Saturday, December 10, 2016

Am venit la taclale...

Odata cu trecerea timpului,ne intrebam ce urmeza?Mai bine am intreba cu ce am mai ramas?Sunt atatea trairi de care fiecare dintre noi am avut parte insa prea putini le recunoastem.Intr-un moment de cumpana a vietii mele m-am straduit sa uit,dar dupa un timp insa am constatat ca nu mi-au mai ramas decat amintirile si am invatat sa traiesc cu ele.Am constatat ca nu s-au sters de tot,atunci cand mi-am dorit.Nu traiesc in trecut,pentru ca doar atat mi-au mai ramas,amintirile.Viata e o lupta,plina de gropi,plina de gunoi,plina de focuri gata sa arda pe oricine,plina de ochi gata sa vada orice slabiciune,plina de noi ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune.Despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig,ura.Dar cum viata are rostul ei,uneori ea te duce unde trebuie sa ajungi,la momentul potrivit,asa s-a intamplat si cu mine.Invata-ne sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Ps.90:12.Adevarul este ca ziua pe care o traim astazi,este ziua cu care incepe sfarsitul nostru.Nu crezi ca e timpul sa te opresti si sa meditezi?Ai oare siguranta ca maine vei mai fi in viata?Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi ce am vrut sa iti spun,in randurile de mai sus.Vedem cum ni se duc anii,sa invatam sa ne numaram bine zilele.Viata trece si povestile raman!"Inainte ca sa se fi nascut muntii,si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea,din vesnicie in vesnicie,Tu esti Dumnezeu!Tu intorci pe oameni in tarana,si zici.Intoarceti-va fiii oamenilor,caci inaintea Ta,o mie de ani sunt ca ziua de ieri,care a trecut,si ca o straja din noapte."Nu-ti mai scriu cuvinte multe ca sa nu te plictisesc,numai tot ce e mai dulce ca sa te mai fericesc.Scriu despre lucrurile care le stiu,dar despre care nu se vorbeste.Deseori,am senzatia ca timpul nu imi ajunge cat sa pot impartasi ce stiu.Din raspunsurile primite,una dintre cauzele pentru care oamenilor le este frica,este ca nu au ordine in idei.Am simtit in suflet o multumire imensa,iar cuvintele de mai sus reprezinta scrisul meu si ceea ce eu mai stiu si atunci cand mai scriu...

No comments: