Saturday, September 17, 2016

Lantul amintirilor...

Viata nu e dreapta,dar trebuie traita.Vreau ca urmasii mei sa fie mai buni ca mine,vreau ca experienta mea de viata sa fie transmisa mai departe lor,asa cum au facut si inaintasii nostri cu noi.Sunt succese care te injosesc si infrangeri ce te inalta,spunea Nicolae Iorga.Imaginatia imi zboara ca o pasare abia iesita dintr-o colivie.Am atatea ganduri si totusi nu reusesc sa le adun,as vrea sa le strang in pumn si sa le dau drumul.Sa inchid in palma maretia clipei de ieri,parfumul zilelor de saptamana asta,sunetul clipelor de azi,sinceritatea clipelor de maine.Visul ce ma cuprinde pe zi ce trece,am strans atat de multe amintiri frumoase,le-am legat frumos si le-am asezat intr-un caiet.Am vrut sa aduc in viata mea lumina si lumina se facu.Am vrut sa aduc in viata mea dorinta de mai bine,am vrut sa ascult cantecul unui suflet aproape de-al meu,am vrut atat de multe si cazand si mereu ridicandu-ma,am reusit sa le adun in viata mea.Si acum,ce e de facut?Mi-e dor,as vrea sa cuprind si sa le reaprind,si imi dau seama ca oamenii nu zabovesc in a ma cunoaste,iar cei ce se opresc o clipa si asculta muzica inimii mele,nu raman atat cat mi-as dori eu.Si fiecare prieten ce-mi pleaca,pleaca cu o parte din mine,asta ma face fericita,iar pentru mine,bucuria zilelor mai bune.Viata e un lung sir de piedici asezate in calea noastra,pe masura ce le depasesti devii tot mai puternic,si tot mai aproape de scopul initial.Unii spun ca le e frica de moarte,dar cred ca le e mai frica de viata,caci pana la urma moartea e o incununare a unei vieti pline de bune si rele,e ultima statie din gara vietii.Pana acolo insa trebuie sa calatoresti prin tot felul de lumi,sa asculti,sa inveti,sa judeci,sa asezi intr-un sertar al mintii tot ceea ce e frumos si nobil,si te ajuta sa iti continui drumul.Tot ceea ce ai adunat in viata este un manunchi de experiente variate,pe care le porti dupa tine incercand sa extragi esenta din ele,si sa legi ceea ce gasesti cu ceea ce iti creezi in viitor.Dorintele sunt nazuinte spre care plutesti usor prin ceata lumii,lucruri pe care nu le poti implini decat daca inveti din momentele in care ai pierdut cate ceva.Ma intrebam adeseori de ce a trebuit sa invat de aproape,doar dupa ce-am pierdut mai multe persoane dragi,de ce a trebuit sa fac asta cand totul a fost prea tarziu?Asa e viata,te poarta prin lumi diferite,iti aduce in cale oameni diferiti si te invata cum sa-i pretuiesti,si fiecare invatamant pe care il tragi este cimentul ce ajuta la zidirea acestei constructii.De cele mai multe ori cand simti ca viata ti-a dat o lovitura grea,si pare ca te-a infrant,gandeste-te ca dupa furtuna vine mereu soare,iar satisfactia pe care o ai,cand vezi ca dupa o infrangere vine un castig,e de doua ori mai mare.Pastreaza cu tine tot ce ai adunat de-alungul vremurilor si invata de la fiecare om ce-ti trece prin cale,numai asa poti spune ca ai trait o viata cu adevarat completa.Esti intr-o lume vesela si calma,simti ca toate rautatile trecutului au disparut pentru totdeauna,ca ceea ce odata iti facea rau ar fi disparut in neant.Ca soarele rasare de fiecare data,acolo unde trebuie,ca fiecare raza a sa straluceste si strapunge perdeaua de ganduri negre pe care o numesti depresie.Lumina se rasfrange in oglinzile sufletelor,mintea se oglindeste in oglinda apelor pana cand?E nevoie de atat de putin sa ajungi sa cazi din nou in viciul durerii,calmul asta aparent poate disparea intr-o secunda,pot trece zile intregi cu zambete senine si apoi brusc intr-o zi bum,te loveste ca un traznet cate o amintire sau cate o vorba spusa in treacat de vreun suflet ca si-al tau,si revii din nou,la nesfarsit.De multe ori crezi ca ai ingropat un sentiment,o clipa,o amintire reprimata,dar apare cand te astepti mai putin si te plesneste asa brusc peste fata.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta,de parca ar alerga la maraton.Sunt clipe in care inca mai sper sa revin la copilarie,sa ma calmez,sa nu mai fac parte din agitatia asta contemporana,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Am alte lucruri de facut acum,bucuriile isi asteapta stanjenite randul intr-un colt al planurilor,uneori prind curaj si ies din scoica lor,asternandu-si maretia dar pentru foarte putin timp.Lucrurile sunt asa cum sunt,intr-o tara unde nimeni nu mai are timp,si toata lumea se plange de orice.Din intuneric insa,rasare o stea luminoasa care ne poarta pe scara visurilor si sperantelor,ca intr-o zi vom avea timp din nou sa ne pretuim sa ne imbratisam,sa ne spunem lucruri frumoase.Multumesc pentru grija,in freamatul aglomeratiei din planurile mele,se strecoara si momente de fericire intensa,din cele pe care le-am asteptat o viata intreaga,cele care imi calmeaza spiritul si imi duc sufletul departe intr-o lume,in care nu exista timp si nici agitatie.Pe aici,nu stiu cand mai trec.Am crescut,dragii mei prieteni,ne e greu sa mai comunicam cum o faceam cand eram tineri si naivi,inocenta ne-a disparut iar jocurile noastre sunt acum doar nisip scurs din clepsidra timpului.Ma bucur sa va vad fericiti,si ma bucur ca viata v-a daruit fericire si implinire chiar de-ar fi doar jumatate din ceea ce v-ati dorit.Un zambet simplu si sincer imi strabate chipul cand imi amintesc din copiilariile mele pe care le faceam si zilele care se scurgeau atat de incet fiindca erau traite cu calm si veselie.Va doresc ca tot ce astazi va incanta sa continue,sa o faca pana cand veti gasi ultima poteca din acest magnific drum ce-l numim viata.Au trecut anii,mintea refuza sa accepte nuanta de trecut a unor momente ce trebuiau sa continue,sa mai fie cel putin o parte buna din prezent si viitor,ochii refuza sa se mai inchida pentru ca atunci cand o fac,prin gand zboara numai amintiri frumoase ce se cer a fi retraite pentru ca parfumul lor inca mai persista in aerul dulce al diminetii.Ochii privesc spre viitor cu teama dar si cu speranta,dar mintea insista sa se intoarca in trecut si de fiecare data cand apare cate ceva asemanator,cu o situatie de atunci,substanta memoriei se infiltreaza prin toate cotloanele mintii,si readuce in prim plan visul de vara ce-a fost si n-o sa mai fie.Urechile aud un cantec linistit venit dintr-o lume perfecta,un moment in timp care a inghetat sub forma unei picaturi de dor.Fiecare om ce calca cu pasi mari sau mici si marunti,prin viata ta,isi lasa amprenta in pamantul schimbarii tale ca persoana,de aceea fiecare om ce trece prin drumul tau trebuie tratat cu respect si dragoste,iar la plecare,desi tristetea despartirii iti va intrerupe echilibrul pentru un minut,nu uita ca ti-a lasat ceva,poate ceva modest,poate ceva magnific,dar cu siguranta ceva ce merita asezat frumos in sertarul amintirilor.Am primit atat de multe si sunt atat de recunoscatoare si chiar de doare uneori,cand stiu ca se termina,fantasma momentelor frumoase ce-au schimbat o particica din mine,revine si ma incalzeste ca un foc de lemne aprins intr-un cuptor,ca o raza de lumina ce patrunde printr-un nor atunci cand se crapa de ziua,ca un rasarit de soare pe care n-am reusit sa-l vedem.Pana la urma toate sunt grele,probabil dificultatile sunt cele ce dau nuanta acestei vieti,caci vorba unui citat,ele fac momentele fericite sa para mai lungi si mai intense.Nu mai stiu cand s-a scurs ultima clipa din siragul de amintiri frumoase,ce le slefuiam pentru a le da stralucirea diamantelor iesite din mizerie si nici nu mai stiu cum au zburat peste mine anii,cand aripile au fost taiate din zbor si m-am trezit trantita pe pamantul rece.Cand vantul m-a lovit cu putere,legaturile abia stranse sa reziste inca o viata de om.Suntem umbre a ceea ce am fost candva,suntem umbre,umbre ale trecutului.Dar totusi traim cu bune cu rele,traim,undeva acolo in esenta noastra unde exista o samanta de putere care ne tine pe drum mai departe.Poate o sa spuneti ca exagerez,tind sa fac asta mai des decat mi-as dori,pun lucrurile intr-o lumina noua stiu ca poate ar trebui sa le iau asa cum sunt,dar asta mi-s,un om sensibil care nu-si gaseste locul in acest tren ce-l numim viata,si ce aluneca pe sinele timpului spre un taram necunoscut.Aud zilnic numai lucruri frumoase,insa ma intreb oare cate dintre ele sunt spuse din suflet si cate inseamna cu adevarat ceva.Una peste alta vedem ce aduce ziua de maine,si o alta implinirie ce-mi hraneste sufletul dar si mintea.Lasa in urma ta,bogatia scrisului si gandurile bune,stiloul care imprima cerneala unor clipe de neuitat si sclipirea unei minti marete.Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris ca visul unei umbre si umbra unui vis.Durata medie de viata a crescut constant in ultimele decenii,ajungand in jurul a 70 de ani,in timp ce la inceputul secolului trecut abia trecea de 40.Cat de mult se vor extinde aceste limite nu stim,dar ele par sa continue sa creasca in sus.Batranetea si-a mai pierdut astfel ceva din aura ei terifianta si,beneficiind de ajutorul medicinei,suntem indreptatiti sa ne asteptam si chiar sa imbatranim mai tarziu si mai incet.A te pregati pentru varsta a treia,atitudinile si aprecierile colective faceau ca femeia sa se simta mai devreme batrana decat propria-i simtire.Suntem cu totii supusi unor asemenea reprezentari si opinii colective.O alta usurare a batranetii de astazi rezida in faptul ca forma de viata accentuat dinamica si expansiva a tineretului in general,mai devreme familia.Cand raman fara inspiratie,pun mana pe acest extraordinar motor de cautare,"google"ca sa gasesc oameni remarcabili ce si-au sacrificat viata pentru lucruri remarcabile.Fiecare are un gand ascuns de lume care spera sa se intample.Ca viata ti se va schimba intr-o noapte,peste noapte,dupa o noapte grea.Stii care a fost motivatia lui Steve Jobs de-a trai ziua,ca si cum ar fi ultima?Ideea ca in curand o sa mor,a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata.Pentru ca aproape orice,toate asteptarile noastre,toate fricile referitoare la esec,toate aceste lucruri palesc in fata mortii,lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important.Si tu ai fost chemata ca s-o iei din nou de la capat pe unde ai luat-o si ieri.Viata ti-a daruit tot ce-a putut,acum e randul tau sa daruiesti vietii tot ce ai!Viata mi-a dat multe prin pierderile,greutatile,lipsurile si pierderile daruite.Am devenit independenta,am primit multe de la viata,dar viata le-a sadit in mine.Traieste-ti tineretea,sanatatea,iubirea,bucuria,pasiunea in fiecare zi.Intelegi binecuvantarea din fiecare suferinta.In pragul tuturor experientelor dificile si dureroase m-am intrebat,ce am de invatat?Cand iti numeri dusmanii,adauga-te si pe tine,si nu incepe pedeapsa cu ceilalti.Iert,inteleg,apreciez,iubesc,respect,nu am incetat niciodata sa spun ca viata este un dar minunat pe care il primim fiecare,si ca scopul nostru este sa fim existenta in sine,prin simtiri,sa incercam sa fim cat mai buni,pentru ca atunci cand nu suntem pe aceeasi lungime de unda,viata ne respinge prin tot felul de intamplari.De aceea iubesc viata,si nu imi este frica de acele clipe care ma doboara.Am invatat de fiecare data sa ma ridic din nou,iubesc viata pentru acele zile cand ma privesc in oglinda si ea imi zambeste inapoi.Pentru acele zile care imi ofera totul,si ma surprinde de fiecare data.Trebuie sa iubim viata pentru ca ea este scopul maret al vietii,iar noi trebuie sa traim.Am muncit din greu,se pare ca durerea a fost unicul meu prieten.La fel cum anotimpurile mereu se schimba,asa ne schimbam si noi.Ai vazut cum trece vremea,si-ti ramane doar tristetea,si un noian de amintiri.Ai vazut cum trece viata,ca un vers de poezie,si-o poveste cu eroi,dulcea ta copilarie.Ai vazut cum trece,tineretea,scump fior,cum zefirul risipeste tot parfumul florilor.Trece toate ca un gand,zilele si noptile,toate trec pe rand.Abia prinzi a intelege,ce e viata,ce e dorul,si iubirea de unde vine,si unde isi are izvorul.Toate,toate trec sa stii!Trece,incet se risipeste,mai pe inteles as spune,ca nimic nu vesniceste,totu-i trecator in lume.Dupa umila mea parere lucrurile cele mai importante din viata nu pot fi planificate,ci tin de destin.E alegerea fiecaruia sa creada in Dumnezeu sau nu,dar destinul ne urmareste pe toti.Evident ca e bine sa invatam sa gandim,sa luam decizii si sa traim viata de o maniera responsabila,dar oricat de mult am incerca sa ne autoeducam tot vor ramane acele momente cruciale in care nu vom avea nici un control asupra existentei noastre.Nu putem alege momentul in care ne nastem,nu ne alegem familia,nici nu stim cand ne vom indragosti,imbolnavi sau muri.In concluzie nu stim o gramada de lucruri importante.Cum putem asadar gandi sa ne planificam viata?Poti planifica ziua de maine daca nu stii nici macar sigur ca vei fi in viata?Mesajul este ca gandirea cantareste mai mult decat sentimentul.Omul are inima,creier si suflet,si cu siguranta ar trebui sa le foloseasca pe toate trei ca sa fie fericit.Viata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece.Viata viitoare insa nu are sfarsit.Dupa cum lampa nu arde fara untdelemn,tot asa crestinul nu poate intra in imparatie fara "untdelemnul faptelor bune".Si el trebuie sa vegheze ca niciodata sa nu-i lipeasca acest untdelemn,ca sa nu se asemene fecioarelor celor neintelepte,care n-au fost primite in camera de nunta.De aceea trebuie sa adunam aici pe pamant untdelemn,ca sa ne fie de folos,cand timpul ne va chema.Privegheati dar,ca nu stiti ziua,nici ceasul ca sa nu fim gasiti neintelepti,ci intotdeauna gata.Noi oamenii simtim moartea ca ceva anormal,in total dezacord cu vointa si visurile noastre.Omul a cunoscut moartea,omul nu mai traieste vesnic ci doar cativa zeci de ani.Dar Dumnezeu a promis ca-l va aduce pe om inapoi in rai,ca-l va face iar vesnic.Nu ar trebui sa ne temem de moarte,ci de o viata irosita.Scriu,ca sa-i tulbur pe oameni,sa le reamintesc ca sunt oameni,ca omenia e o realitate care poate fi simtita si pe care se poate conta.Si pentru ca sunt,ca si tine,un simplu trecator prin lumea asta,si totusi atat de efemera,vreau sa-ti reamintesc ca sunt suficiente trei lucruri pentru a te bucura de viata,sanatate,dragoste si credinta...






No comments: