Thursday, September 22, 2016

Ceea ce ramine...

Viata este ca o oglinda,daca zambesc,oglinda imi intoarce zambetul.Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.Ma doare foarte tare in ce hal a ajuns America.Dupa cum bine stim noi toti formam o tara,dar ce sa mai spun de generatia de copii in care acum traim.Parca lumea e intoarsa pe dos,parca eu nu mai sunt stapana pe simturile mele si totul in jur ia forme murdare,asa e felul meu de a ma exprima,de a simti,de a trai si cred ca ma sufoc in lumea asta asa de poluata.Uneori simt ca ma sufoc mai mult ca un pui care simte ca este pe moarte.Sunt atat de trista in balonul meu de sapun,incat lumea de afara pare doar o pictura stearsa.Nu pot sa inving teama asta de aer poluat si de lume.Uneori diferite experiente,anumite persoane ne distrug complect.Imi lipseste aerul,simt ca ma sufoc in lumea asta mare,simt un gol imens in suflet ma simt ca ma pierd pe drum.Oamenii se gandesc prea mult la lucrurile care nu conteaza,la cele fara substrat,fara valoare si de cele mai multe ori fara finalitate.Oamenii se schimba,isi indoaie coloana vertebrala,se muleaza pe cele mai urate situatii,ingenuncheaza,isi ingroapa sufletul cu buna stiinta in pamantul pe care mai apoi il batatoresc.Sunt slabi,sunt mici,niste urme parasite care-si uita rostul si calatoresc ca niste umbre fara sa inteleaga de ce si fara sa-i intereseze.Ei se gandesc prea mult si aproape intotdeauna la ce vor ceilalti,la asteptarile celor de langa ei si prea putin la propria persoana.De asta esueaza,niciodata nu au curaj si nu isi asuma responsabilitatea.Pentru ca e mai usor sa faca ceva din dorinta celorlalti.E mai greu sa visezi,sa te lupti sa obtii,sa pui in practica,sa-ti asumi propriile decizii si sa-ti infrunti propriile convingeri.Oare se va mai intoarce poporul inapoi la principiile pe care le-au avut de altadata?Oare vom realiza ca in asa situatie mizerabila nu se mai poate?Stiti de ce ma doare?pentr-ca am si eu o fica in care drogurile o tin stapanire,boala asta mentala distruge tot din jur,pe tine,familia si societatea in care traiesti.Nu am crezut eu vre-o data ca trebuie asa de mult sa ma lupt cu aceste probleme,dar in fiecare zi parca ma iau cosmarii cand vad atitea tineri ce si-au distrus viata,datorita drogului,alcoolului,sexului si pornografiei.Stiu santem o tara libera,dar aceasta nu inseamna sa se impuna si reguli,dar ele nu se mai executa ci se muta.Nu traiesc cu castile de radio la urechi sa pretind ca nu ma intereseaza nimic,si sa stau asa de indiferenta de tot ce se intampla in jurul meu.Mi-e dor sa stau departe de lumea asta nebuna si sa privesc apusul de soare,si nimeni sa nu ma vada.Traiesc,vad,ascult la problemele celor ce sufar,dar pana cand?Mi-am dat toata silinta sa fiu un model de urmat atat copiilor mei cat si societatii,am fost inconjurata de oameni buni si rai,am stiut sa fac deosebirea intre alegeri,am invatat,am icercat si eu una si cealalta,m-am informat de una si alta,dar nu am reusit inca sa inteleg multe,de ce trebuie sa suferim si pentru altii.Nu e destul ca suferi indeajuns pentru bolile tale,mai trebuie sa fim legati ca de-o sfoara,"toti pentru unul,si unul pentru toti"Ori cum imbatranesc si nu stiu daca voi mai vedea eu vre-o rezolvare,dar vreau sa imbatranesc frumos ca sa pot fi si eu de folos.Intr-o lume in care oamenii sunt tot mai nefericiti si negativisti,tu poti face o diferenta prin atitudinea pe care vrei s-o ai.Nu astepta momentul in care vei avea lucrul dorit,ia momentul care iti sta acum in fata si fi pozitiv.Pare greu de crezut cand am fost obisnuiti numai cu lucrurile rele,dar daca stam bine sa ne gandim nemultumirea nu ne-a ajutat niciodata sa progresam.Dar de ce atunci sa nu ne scapam de ea?Eu vreau sa lupt pentru a da dovada de o experienta de viata mult folositoare mie si familiei cat si societatii in care eu traiesc.Cred ca este foarte greu pentru multi oameni sa traiasca o viata linistita si simpla cand sunt atatea lucruri care-i distrag de la ceea ce le-ar putea aduce pace.Sunt multi oameni care au uitat sa traiasca si asta se vede din modul in care isi traiesc vietile.Nu mai gasesc motive de bucurie in niciun lucru,cauta numai binele lor si au uitat ca undeva sunt oameni care nu au nici macar un acoperis deasupra capului.In loc sa-si faca timp pentru a mai zambi cuiva cu duiosie,ei se grabesc spre locul de munca cu privirea atintita in pamant.Cand au putin timp liber,il petrec in fata televizorului sau pe alte canale nefolositoare.Timpul mi-l irosesc atunci cand il petrec fara nici un rost,atunci cand fac lucruri care nu ma ajuta in nici intr-un mod.De aceea eu prefer sa-mi petrec majoritatea timpului facand lucruri semnificative.Astazi pune-ti in minte sa faci ceva semnificativ,de care sa-ti amintesti cu drag peste ani.Poate fi un gest mic,cum ar fi sa petreci cateva minute vorbind cu vreun vecin,un strain de pe strada,insa tot ceea ce faci fa din toata inima si cu toata dragostea.Nu ai vrea sa strangi multe amintiri de genul acesta?Atunci,leapada-te de tine si priveste in jurul tau.Sunt atatea lucruri bune care te asteapta sa le incerci.Invata-te sa fii creativ si intotdeauna gata sa aduci un zambet pe fata cuiva.Fa pe cineva trist sa zimbeasca,suna pe cineva pe care nu l-ai mai vazut de mult timp.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre moarte.De ce nu ne-am aduna atunci comori in Ceruri prin modul in care ne traim vietile acum?Nu astepta momentul oportun in care vei putea face ceva bun,ci ia momentul pe care il ai acum si fa-l de neuitat.Nu am idee de ce sunt doar eu,singura pe drumul meu,mi-e si greu sa mai pun un vers cand ziua e numai un stres,vad numai in ceata,dar incerc sa fac pasul in fata,iar asta unul din acele momente care aparent ma depaseste,este care neaparat,obligat si fortat,trebuie sa le pasesc.Incerc si nu stiu de ce sunt condamnata sa traiesc o viata in criterie,iar la miezul acestei situatii simt ca-mi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,mai erau si zile cand aveam umor,in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut prin gandul ce eu acum l-am strabatut.De lucrul tau altul se va bucura.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.Dar,ce lui Isus ai facut,aceea va sta.Caci tu vei trece de-aici lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Chiar de-ai semanat,tu nu vei secera,altul de toate se va bucura.Tu credincios,ce bine ai luptat,sub grele sarcini tu nu te-ai lasat.Mai de pret este un pumn plin de odihna,decat doi pumni plini de truda.Fiecare zi in care ne trezim este o zi buna.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos,caci ce-ai facut,nimic nu se mai spala,de nu-L primesti azi pe Isus Hristos.Ca pasari vom zbura spre alte plaiuri,in Tara care-n veci o vom avea.Vezi,cum in zbor se duce timpul?Asa-au trecut chiar mii de ani,si noi vom trece toti,ca gandul,fara sa lasam urme macar.Asa se duce-o zi ca alta,si toate trec,in graba vine si sfarsitul intregii noastre omeniri.Intreaga noastra zbuciumare,de lupte,munci si grijuri mari,se pierde toata-n lumea mare,a celor slabi si-a celor tari.De ce-ai venit in lume,si atat de mult te-ai chinuit?Chiar viata ce ne pare scumpa,e o naluca-n negura,peste mormant.Cel ce-a umblat in drumul drept,in pace-o sa se culce,iar somnul lui,pe veci,va fi senin,lin si dulce.Sa-ti fie mai usor,gandeste-te acum la viata ta,gandeste-te cum e?Ti-ai pus vreodata-n taina,mareata intrebare?In toamna sufleteasca,ce-aduni tu in hambare?Caci universul are o lege neschimbata,ce semeni vei culege in toamna ce te-astepta!Ar trebui sa invatam ce fel de comori sa strangem,si unde sa le depozitam.Inima ne-o legam de bogatii,nu avem cum sa le luam in vesnicii,le vom lasa pe acest pamant,alergam,nu ne oprim,nu ascultam,si apoi murim.Si daca moartea cu aripa,cea neagra azi ti-ar sta in drum,nu vezi tu om,acum e clipa,sa lasi tot,si sa te pregatesti de drum.Cu ce cuvinte-ai strans de ieri,te duci spre vesnice taceri,cu ce talanti ai castigat,te-ntorci la Cel Ce ti i-a dat.De-ai invatat ceva traind,la crinii campului privind,sau corbii care n-au granar,vei sti sa nu alergi in zadar.Doar cand inveti sa nu-ti aduni,comori ravnite de nebuni,abia atunci vei sti mereu,sa-ti strangi comori spre Dumnezeu!Cea mai frumoasa strangere este in psalmul 119:11"Strang Cuvantul Tau in inima mea,ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta"Cum trece roua,cum sboara norii,si altii vin,cum piere-un sunet,pe-aripi de vint,asa trec toate,pe-acest pamint.Fiori,patimi,si trai,au toate,o cale si un sfirsit.Ai uitat sa privesti cerul,sa vezi dimineata zori,cum dispare norii,infrangerea nu este niciodata fatala,ceea ce ramane in ultima instanta este curajul,caracterul este ceea ce iti ramine atunci cand ai pierdut tot ce poti pierde.Ai uitat ca viata trece,ca ce-a fost numai revine,trebuia sa stii ca viata e facuta s-o traiesti,ziua,noaptea,dimineata.Cat timp pe pamint mai esti,ceea ce ramane in urma ta,nu e ceea ce afisezi in fata oamenilor,ci ceea ce scrii in sufletele lor.Daca nu crezi ca fiecare zi e frumoasa incearca sa pierzi una.Ceea ce da valoare vietii si ceea ce ramane este ceea ce facem pentru Domnul.Stiu,astea sunt lucruri stiute de toti,zic eu acum,dar multi dintre noi le uitam sau nu le dam importanta,zi de zi...


No comments: