terminus al dinamismului social si deseori se vorbeste de o boala generata de lipsa de pregatire pentru aceasta perioada a vietii.Batranetea poate fi o perioada extraordinara daca luam in calcul avantajele pe care le aduce cu sine,timpul liber,posibilitatea de a desfasura activitati placute,de a calatori,de a rememora momente fericite si realizari,de a te dedica unor cauze dragi,inclusiv prin voluntariat.Este importanta acceptarea batranetii intr-un mod natural,apoi incercarea de a gasi solutii alternative si modalitati de a depasi greutatile ce vin odata cu varsta a treia. Importante in prevenirea si combaterea efectelor negative ale inaintarii in varsta sunt activitatile sportive,un mod de viata sanatos,asumarea unor noi roluri si incercarea de lucruri noi.Exista tendinta,mai precis,a existat multa vreme,de a considera batranii ca un segment inactiv din punct de vedere social.In ultima vreme,se reconsidera aceasta atitudine si constatam o crestere a atentiei atat din partea autoritatilor,asupra problemelor specifice batranilor,prin dezvoltarea unor programe dedicate lor.Cine nu are batrani,sa-si cumpere,spune un vechi proverb romanesc.Eu as adauga aici ca cei care ii au pe batrani sa ii respecte, sa le valorifice experienta de viata,sfaturile,intelepciunea.Batranetea este considerata si varsta de aur.Varstnicii isi valorifica timpul mai bine, gestioneaza situatiile de stres sau pe cele care ii intristeaza,invata sa isi controleze si sa isi echilibreze starile emotionale.Acestea pot fi doar o parte din castigurile pe care un tanar le poate avea de la un varstnic.Varstnicii uita de singuratatea apasatoare,traiesc in prezent,isi gasesc sau regasesc nepoti sau copii,carora le ofera din intelepciunea si afectiunea lor.Se incarca din vitalitatea si energia tinerilor,se simt utili si valorificati.Dintotdeauna inteleptii poporului,batranii nostri au fost cand pusi la loc de cinste,cand societatea a uitat de ei si nu a mai vrut sa le intinda o mana de ajutor.Oare ei au nevoie de noi,sau noi avem nevoie de ei?Noi avem nevoie de sfaturile intelepte pe care ni le pot oferi,iar ei au nevoie de noi sa ii respectam sa-i ajutam in neputintele lor.Batranetea nu inseamna doar boala,suferinta,singuratate si durere.Poate trupul slabeste,poate memoria scade,dar se poate intari sufletul.Daca omul ar avea doar trup,batranetea ar fi zadarnica,daca ar avea doar minte,tot ce am invatat o viata ar putea fi simple himere ale trecutului.Insa avem de la Dumnezeu un dar nepretuit,sufletul,care se situeaza peste toate celelalte.Cand ajungem la sfarsitul vietii si ne aflam in fata mortii nu putem lua nimic cu noi,nici macar trupul,doar sufletul.Si atunci batranetea poate fi posibilitatea de a ne intoarce catre sufletul uitat al omului.Iar Daniel spune,daca pentru trup,timpul,in curgerea sa,aduce imbatranirea,sufletul insa poate cunoaste o imbogatire,o intinerire,o crestere neantrerupta.E conditia specific umana de a creste nu numai fizic,ci si spiritual,cresterea spirituala continuand chiar atunci cand inceteaza cresterea fizica.Batranetea este o mutilare a corpului,care ramane intreg,toate le are si la toate lipseste ceva.Arghezi ne amintea ca tara noastra nu are ce face cu tineri imbatraniti,ci ca tara are nevoie de batrani,de batrani tineri.Eu cred ca totusi batranetea,daca s-ar bucura in primul rand de respect din partea celor mai tineri si ar fi inconjurati de cei dragi,ar deveni mult mai tolerabila si ar putea fi intr-adevar numita"the golden years"Am vorbit la Arad cu verisoarele mele,sunt multi ani de cand nu am mai vizitat Romania.Timpul trece si noi trecem asa de repede ca si  fumul.Cu bune cu grele cu suferinte,unde suni auzi de ala,de aia,caci are cancer sau a inebunit,sau e la pat de ceva boala,ori ca  x sau y a murit.Ne dam seama ca viata este doar o suflare,azi esti si mine nu mai esti.Dar o moarte toti o avem,fie ca suntem buni,fie ca suntem nebuni,asta nu mai conteaza o sa ne ducem si noi.Nu stiu daca voi mai putea ajunge in Romania caci sanatatea nu prea imi permite,singura nu vreau sa merg,poate cu sora mea Mariana,dar daca voi ajunge ma voi bucura cu cei dragi si ce va fi si cum va fi Domnul le stie pe toate.Ori cum distanta este doar un telefon,si sunt acolo cu inima si prin intermediul internetului SKYPE ne vedem.Cum de fiecare data,cand sun in Arad sau la Carpinis,Timisoara,Jiulvaz. sau unde sunam la neamurile noastre,ne aducem din nou si din nou aminte de anii copilariei si de vremurile ce le-am petrecut impreuna,de sarbatorii cu colinda sau alte peripetii care nu pot sa le uit niciodata.Eu traiesc aici in Phoenix-Az dar gandul meu se indreapta de multe ori pe plaiuirile indepartate a Romaniei.Prin urcusuri si coborisuri,sunt asa cum sunt,dar gandul meu zboara departe,departe si la tara mea natala,dar mult si mai mult la tara cea ETERNA.Nu ma plang voua de mila,ma plang lui Dumnezeu,de multe ori zic,de ce nu ma luat si pe mine,dar El stie ce face,de ce ma lasat aici sa sufar,dar a lasat-o si pe mama mea,sa sufere si ea cat poate.Si uite asa au trecut de atunci anii,si noi tot vindecate nu suntem,dar din nou,Domnul le stie pe toate.Bine e ca inca pot sa scriu,ca de vorbit nici nu mai am grai,si au trecut de atunci atatia ani,si cati o sa mai treaca?Isus mi-e prietenul cel bun,acolo eu gasesc doar pace,si nu sunt singura oricui,chiar daca de dureri am parte.Dar si pe aici mai trecem,prin valea plangerii,doar nu vom merge in ceruri,ca si scapati de foc.In lume vom avea necazuri multe,dureri,chinuri si neputinte,doar nu vom muri pe loc.Cununa ne asteapta,doar celor ce au biruit,tot greul si zaduful ce noi aici la-m simtit.Ce grea e asteptarea,ce grea e despartirea,dar bucuria va fi mare cand in Cer va fi unirea.Nu moartea este cea mai mare pierdere in viata,ci lucrurile care mor in viata ta.Am pierdut multe in viata si voi mai pierde tot mereu,dar singurul lucru ce nu se poate pierde,este increderea in Dumnezeu.Isuse,medicul meu vino si in ajutorul meu,atinge-te de corpul si sufletul meu,de copii mei si toata familia mea.Eu am trecut pe acolo,nu pot sa imi imaginez suferinta care este in sufletul unui supravietuitor.Pot sa imi imaginez durerea si ranile sufletesti ale celor care,pe langa disperarea lor,trebuie sa faca fata si dezaprobarii celor din jur,atitudinii lor dispretuitoare si privirilor de sus.Caut raspunsuri,investesc timp si resurse in aceste cautari ale unor raspunsuri pentru oamenii care,la fel ca mine si tine,au trecut prin situatii dramatice si vor sa stie de ce?Stiu ca nu e usor,dar cred ca,la fel ca si alte persoane pe care le am in minte,pot gasi puterea sufleteasca de a fi,la randul lor,un sprijin si o marturie pentru altii.Cred ca simpla relatare,a unor ganduri,te va ajuta pe tine,cititorul acestor randuri sa traversezi mai usor aceasta perioada,sa te impaci cu trecutul si sa incepi sa privesti cum se cicatrizeaza,incet-incet,acele rani adanci pe care le-a lasat in urma.Este o forma de terapie,avantajul este ca nu te costa nimic,mai mult,poti la randul tau sa contribui la vindecarea altora...