Thursday, September 15, 2016

Lantul durerilor...

Suntem oameni,suntem compusi din clipe grele pe care vrem sa le uitam,zambete,lacrimi,dezastre sau lucruri ce formeaza un suflet.Daca unul din toate astea nu exista,ne destramam incetul cu incetul si nu mai avem rost.Avem visuri care vrem sa devina realitate,clipe de nicaieri pe care nimeni altul nu le poate avea,sentimente care nu credeam ca pot exista sau pe care nu le stim inca,speranta ca a doua zi va fii mai bine si ca vom trece de lantul durerilor,de labirintul ingreunat al vietii.Ne hranim cu vise pana cadem intr-o utopie.Zburam pana ne frangem aripile si ajungem pe pamantul rece.Nu ajungem sa fim decat o picatura de plumb care se lasa purtata de aerul innecacios al vietii.Ajungem sa nu ne putem bucura de frumos ci sa observam doar partea rea a lucrurilor.Ajungem sa putem observa furtuna cerului dar sa nu vedem curcubeul de dupa,sa vedem privirea aspra a oamenilor,dar sa nu apreciem zambetul cald al mamei,si sa tinem prea mult la vorbe aruncate in vant.Din culorile lumii ajungem sa vedem doar doua,alb si negru,si sa le simtim raceala ce ne cuprinde ca un lant pana si in adancul gandului.Ne plimbam pe un drum care odinioara ne parea cel mai frumos,si ne uitam in urma lui si nu observam decat frunzele ce acum ne par ruginite si scufundate in praful innecacios,nu mai vedem frumusetea lucrurilor pentru ca suntem tristi.Cand suntem tristi ochii de o linie moarta ni se ratacesc cautand speranta.Te gandesti la anii care s-au scurs,la ganduri ramase de mult,la amintiri ingropate si iti simti ticaitul inimii mult mai trist.Cauti sperante ce se trezesc din tine,dar nu le poti semna dreptul la fericire.Auzi oameni care iti vorbesc intr-o doara cand tu iti ceri dreptul la sperante,si impliniri.Gandul iti devine prea viu pentru al mai putea suporta,intr-o lume in care omul nu ti se pare decat un obiect uitat.Toate astea mi se intampla cand sunt trista,nu stiu cum e la voi dar eu una asa ma simt.Viata noastra e o insignifianta clipa in goana universului,pe care putem doar s-o traim cu intensitate,pentru ca orice am face vom ajunge iarasi pamant.Ceea ce conteaza,nu este ceea ce este scris pe pagina,ceea ce conteaza,este ceea ce este scris in inima.Un om prin lume trece,el nu e mizerabil,nici infidel nu este,nu crede in legi si zei.Nu neaga,nu afirma,dar vezi in ochii sai,ca nimenea nu este mai trist si mai uman.Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle,ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate,dar totusi nu mi-e teama,curata am fost in toate.Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea,imi apartin.Pricepeti?Si sunt ceea ce sunt!Sunt cand de partea legii,cand musc din fruct oprit,asa ma stie zilnic toti oamenii din strada.Nici infidela cu totul,nici mizerabila smerita.Virtutile sa-mi numeri doar una cate una,pacatele imi iarta cu sutele,cu mia,nici vintul nu-ti atite,nici aerul mania.Tu stii,curata si sincera am fost intotdeauna.Prin ceea ce esti la exterior poti provoca orbirea celor care te privesc,dar prin ceea ce esti in interior poti face si un orb sa vada.Omul frumos nu este vizibil,el nu are imagine,el tasneste,in aparenta,intr-un gest mic,pentru tine,este izbavitor si-ti persista in suflet toata viata.Aceasta este,o fata ca luna argintie,si-o noapte care tine un an cat o vecie.Nu pot sa fac deosebire intre capcana si momeala,un sfat ma impinge spre durere,iar altu-mi umple cupa goala,de amaraciune si durere...




No comments: