Wednesday, April 20, 2016

Batranete haine grele...

Despre batranete,poate ca este o impresie gresita,dar in vremea copilariei mele mi se parea ca oamenii in varsta erau cu adevarat respectati pentru experienta si intelepciunea dobandita,de cei mai multi dintre ei.In zilele noastre batranetea a ajuns cumva un pacat sau chiar o sursa de batjocura.Unii oameni,indiferent cat de mult imbatranesc,nu-si pierd niciodata frumusetea,ci doar si-o muta de pe fete in inimile lor.Varsta nu inseamna cat de batran esti,ci cat de batran te simti.Nimeni nu imbatraneste prin simpla acumulare a unui numar de ani.Devenim batrani prin parasirea idealurilor noastre.Anii pot rida pielea,dar renuntarea la entuziasm ne rideaza sufletul.A sti cum sa imbatranesti este o capodopera a intelepciunii,si unul din cele mai dificile capitole din marea arta de a trai.In tinerete,zilele sunt scurte si anii lungi,la batranete,anii sunt scurti si zilele lungi.Orice om isi doreste sa traiasca mult,dar nici unul nu vrea sa imbatraneasca.Un om nu este batran pana cand regretele nu iau locul viselor sale.Mai curand batranetea decat moartea este in contrast cu viata.Batranetea este parodia vietii,in vreme ce moartea transforma viata intr-un destin,o mentine intr-un fel,dandu-i o dimensiune absoluta.Moartea indeparteaza timpul.Cei care iubesc profund nu imbatranesc niciodata,ei pot muri de batranete,dar mor tineri.Intr-o zi vei fi indeajuns de batran pentru a incepe din nou sa citesti basme.Ridurile ar trebui sa indice doar unde au fost odata surasurile.Tinerii nu pot sti cum gandesc si simt oamenii in varsta,insa batranii sunt vinovati daca uita cum a fost sa fii tanar.Batranii sunt cei care declara razboi,dar tinerii trebuie sa lupte si sa moara.Pe masura ce inaintez in varsta devin tot mai neincrezator in doctrina care proclama ca batranetea aduce intelepciune,intelepciunea celor batrani.Ei nu ajung mai intelepti,ci devin mai prudenti.Marele avantaj in a imbatrani este ca nu pierzi toate celelalte varste prin care ai trecut.Pomii cei mai batrani au fructele cele mai dulci.Nu regreta ca imbatranesti.Este un privilegiu refuzat multor oameni.Marele secret pe care il impartasesc toti batranii este ca nu te schimbi cu adevarat in saptezeci ori optzeci de ani.Trupul tau se transforma,dar tu nu te schimbi deloc,iar acest lucru,desigur,da nastere unei mari derute.Trei lucruri intra intr-o casa fara sa fie anuntate,datoriile,batranetea si moartea.Toate bolile se aduna in una,batranetea.Un batran este de doua ori copil.Putini oameni stiu cum sa imbatraneasca.Trebuie sa devii batran la vremea potivita pentru a fi batran multa vreme.Ma gandesc ce inseamna pe pamant,omul.De la copil plecam,la copil ne intoarcem.Frumusetea lor se naste tocmai din anii pe care-i poarta de acum pe umerii obositi de griji.Ce ai ascuns la tinerete,se descopera la batranete.Invata la tinerete ca sa ai la batranete.Cine aduna la tinerete are la batranete.Multi nu isi dau seama ca toate cele ce faci la tinerete,iti afecteaza foarte mult batranetea.Unii isi ascund mari pacate,fug dintr-un loc in altul,sa isi piarda urma,dar chiar atunci cand nu te astepti,cineva dupa 10,20 chiar si 30 de ani,te suna,si iti spune,iti mai aduce aminte ce mi-ai facut,atunci si atunci.Multe vrea omul sa le ascunda,dar ti se intoarce inapoi pe nepusa masa.Nu de mult am primit un telefon de la cineva,si mi-a spus,iti mai aduci aminte de mine?si chiar m-a luat prin surprindere,dar bine ca a fost de un lucru bun,dar daca era vorba de o fapta rea?Unde te afli in acest moment al vietii?Esti fericit?Esti multumit?Ai parte din lucrurile la care visai in tinerete,atunci cand ne conturam drumul pe mai departe si energie suficienta sa-l urmam?Chiar daca suna naiva,totul porneste de la un diagnostic al starii actuale.Pare surprinzator,insa sunt destule persoane care nici macar acest mic examen al vietii nu il fac.Sunt aceia care ajung in cabinetele psihanalistilor,ca nu mai simt nici o statisfactie,nici o bucurie.Si nu este vorba despre depresie.Este vorba de o existenta aparent buna,dar care nu are nimic de a face cu esenta persoanei.Sa ai curaj sa schimbi tot,sa te asumi in esenta ta pentru a fi fericit.A fi fericit tine de niste parametri,sanatate,relaxare financiara,tinerete,dar mai tine si de felul cum percepem aceste lucruri.Nu ai intalnit persoane care au de toate,dar in realitate nu sunt multumite de nimic?Ne obisnuim cu orice.Trebuie sa te multumesti cu ce ai,sa multumesti pentru ce ai,sa fi bucuros ca ai atit cat ai.Asta e sa ajungi sa fi fericit?Cum e sa faci pe cineva fericit sau sa ii urezi sa fie fericit,daca nu stii ce e fericirea?Ajungi sa simti fericirea,dar dupa ce ai gustat-o,parca vrei mai mult,ca un drog,vrei sa o simti din nou.Bucurati-va pururea,rugati-va neincetat,dati multumire pentru toate,de acele ceva care tin de noi,de alegerea noastra.Nu se zice,fiti fericiti!Ci sunt fericiti,cei ce n-au vazut si au crezut,cei saraci cu duhul,cei milostivi,cei blinzi,cei curati cu inima,cei facatori de pace,cei ce pling si inseteaza dupa dreptate.Cei care se poarta aici si acum,in adevaratul Dumnezeu!Sa presupunem ca ai un scop,pentru care se merita sa lupti,o dorinta arzatoare de a realiza ceva bun.Este ceva rau sa-ti doresti din tot sufletul sa faci ceva bun?Ceva bun pentru tine sau pentru cei din jurul tau?Cu siguranta nu.Problema e cum vrei sa realizezi ceea ce ti-ai propus,prin ce metode vrei sa-ti materializezi visul.Se spune ca scopul scuza mijloacele.Dar in realitate,trebuie sa avem in vedere rezultatul final.Scopul este bun nu-i asa?Dar ce faci daca prin absurd,tu ai o medie mai mica decat adversarul tau direct?Iti doresti ca sa faca o greseala,il fortezi sa greseasca,devii invidios.Rezultatul final pe care ti l-ai propus initial e foarte bun,dorinta de a fi primul din clasa e ceva bun.Dar nu te mai gandesti la rezultatul final,acum ai alt scop si acela e de a-l face pe contracandidatul tau sa greseasca,si chiar ajungi sa te bucuri daca o face.Si aici ajungem la un alt tip de ambitie.Ambitia care nu are un scop moral,ci unul egoist.Deci scopul niciodata nu scuza mijloacele,deoarece cand folosesti mijloace,ii faci rau altui semen de-al tau.Si niciodata na-i face rau unui semen de-al tau,nu e un scop bun sau moral.Oare un scop lipsit de scrupule poate indrepta,poate scuza mijloacele marsave?Scopul scuza mijloacele,este in prezent o deviza foarte bine mediatizata,dar cu siguranta majoritatea persoanelor nu au nici cea mai vaga idee ce inseamna cu adevarat.Multi se considera stapani pe capacitatile si aptitudinile lor,si spun cu tarie ca,scopul intotdeuna scuza mijloacele,si daca vor fi pusi intr-o asemenea ipostaza cu siguranta isi vor focaliza energiile catre finalul asteptat.Acestia sunt dupa parerea mea niste ipocriti,deoarece vorbesc fara sa se bazeze pe un fond realist,concret sau pe experienta.Doar balmajesc niste afirmatii pe care le regreta in momentul in care sunt pusi in fata faptului implinit,ei sunt aceia care au cele mai multe indoieli cu privire la sinele practic.Indiferent de scop,fie el obtinerea unui premiu sau al unui intreviu pentru o slujba,poate chiar castigarea inimi persoanei iubite,drumul ales este cel mai important.Nu poti castiga iubirea si sa pierzi integritatea,si valorile morale umane care ne caracterizeaza.Nu te poti  realiza pe plan profesional,calcand in picioare pe toti si pe toate,care se pun intre tine si idealul tau.Probabil vei devenii un magnat al puterii,dar aruncand o privire in trecut,stim ca fiecare actiune are si o re-actiune,sau pentru cei care doresc o alta explicatie,stim ca fiecare fapta isi are rasplata sa,cu o direct proportionalitate covarsitoare.Scopul poate fi nobil dar mijloacele murdare.Se spune ca Dumnezeu ne trimite o serie de incercari si probleme,dar niciodata intr-o cantitate superioara capacitatilor noastre.Astfel ne testeaza indrazneala,prezentandu-ne ecuatii a caror rezolvare este posibila,cu un efort spiritual sau intelectual de intensitate medie.Trecand toate acestea in revista,constientizam ca mijloacele,caile corecte legal si moral ne sunt accesibile atata timp cat depunem un efort necesar,alegerea caii obositoare,fiind cea corecta.Refluxul gandirii,este un semn de noblete mentala,sa stii sa admiri ceea ce te depaseste.Scopul reprezinta anticiparea mintala a rezultatului unei actiuni care porneste din mintea omului.Inceputul este reprezentat de dorinta,iar mijloacele pot fi de orice natura,atat timp cat moralitatea ne-o permite.De altfel,moralitatea consta in raportul dintre scopul propus si mijloacele prin care ne dorim sa ajungem la acesta.Mai mult,succesul consta in determinare,iar determinarea este dobandita de o persoana puternica,dispusa sa lupte pentru cauza cu vigilenta.Slabiciunea,in acest caz poate duce la esec.Totusi,exista anumite persoane care ar adauga citatului urmatoarea fraza,atata vreme cat este pentru un scop nobil,dar ce relevanta ar mai avea aceasta continuare,tinand cont de faptul ca sunt folosite orice mijloace,dintre care si cele rele.Unde ar mai fi justificatia scopului bun?In concluzie,ceea ce este facut nu are cale de intoarcere,si mijloacele ni le alegem noi insine,iar atingerea scopului tine de inteligenta cu care ne jucam cartea.Pana la urma,viata este un joc de noroc,iar norocul si-l face fiecare.Fiecare sa gandeasca pentru el,si sa oferim privilegiul celuilalt de a face la fel.Doamne,ajuta-ma sa le ofer copiilor mei ce este mai bun,nu lucruri,ci ceea ce este mai bun din mine,pretuindu-i in zilele bune si in zilele rele,atat ale lor cat si ale mele.Invata-ma sa-i accept pentru ceea ce sunt ei,nu doar pentru ceea ce fac,sa ascult ceea ce spun si ei,sa ma asculte pe mine.Sa-i incurajez in atingerea obiectivelor lor,nu ale mele.Ajuta-ma sa le ofer un camin unde respectul si integritatea sunt pietre de temelie si unde exista suficienta fericire pentru a ridica acoperisul.Fa sa le inspir curajul de a fi sinceri cu ei insisi,independenta de a-si purta singuri de grija si credinta de a se baza pe Tine.Ajuta-ma sa-i disciplinez fara sa-i injosesc,sa le cer o purtare buna,fara sa uit de purtarea mea si ajuta-i sa stie ca au parte de dragoste nelimitata indiferent de ceea ce fac.Ajuta-ma sa-i hranesc bine,cum se cuvine si sa am suficient timp pentru ei.Ajuta-ma sa fiu moderata in toate aceste privinte,asa incat bucuria de a primi sa-i ajute sa descopere bucuria de a darui.Vegheaza ca responsabilitatile lor sa fie reale,dar sa nu fie o povara pentru ei,asteptarile mele sa fie inalte,dar nu coplesitoare si ca lauda sa fie chibzuita,adusa cand trebuie.Ajuta-ma sa-i invat ca excelenta este cea mai buna rasplata a muncii.Iar cand vine vremea ajuta-ma sa ma bucur de fiecare realizare,oricat de mica,fara sa am nici macar o data,ca as avea vreun merit.Mai presus de toate,ajuta-ma sa-i inradacinez  bine in adevarul Tau,incat sa-i pot lasa sa plece in numele Tau.Doamne,iti multumesc pentru fiecare dintre ei.Am fost plina de multumire ca am avut timp sa reflectez.Vor exista mereu oameni care te vor rani,asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.Ceea ce intra in mintea ta in mod repetat iti ocupa mintea,ti-o controleaza si in final se va manifesta in ceea ce faci si in ceea ce devii.Aceasta este legea expunerii.Si este o lege la fel de sigura ca gravitatea.Mintea ta va absorbi si va reflecta lucrurile la care este expusa.Evenimentele la care participi,materialele pe care le citesti,muzica pe care o asculti,imaginile la care te expui,conversatiile pe care le ai,gandurile pe care le intretii,toate acestea iti modeleaza gandirea si in cele din urma caracterul si destinul.Sa nu faci nici o fapta pe care ai dori sa n-o vada Dumnezeu.Sa nu vorbesti nici un cuvant pe care ai vrea sa nu-l auda Dumnezeu.Sa nu scrii nimic pe care ai dori ca Dumnezeu sa nu-l citeasca.Sa nu te duci nicaieri unde te-ai teme sa te intalnesti cu Dumnezeu.Cand esti intre oameni,vegheaza asupra cuvintelor tale.Cand esti in familie,vegheaza asupra faptelor tale.Cand esti singur,vegheaza asupra gandurilor tale.Sunt lacrimi asa de grele si fierbinti,incat ochii nu le pot plange,ele zac in inima arzand.Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera,dar nu se inchid,mereu dureroase,mereu gata sa sangereze cand le atingi,ele raman in inimi vii si deschise.Suntem binecuvantati cu un Medic ce are leac sigur pentru sufletele vatamate.Trebuie doar sa apelam la EL.Fiecare zi in care ne trezim este o zi buna.Fiecare respiratie este plina de speranta fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba ceva rau in ceva bun.In lumea aceasta exista doua rase de oameni,rasa omului cu bun-simt si aceea a omului nesimtit.Peste tot le putem intalni pe amandoua,amandoua penetreaza in toate grupurile societatii.Niciun grup social nu este alcatuit in intregime din oameni simtiti sau nesimtiti.Toate respira prin darul lui Dumnezeu!Oricat ai fi de bun,nu esti suficient de bun!Omul smerit poate sa miste astrele.O mare problema pentru noi toti este faptul ca ne-am familiarizat cu raul.Ne-a devenit atat de apropiat incat nu numai ca nu-l mai deosebim de bine,dar il savarsim fara a mai constata consecintele.In nefirescul lui,raul ne-a devenit firesc.In acest punct nu mai conteaza ce simte omul cand face raul deoarece el nu-l vede ca fiind rau.Are nevoie de o lumina pentru a se vedea asa cum este de fapt.Semnul acestei lumini se manifesta atunci cand incepem sa constientizam ca raul ne departeaza de Dumnezeu,de semeni si chiar de noi insine,cand raul savarsit inseamna rupere de Izvorul vietii si esec existential.Stau si ma intreb ce simte un om cand face rau,si vorbesc de acel rau gandit,intentionat,acel rau facut constient.Motive,scopuri se gasesc pentru a face rau dar ma intereseaza ce simte omul cand savarseste acest fapt si dupa ce simt.Se simte erou?Omul bun vede binele si bunatatea peste tot,omul rau nu vede binele nicaieri.De aceea omul rau doreste sa faca numai rau.Ce simte?Implinire.Dar aceasta-i falsa implinire.Sa ne ajute Dumnezeu sa nu luam niciodata chipul omului rau.Amintirile sunt traite,fie ele bune,fie rele,iar peste cativa ani sunt scrise pe o foaie si impartasite cu mai multi dar daca nu ai amintiri prea frumoase ce poti face?Poti spera ca va fi mai bine pe viitor.Poti spera ca dupa ploaie vine soare.Poti crede asta si acum tot ce ai de facut este sa astepti.Sa astepti ca zilele bune sa vina si in viata ta.Sa astepti zilele cu soare pe care le au si altii chiar daca ei nu merita dar totusi le au.Poti spera si tu la asta pentru ca o data si o data trebuie sa ai si tu o zi buna.Daca nu acum peste cativa tot vei avea,sau poate nu?Viata e asa cum ti-o faci cu mana ta.Primesti dupa actiunile tale.Bine faci bine gasesti,insa unii fac rau si primesc tot bine, iar altii fac bine si sufletul lor inca plange.Dumnezeu nu doarmne niciodata.Asa ca,daca faci rau,primesti rau,iar daca faci bine,negresit vei primi inapoi bine.Daca o fapta rea s-ar putea recompensa printr-una buna,ne-am mantui singuri si nu am mai avea nevoie de Hristos.Insa o fapta rea poate fi compensata numai prin iertare,nu poti face curatenie bagand gunoiul sub covor si punand petale de flori deasupra.Mai devreme sau mai tarziu va incepe sa miroasa.Trebuie sa duci gunoiul la cosul de gunoi,apoi poti pune si florile.Cred cu adevarat,daca simti ca ai facut ceva rau,cere-i iertare lui Dumnezeu si nu mai face.Daca insa nu esti sigur daca a fost bine sau nu,cere sfatul cuiva mai intelept,preferabil,spunandu-i si fapta.Nimeni nu poate sa ghiceasca ce fapta ai facut.Se intampla sa vina ganduri de mustrare si dupa o fapta buna,datorita obisnuintei de a crede intr-un anumit fel pana acum.Dar poate fi si constiinta,prin care te mustra Dumnezeu.Se intampla insa si sa faci o fapta buna si satan sa te mustre pentru ca nu i-a convenit ce faci.Pana inveti sa le deosebesti,e bine sa ceri sfatul altcuiva.Iar mie,sa nu-mi fie a ma lauda,decat numai in Domnul...