Sunday, October 16, 2016

Un inger printre ingeri...

Sunt multi oameni care isi doresc sa vada un inger,dar nu-si dau seama ca au vazut deja si au vorbit deja cu foarte multi ingeri de-a lungul vietii.Oamenii isi pun intrebari,cei dragi sosesc si pleaca,vin mereu si pleaca neincetat.Venirea lor pe lume aduce atata bucurie,iar plecarea lor lasa un mare gol si multa durere in sufletele celor ramasi.Asa sunt oamenii,rand pe rand dispar dintre noi fiinte deosebite,cu care ne-am obisnuit si care dadeau un sens universului din jurul nostru.Cata vreme traiau nici nu realizam ce rol imens aveau.Abia dupa ce pleaca simtim ca suntem tot mai singuri si ca-i tot mai pustiu in jurul nostru,desi ne inconjoara milioane de oameni care alearga mereu,din ce in ce mai tare,dupa himere.Abia atunci incepem sa realizam cat de mult timp irosim.Pierdem clipe care nu se mai intorc niciodata,ne pierdem in detalii care nu conteaza,consumam energie pentru nimicuri,muncim mult sa avem,sa ne realizam dorintele,de multe ori desarte.Si,atunci ce ramane?Ramane in urma durerea,lacrimile si dorul.Atunci cand ne uitam in jur si simtim ca este greu,ni se face tare dor de ei.Nu moartea celor dragi ne zdrobeste,ci amintirea lor.Incepem atunci sa ne reprosam in fiecare zi,ca ei au plecat fara sa apucam sa ne luam ramas bun,fara sa le fi spus cat de mult ii iubim.Ne dam seama cat de mult conteaza sa le aratam oamenilor cat tinem la ei,sa le spunem ce mult inseamna pentru noi si sa-i pretuim cat timp sunt langa noi.Ma gandesc ca cele mai linistite locuri de pe pamant sunt cimitirele.Intr-un cimitir,nimic nu pare sa deranjeze odihna trupurilor,o liniste ca de mormant.Dar de ce este liniste in cimitire?Cred ca pentru a fi un motiv de meditatie pentru noi,cei care ii vizitam acolo pe cei dragi.Cata forfota,cat zgomot,cata miscare,inainte ca cineva sa fie pus in mormant.Intreaga viata a omului a fost o continua forfota,o continua alergare,o continua suferinta,o adevarata cale a crucii.Privita din punct de vedere uman,moartea este o experienta dureroasa pentru ca ne desparte de cei dragi,de cei cu care ne-am obisnuit si de aceea provoaca tristete si durere.Asa si este,mai devreme sau mai tarziu,toti platim tributul vietii,ne scuturam de ea si lasam loc altora.Ciclul este unul continuu,deci intr-un fel sau altul plecam cu totii.Moartea este un subiect dureros pentru cei din jur si imprastie tristete pretutindeni,iar daca nu tristete,macar o urma de respect amestecata cu solidaritate in fata nefiintei.E greu de abordat un asemenea subiect,e trist cand auzi de cei care s-au stins,cu atat mai mult cand auzi de apropiati.In urma ta ramane o familie indurerata,insa putem lasa ceva in urma,de care sa isi aduca aminte ceilalti,si va exista o amintire.Stim cu totii ca intr-o zi vom muri,dar pentru ca refuzam sa ne gandim la asta,moartea ne ia pe nepregatite,fie ca e vorba de sfarsitul nostru sau al celor dragi.Astazi,pe langa faptul ca multi dintre noi cand primim vestea unei boli grave nu ne mai gandim la moarte,ci la tratament,iar succesul lui ne face sa credem ca putem pacali moartea.De fapt,ea va veni oricum,mai devreme sau mai tarziu.Azi esti cu mine,Domnul meu,si traiesc prezentul,trecutul plin de rataciri,sa nu-l las sa ma doboare,cu multe triste amintiri.Nu timpul ce-a trecut il vreau,si nici pe cel ce vine,astazi cu Tine vreau sa stau.Sa privesc acum,la ce m-asteapta maine,sa vad azi al meu drum,ori ce va fi cu mine.Iti dau aceasta zi in dar,si eu,o,Domnul meu,stiu,e putin,dar nu-n zadar,fac tot ce pot si eu,si langa mine iar vei fi,si-mi vei vorbi.Azi esti aici,maine ce va fi?Adu-ti aminte ca si tu vei murii,si nimeni in lume nu poate sti,a mortii clipa cand va sosi.Asculta sfatul intelept,intoarce astazi si ia drumul drept,cu Domnul daca vei trai,si dupa moarte tu,tot cu El vei fii.Un dor de Cer,cu dor fierbinte,suspinul rugilor din odaita,mai stoarce-mi ale ochilor izvoare,sa-mi plang durerea,si sterge acele lacrimi care s-au scurs induiosat.Mai mistuie-mi dorintele,si atatea ganduri si sufletul indurerat.Vineca-mi ranile de greaua inaintare catre Cer,mai toarna-mi inca o data untdelemnul,sa fiu umpluta de Duhul Tau cel Sfant.Din zi in zi sa creasca tot mai mare,Haru-Ti divin,pana voi ajunge-n Rai.Fiecare stie si simte unicitatea fiintei sale,unii dintre noi o afla si o traiesc.Este firesc si natural sa fim unici si diferiti,fii bland,tolerant si iubitor.Pentru a-l simti pe deplin pe Dumnezeu in lume trebuie sa fii constient de bobita aceea de Dumnezeu din tine.Eu sunt o fiinta trecatoare,slaba,facuta din lut si vis.Cer senin,cer senin,de lumina tu esti plin,raza ta,incalzeste viata mea.Cer senin,de lumina esti plin,vin in viata mea,vin,dupa tine suspin.Cer senin,cer slavit,de Isus esti pregatit,ca sa-mi fi,loc de odihna pe vecii.Cer divin,cer in viata mea,o vin,chiar acum,cand alerg pe al vietii meu drum,cer sublim,Tu esti Nou Ierusalim,si doresc,Slava Ta s-o mostenesc.Cer frumos,loc al Domnului Christos,voi fi dus,in curand la Tine sus.Ma simt bine dar si trista in acelasi timp,vreau sa plang,m-am saturat de prejudecati,m-am saturat sa ma destainuiesc si uneori ma gandesc ca e o iesire din sentimentul acesta.De ce ma doare sufletul,ma doare fizic ceva in inima.Traiesc cu sentimentul ca pot triumfa in multe domenii si ca pot deveni ceea ce o vor citi nepotii mei,insa traiesc viata unui simplu muritor,dar am de gand sa aduc din nou inviorare in suflet.Ca sa spun toate astea,spun doar ca ma urmareste o realitate.Atat de tare incat astazi ma apuc de scris in ciuda faptului ca trebuie sa ma mai odihnesc putin.Faptul ca vorbesc despre a trai,nu ma transforma intr-o mare personalitate.Nu am facut nimic mare interes,desi in fiecare zi m-am lasat in voia vietii si am mai trait inca o zi.Pentru ca ma fac sa ma simt mica in comparatie cu pasiunea pe care mi-o genereaza viata.Nu sunt o mare personalitate,de a scrie despre viata,dar ma specializez in fiecare zi,invat sa traiesc in fiecare zi.Si cand nu mai inteleg cum ar trebui sa mai traiesc,atunci desigur va trebui sa stiu sa inteleg cum va trebui sa mor.Si apoi o iau de la capat.Invat sa mor ca sa traiesc.Ma intorc din nou la lumea mea,sper sa invat sa spun povestile cu talc si dor,de viata si sa mor.Sa ma fereasca Dumnezeu sa ajung pe patul de moarte si sa spun.Puteam mai mult,dar atata am facut.Lupta acum si da tot ce ai mai bun,pentru ca mort o sa fii mult timp.Frica noastra cea mai adanca este aceea ca suntem puternici mai presus de limite.Partea luminoasa ne infricoseaza mult mai mult decat cea intunecata.Cine sunt eu ca sa fiu mare?De fapt,cine esti tu,ca sa nu fi asa?Esti un copil al Lui Dumnezeu.Noi toti suntem facuti sa stralucim,asa cum o fac copii.Ne-am nascut sa fim o manifestare a gloriei Lui Dumnezeu,care este in noi.Nu doar in unii,ci in fiecare dintre noi.Si in timp ce lasam lumina noastra sa straluceasca,le dam voie semenilor de a face la fel.Acum gandindu-ma la ce am scris,trag urmatoarea concluzie,nu pot schimba absolut nimic prin vorbe.Singurul mod prin care am sa schimb ceva este exemplul.Ce ma surprinde cel mai mult la omenire?OMUL,isi sacrifica sanatatea pentru a face bani,apoi isi sacrifica banii pentru a-si recupera sanatatea,apoi este atat de nerabdator cu gandul la viitor,incat nu se bucura de prezent.Traieste de parca n-ar muri niciodata si apoi moare fara sa fi trait vreodata.Am auzit de mai multe ori ideea ca toate experientele prin care trecem placute si neplacute au ca rol dezvoltarea noastra,deci sunt spre binele nostru.Intelepciunea noastra vine din momentele de glorie si din momentele de suferinta.Da,este greu sa crezi asta cand treci printr-un moment mai dificil,dar mi se pare o atitudine inteleapta si de dorit.Incerc sa vad in fiecare experienta,o lectie pe care trebuie sa mi-o asum.In incheiere,noi toti suntem calatori pe acest pamant,in aceste vremuri,suntem doar in trecere.Scopul nostru este sa observam,sa invatam,sa crestem,sa iubim iar apoi ne intoarcem acasa.Cred ca scopul meu,ca om,este sa las locul acesta putin mai bun,daca am lasat ceva in urma celor ce vor veni dupa mine,probabil nu m-am nascut degeaba.Ar trebui sa ne nastem batrani,sa venim intelepti,sa fim in stare de-a hotari soarta noastra in lume.Sa stim din rascrucea primara ce drumuri pornesc si iresponsabil sa fie doar dorul de-a merge.Apoi sa ne facem mai tineri mergand,maturi si puternici s-ajungem la poarta creatiei,sa trecem de ea si-n iubire intrand adolescenti.Sa fim copii la nasterea fiilor nostri.Oricum,ei ar fi atunci mai batrani decat noi,ne-ar invata sa vorbim,ne-ar legana sa dormim.Noi am disparea tot mai mult,devenind tot mai mici,cat bobul de strugure,cat bobul de mazare,cat bobul de grau,si apoi mai nimic.Undeva intre viata si moarte,nu esti buna pentru niciuna dintre ele.Parca plutesti si astepti sa fii aruncata pe un mal,ori al vietii,ori al mortii,e egal.Nu mi-am pierdut cu totul speranta niciodata.Uneori imi repet ca pentru a redescoperi Paradisul trebuie sa treci prin infern.Si pentru a regasi o viata normala,trebuie sa strabati un cosmar.Strig cat pot de tare,Doamne,da-mi putere sa traiesc,invata-ma sa traiesc.Viata este o raza de soare care bate usor,chemand pe oricine la traire,indemnand la fericire!Atunci cand alergi iti folosesti picioarele,cand te imbulzesti iti folosesti bratele.Dar cand astepti iti folosesti puterea de a spera.Aici e greutatea,aceasta putere se uzeaza si ea ca orice lucru.Si in clipa care puterea de a spera s-a uzat,esti pierdut.Nu te mai salveaza nimic,pentru ca nu mai izbutesti.Nemaiputand trebuie sa mori.Tu Raveca inchide ochii si crede in inima si mintea ta adevarata povestea vietii tale.M-am nascut cu ceva in interiorul meu,ca toti ceilalti,toata lumea are ceva unic,departe si aproape de sine insusi.Uneori nu reusesc sa accept realitatea si ma intreb,de ce?In timp ce ma gandesc,inima bate foarte puternic si am reinceput sa traiesc,ca de la o zi la alta trebuie sa uit totul,pentru ca doar uitand ma voi reintoarce la viata.Se spune ca,este mai buna o dezamagire reala decat o fericire falsa.In fiecare zi ne nastem din nou,ce facem azi este cel mai important,eu incerc sa traiesc in prezent.Cer senin si frumos sufletelor voastre,si mult frumos sa adunati de-a lungul vietii...








No comments: