Tuesday, December 27, 2016

Nu va infiorati si nu va inspaimintati...

Nu va infiorati si nu va inspaimintati,viata se repeta,din nou si din nou.Aceleasi dureri,aceleasi framintari,aceiasi viata grea.Am avut probleme,dar si acum inca le mai am,dar cele de sanatate erau cele mai grele,pentru ca-mi era mai tot timpul rau.Pentru problemele mele am facut sa privesc in mine si sa accept.Noi oamenii,cautam valoarea in fel si fel de lucruri minore,dar pana atunci ascult melodia sufletului,asa cum viata trece atat de repede!Anii au trecut,intr-o zi am descoperit cat de singura sunt.Stiu ca fiecare om are nevoie de recompensa pentru tot ceea ce face,chiar daca ea se numeste pur si simplu,recunostinta.Traim intr-o lume agitata din care nu mai stii ce sa-ntelegi,a te intoarce la povesti,inseamna a reveni la samanta ceea divina.De multe ori cuvintele sunt de prisos,as dori doar sa-mi las sufletul sa cante.Fie ca Dumnezeu sa va binecuvanteze cu multe idei,creatii,cu multe povesti pentru ca astfel,mai multi oameni vor inflori,si vor descoperi ceea ce sunt cu adevarat,dincolo de cuvinte.Fie ca Dumnezeu sa va calauzeaca pasii in continuare pentru a reusi sa faceti cat mai multe suflete fericite si impacate prin cuvant.Va doresc sa aveti puterea de a darui mai departe cuvinte cu har,si va doresc tot ce-mi doresc si mie.Nu imi vine sa cred ca inca traiesc,aproape am scapat ca prin minune.Ma simt ca o frunza,ce cade la pamant,dar n-am vrut sa fiu eu aceea frunza,sa stai pe ganduri,si multe planuri sa privesti necontenit.Nu incerca sa intelegi cuvintele,incearca sa privesti dincolo de ele,poate ca te vor ajuta.Stau pe ganduri si privesc,intelepciunea este un dar,chiar daca suferinta ti-a fost profesor.Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata,ci o realitate care trebuie traita.Incearca,Raveca cu sufletul bun,sa-ti faci din nadejde un tovaras de drum.Accepta ce este de acceptat,si mergi mai departe,chiar daca trebuie sa strangi din dinti,spune copacului de langa tine ce te doare,invata de la el sa ramai in picioare.Multi traiesc viata,putini insa o pricep.Un om e precum o piatra,daca e frumoasa si stralucitoare la exterior,toti o lauda.Dar cum ramane cu piatra aceea de munte,plina de noroi,neslefuita?Viata are sui­suri si coborasuri,iar pen­tru a obtine cal­mul si pacea,de multe ori tre­buie sa tre­cem prin ape neli­nistite.La sfar­sit,cand ma voi uita ina­poi vreau sa zam­besc,sti­ind ca ceea ce a ramas in urma mea e de neuitat.Ma pierd printre ganduri,plutesc printre randuri,ascult in tacere,sa uit rautatea,sa las oamenii sa alerge in ritmul lor,sa nu-i tin in loc.Traim in fapte,nu in ani,in bucurii si nu in bani,in sentimente ce-au ramas,nu in orele de pe ceas.Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani,iar pentru cei mai tari,la optzeci de ani,si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere,caci trece iute,si noi zburam.Dar cine ia seama la taria maniei Tale si la urgia Ta,asa cum se cuvine sa se teama de Tine.Invata-ne sa ne numaram bine zilele,in fiecare zi,cu fiecare ocazie sau eveniment ce-l traim.Ziua de maine nu este a noastra,nici nu suntem siguri de ziua de maine pentru noi.Doamne,spune-mi care este sfarsitul vietii mele,care este masura zilelor mele,ca sa stiu cat de trecator sunt.Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana,si viata mea este ca o nimica inaintea Ta.Da,orice om este doar o suflare,oricat de bine s-ar tinea...

No comments: