Friday, December 2, 2016

Spre Cer ma indrept...

Spre Cer ma indrept cu pasi de raze,fara prea multa atentie la pasi,gandind la inaltul Cerului.Intr-un tarziu am inteles ca Cerul se afla acolo,oriunde,aievea,in liniste.Nu sunt Eminescu,si nici n-as putea fi.Dar mai mult ca el cred ca pot iubi.Chiar daca fericirea este dureroasa,cand primesti si-o dai e asa de frumoasa.Fericirea e doar cu Isus si sa traiesti numai pentru El.Intr-o lume in care totul pare invaluit de o ceata a durerii,intr-un loc transfigurat de lacrimi,parca toti se opresc din mersul lor,intrebandu-se?Oare,de fapt,ce-i fericirea?E trist,insa ne dam seama ca ea nu este vesnica.Acum e,peste o clipa dispare.Si,atunci,de ce ne aruncam intr-un tumult din care nu mai reusim sa iesim si cersim cu ardoare fericirea.Azi razi,maine plangi.Candva,pe drumul vietii noastre,va fi un moment,unul de luciditate,in care ceva sau cineva ne va sopti atat de rar si apasat,ca totusi,exista o bucurie eterna,o bucurie ce nu ne-o poate lua nimeni niciodata.Am gasit totul in El,in Dumnezeul nostru.Bucura-te de viata,chiar daca esti singura,va doresc tot binele din lume si lacrimile care vor curge pe obrajii vostri sa fie mereu de bucurie si fericire.Viata mea e legata de Cer,e zidita cu dragoste sfanta,Harul Domnului meu,ma insoteste mereu,prin iubirea lui Dumnezeu.Ma incred in iubirea-i divina,ma incred in cuvant,in Isus.El zideste iubire in mine,pana cand voi ajunge-n cer sus.Orice lucru El il face frumos la vremea lui.A pus in inima chiar si gandul vesniciei,macar ca omul nu poate cuprinde,de la inceput pana la sfarsit,lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.Viata este taina nepatrunsa,de aceea,ea nu se analizeaza,ci se traieste.Pe masura ce anii trec,am tendinta de a elimina regulile si a prefera ideile.Singura raspundere este fata de propriul tau potential,de propria inteligenta si constienta.Daca vrei ca iarba sa fie mai verde,nu are rost sa privesti in curtea vecinului.Prietenii sunt ca pepenii,incerci o suta si alegi doi,trei.Prieten adevarat este acela care te sfatuieste de bine,iar nu acela care iti lauda nebuniile.Nu uita niciodata ca pielea se increteste,parul incarunteste,iar zilele se transforma in ani,dar ce e mai important se conserva.Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.Dincolo de orice reusita e o alta incercare.Fiecare om are zile fericite pe pamant,nu numai zile triste si rele.Si unele zile rele in viata,ni se intimpla cele mai dureroase lucruri,si care pastram pe totdeauna cele mai dureroase amintiri.Scurta este viata si pentru putina vreme,iute trecand,si catre moarte trimitand.Fiecare zi poate fi o zi speciala,si fiecare rugaciune poate fi auzita,fiecare zi din viata,e defapt o zi din partea Ta.Chiar daca timpul a trecut si trece in continuare,amintirile raman.Iubesc zilele linistite,e acel sentiment absolut incantator si vezi ca este frumos afara si ca totul in jurul este foarte impaciuitor.Da,chiar in care pot parca sa ma bucur de frumusetea unei zile aparte fata de celelalte,este genul acela de zi,cand stai si admiri cerul,forma norilor si soarele,si iti trec prin fata ochilor franturi din sufletul de femeie,ale carui raze il trezesc duios de asemenea.Momente,ganduri,bucurii,amintiri.Imi place sa admir natura in toata splendoarea ei,sa ma bucur de privelistea oferita si de femeia din mine ce zambeste si pentru ceea ce iubeste.Si cand ma gandesc la acest lucru,zambesc,si iubesc pentru ca da,timpul trece si invat incet sa evit capcanele pentru a nu ma pierde in aceasta lume,in care deseori nu stii unde sa te indrepti.Cat despre mine,chiar daca dau senzatia si fac compromis pentru a lupta cu determinare si pasiune,in ceea ce cred si pentru cei dragi,raman aceeasi persoana care iubeste sa traiasca farmecul fiecarei clipe.Sunt sincera cand scriu,ce iubeste si doreste tot ce-i frumos in viata.Ca un semn de pretuire,prieten drag iti dau de stire,ca nimic nu-i pe pamant,valoros,poate chiar sfant,ca un prieten de cuvant si un dor purtat de vant.Am ratacit prin locuri nedorite,dar m-am intors acasa cu picioarele obosite.Am crezut ca tot ce zboara se mananca,cand de fapt eu nu crescusem inca.Am calcat prin balti si prin noroi,dar m-am spalat cu lacrimi in suvoi.M-am luptat cu gandurile-mi multe,dar m-am predat,caci inima-mi dorea sa lupte.Am incetat sa ma mai plang,si am invatat sa ma ridic razand.Din cand in cand,imi place sa ma asez si sa scriu ceva,fara sa scriu nimic.Cine are carte are si parte!Daca viata pare grea si esti lovit si impins aproape fara mila,cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat,cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare,cand viata pare cumplita,fa-ti un ceai si bea-l,aseaza-te si gandeste-te,apoi discuta cu OLARUL.Traim intr-o lume ciudata si plina de nepravazut.Amintirile sunt cele mai duioase randuri pe care le-am subliniat in cartea vietii.Recitindu-le la batranete,ne coboram cu mintea spre vremile acelea care pe atunci ne entuziasmau,dar care astazi ne mangaie in singuratate.Trimit spre tine un gand frumos care sa te insoteasca si sa-ti spuna ca viata e frumoasa,indiferent de e toamna sau iarna.Sa aveti o zi  frumoasa in sufletul vostru.Eu mai uit si ridic ochii spre Cer,ca sa vad,daca de acolo coboara nadejdea,iubirea si linistea cu care sufletul meu se hraneste in fiecare secunda.Cuprinsa de frumusetea naturii,imi cresc aripi catre o noua viata,precum timpului meu,si vreau sa zbor.Un zbor frumos pana la soare,caci cine crede in zbor e stapan peste zare.Nimeni nu are totul,dar fiecare tristete trebuie combinata cu bucuriile vietii.Vreau sa traiesc bucurandu-ma de ceea ce am si de ceea ce sunt.O lume in care ma desprind din lumea reala,si ma scufund in lumea imaginatiei,gandurilor ce imi invadeaza spatiul mintii.Gandul ca din moment in moment, zburda pe pagini transforman-duse in litere.Incerc ca literele sa se transforme in cuvinte.Cerul e ca un vis nepatruns de ganduri.E o zi pentru sufletul meu,simt mireasma unei raze,mangaind ochii sufletului,sa vad lumina.Orice miscare are o melodie,orice peisaj e cheia ce descuie un sentiment,fiecare cuvant vine din cel mai adanc colt al sufletului.Mi-am facut curat in minte,suflet,lucruri vechi si amintiri am aruncat la gunoi.Vremea de afara nu poate sa-mi mai dicteze starea de spirit,la fel cum fericirea nu mai depinde de altii.Si numai eu stiu cat am stat pe ganduri si am cautat ce sa tin si ce sa arunc,dar cautand si cautand m-am pierdut pe mine in cautare.Imi place linistea din orele mele de singuratate si profit de ele cu gandul ca va veni clipa in care voi duce lipsa zilelor dedicate numai mie.In tihna,m-am decis sa ma dezbrac de fiecare haina incarcata cu suparare,tristete si multa durere.Eu sunt singura persoana care vreau sa-mi fie bine si care poate lupta pentru mine.Sunt foarte multe de spus,vreau sa ma descarc,si tot ceea ce imi ramane de facut este sa imi tin sufletul strans in palma,si sa-mi protejez farama de lumina...










1 comment:

geluu said...

Ce cuvinte frumoase si adevarate ai asternut! Câtā frumusete!

Legătura omului cu Dumnezeu este unică şi personală.
In relaţia de iubire cu omul, Dumnezeu se coboară la nesfârşit. Dumnezeu vorbeste prin oameni. Dumnezeu isi trimite iubirea prin oameni.
Daca cineva se opreste si iti mângâie sufletul...sā stii ca Dumnezeu L-a trimis. Omul nu poate iubi fara Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
Bunul Dumnezeu ni se dăruieşte, iar dăruirea Sa este o asumare absolută a iubirii Lui.
Ce înseamnă acest lucru? Că Dumnezeu vine cu adevărat. Dacă „uşa” I s-a deschis, El vine să cineze împreună cu noi (Apoc. 3, 20), însă intrarea este condiţionată de auzirea glasului Său.
Tu esti cea care hotarasti sa-i deschizi usa sau nu. Dumnezeu isi insemneaza alesii, îi umple cu luminā.
O seara frumoasa precum sufletul tau!