Friday, December 16, 2016

Pentru cei fericiti si nefericiti...


TO BE OR NOT TO BE?THAT IS THE QUESTION!Nu voi face o recenzie la Hamlet,dar voi imprumuta faimoasa fraza pentru o provocare la a fi sau a nu fi?Dar,a fi sau a nu fi CE?Sa fii ceva in viata,sau sa fii cineva.Sa fi sau sa nu fi fericit.Ne trezim la o anumita varsta cu aceasta intrebare in mintea noastra.Aceasta constatare ne impinge in coltul umbrit al existentei noastre.Dar,viata nu se rezuma la cateva realizari sau trairi,atat ceea ce faci,cat mai ales ce devii.Am reusit sa trec peste hopurile din trecut.Mi-am vindecat fricile,mi-am lipit perfect cioburile sparte,astfel incat acum am doar niste cicatrici decente,sau poate inca mai sangerez pe alocuri.Cateodata simt ca sunt mai puternica ca un munte,ca si cum nu as fi cunoscut vreodata durerea,dezamagirea si frica.Alteori un vis,o intamplare,o amintire ce aduce in prezent niste emotii din trecut,si am impresia ca cineva scormoneste in cicatrici,lasandu-mi ranile iarasi deschise.Cand stim cu adevarat ca am trecut peste o suferinta,o frica,un esec.Sa te regasesti din cand in cand in usa durerii nu te omoara,inca suntem intregi,in doua picioare.Inca bate inima.Sa scapi de durere inseamna sa nu fugi de ea,sa o renegi ca si cum nu ar fi existat.Insemna sa treci prin ea,sa o accepti,sa o intelegi,sa o infrunti.Te invata ca toate fac sens la un moment dat in viata ta.Venim singuri pe lume si plecam singuri.Singuri intr-o camera goala,sau singuri intr-o camera plina.Viata se traieste pe zile.Si moartea se petrece tot in fiecare zi,daca nu stim sa pretuim fiecare zi cand ne ridicam din pat.Lasa-ma sa-ti spun ce poti sa inveti la un moment dat din unele dureri,pe care tu le numesti dureroase.Unele dureri trebuie sa le primesti si sa le accepti ca pe niste musafiri in casa ta,pentru ca vin ca un mesager,semnal de alarma ca ceva nu merge bine si trebuie schimbat.Cele mai dureroase sfarsituri pot fi cele mai dulci inceputuri.Cand va mai trece timpul si inima ta se va mai linisti,cand toate incep sa prinda sens,aseaza-te langa un copac.Spune-i vietii cat de recunoscator ii esti,ca ai gustat din copacul dragostei cat de mult ai putut.Viata e frumoasa,cu bune si cu rele o traiesti.Foarte multi dintre noi suntem speriati de moarte,de sentimentul de a fi singuri.Pentru multi dintre noi singuratatea este neagra si infricosatoare."The world,is the way you see the world".Noi alegem ce scenariu vrem sa traim pentru filmul vietii nostre.Vezi universul care se afla in tine,bucuria si puterea ca esti complet si nu ai nevoie de altii pana cand nu descoperi bucuria de a fi singur cu tine.Redescopara-te,citeste,asculta muzica,calatoreste,bucura-te de viata.Alege sa vezi bucuria si intelepciunea din ea.Cred ca totusi am invatat din toate alegerile gresite,si am inteles ca ce a fost a fost,si nu am cum sa mai retraiesc si sa repar,iar unii oameni nu vor mai veni niciodata inapoi sa-mi spuna imi pare rau.Cu totii avem suisuri si coborasuri in viata.Experimentam bune si rele,si cred ca e normal sa fie asa.Suntem oameni.Si suntem recunoscatori pentru aceasta oportunitate minunata numita VIATA.Cred ca viata noastra ne-ar fi recunoscatoare daca am invata din greselile noastre si nu le-am mai repeta.Sa reusim sa invatam din greselile noastre este un mare dar.Chiar daca durerea este profesorul nostru.Fa-ti timp sa te asculti cateva secunde,daca ar fi sa privesc inapoi,m-as juca mai mult,as petrece mai mult timp cu copilul din mine.As intelege ca singura competitie importanta este cea cu mine.Sa fiu mai mult eu si mai putin din ceea ce ceilalti vor sa vada,m-as uita mai putin in oglinda criticand lucrurile care nu-mi plac si pe care as vrea sa le schimb,m-as bucura de fiecare moment al vietii mele.Nu as mai forta alti oameni sa ramana in viata mea impotriva vointei lor si nu as mai avea asteptari de la ei.M-as inconjura de mai multi oameni care se bucura de prezenta mea.Asi intelege ca oamenii vin si pleaca,insa cei care sunt rostiti sa ramana,putini,vor imbatrani alaturi de mine cu bucurie.Daca ar fi sa privesc inapoi,nu m-as mai gandi atat de mult la trecut si nici la viitor.Am inteles ca nu trebuie sa-mi fie frica de moartea fizica ci de moartea in fiecare zi,in care nu constientizez ca traiesc.Mi-am dat seama ca mor in fiecare zi daca nu citesc,daca nu ascult muzica,daca nu ma uit la cer,daca nu calatoresc,daca nu iubesc ceea ce fac,daca nu arat celorlalti ca ii iubesc,daca nu visez,daca nu cunosc oameni noi,daca nu creez ceva nou in fiecare zi,daca nu iubesc animalele si natura,daca nu sunt recunoscatoare pentru ceea ce am in fiecare secunda.Invat in fiecare zi sa fiu din ce in ce mai impacata cu mine.Am invatat o lectie importanta.Viata se traieste pe zile.Si moartea se petrece tot in fiecare zi,daca nu  stim sa pretuim fiecare zi.Sa fugi sau sa lupti,that is the question?Ai vrea sa lupti,ai vrea sa fugi.Sa lupti ar fi reversul,usor de realizat,daca inamicul ar fi altul decat un destin ce nu poate fi schimbat.Nu incerca sa vezi in viitor,doar rememoreaza trecutul cu partile lui bune,traieste prezentul si simte viitorul amestecand dulceata trecutului,savoarea prezentului cu flacara viselor nascute intre timp.Pe acest blog va fi postate anumite ganduri si intamplari,nu de alta,dar in fiecare zi ai ganduri si ti se intampla multe,la un moment dat cum ai sa te debarasezi de ele.Eu stiu unde,pe blog.Si de ce nu,sa fie si un jurnal,sa iti mai aduci aminte ce ai facut sau ce ai gandit in ziua respectiva.Doar sa le citesti,nu sa traiesti din ele.Sa stiti ca nu ma las intimidata de nimeni.Mai stau,mai citesc,scriu si mai invat.Astazi este una dintre acele zile.Si pentru a nu scrie despre altele si altii,am de gand sa ma iau la puricat pe mine.Asta stiu si o stie si restul.Cat de mult imi place si ce ce bine ma simt sa ma purichez.Ma individualizeaza,poate este printre singurele lucruri care imi apartin numai mie.Peste ani se vor schimba lucrurile,si uite asa,perfectiunea se evapora in ani.Sunt unele momente cand lucrurile se schimba si ma schimb si eu.Nu totdeauna imi place schimbarile,dar trebuie sa le accept si sa ma acomodez cu ele.Nu sunt perfecta.Cam asa scriam atunci.Stand si corectand pe ici pe colo,imi dau seama ca pot mai bine si mai multe.Tinand cont ca nu ma mai las intimidata de nimeni,cred ca ar fi bine sa ne prezentam pentru a ne cunoaste mai bine.Multi prefera sa comenteze,desi mi-am exprimat candva fata de acest lucru,acum ii inteleg si le respect decizia.O sa incep eu sa va spun despre mine.Traiesc pentru a ma intalni cu Dumneze,simt pentru a atinge chipul mantuirii.Vad pentru a fi orbit de lumina taborica.Aud pentru a fi cutremurat de povestea nasterii.Ma incanta parfumul divin pentru a da forma sfinteniei.Vorbesc scriind cuvinte mute.Nu am cum face prea multe,dar pot in schimb sa ma rog,pana intr-o zi cand totul se va rezolva,cand neintelesul va avea inteles,cand zborul va avea sens,cand nu va mai trebui sa am de ales."To be or not to be"



No comments: