Thursday, September 22, 2016

O clipa de toamna...

A mai trecut o zi,e toamna dupa toamna,si tot asa mai multe toamne ani la rand.De mult n-ai mai vazut zapada doamna,acum vezi zi si noapte frunzele cazand.Prin parc trec pasi nepasatori si toate,imi par desprinse parca din trecut.A mai trecut o zi,o clipa,toamna esti aici!As vrea din urma cerul sa ne ajunga,dar vom trai batrani,la infinit.Aceeasi viata lunga,aceeasi toamna fara de sfarsit.E un timp frumos de toamna ruginie,sunt stranse roadele de pe campie,dar dupa cum au tot prezis prorocii,un alt guvern va numara bobocii.Pe drum mergeam alaturi,cu a toamnei melodie,tacuta se lasase cu seara peste vie,prin codrul de rugina,simteam acelasi freamat in suflet ca invie.Era un susur dulce si ce frumos cantand,un cant ce in inimi se nascuse si apoi tot ele ni s-a frant.Am stat sa ne petreaca prin toamna,cand clipa vesniciei mi-o dai cu o privire.De ce in umbra glasul parea o amintire?Frunza de toamna de culoarea ruginie,toamna,toamna aurie,ninge cu frunze ruginie.Ai adus peste campie si zile cu ploile cernite.Iar acum eu v-am lasat ca de toate am uitat,si din nou la hibernat.Doar pentru o clipa,lasa-ma sa visez.Da-mi mana doar o clipa,si vino cu mine in tacerea noptii,si linistea ce ne-nconjoara.Inchide ochii,si haide sa ne lasam purtati,departe printre norii cenusii.Lasa-ma sa iti spun incet si duios „Noapte buna”.Ne vom trezi intr-un vis,departe de lume.Cand vine dimineata,sa iti arat prima raza de soare,prin ochii mei,si sa simti adierea vantului,prin parul meu.Pentru o clipa,fii ingerul de floare,petala de culoare,si lacramile sa le facem iubire,si sa cantam cu vantul melodia vietii.Sa dansam cu soarele,si sa simtim cu sufletul,sa invatam sa vedem minunile,sa credem in ele,si nu in ultimul rand,sa speram.Vino sa zburam departe de realitate,pentru o clipa,doar pentru o clipa.Nimeni nu-si va aduce aminte de tine.Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima in cuvinte,tot ceea ce simti despre intimplari,ori despre fiecare pala de vint care ti-ar rastogoli azi sufletul.Ma ascund de oameni si de degetul lor aratator,facand suma infringerilor si biruintelor mele.In gradina mea am regasit si unele taceri,pline de curaj,in cuvinte rostite deplin,cinstit.Iar eu,chiar privesc in ochi,fara teama,destinul.Opreste-te pentru o clipa si priveste in jur,vezi cine te iubeste cu adevarat.Fii sincera cu tine si vei vedea ca sunt oameni care doar pretind ca tin la tine.Opreste-te pentru o clipa si gandeste,la acele fiinte din viata ta care te iubesc neconditionat.Oamenii se ascund,pentru ca asa vor,rostesc cuvinte pe care nu le simt si pacalesc sufletele naive prin gesturi frumoase.Sufletul tau e pretios,acolo ai tot ce e mai  frumos,bunatate,iubire,respect,intelegere,speranta,incredere.Nu lasa pe nimeni sa ti le fure.Ce vei face depinde de tine,tu decizi,iti dai sansa sa traiesti in sinceritate si respect.Desi nu avem timp sa ne oprim macar o clipa si sa cugetam frumos la acest anotimp.Un anotimp cantat si elogiat de toti marii nostri poeti.Un anotimp  amintit de marii scriitori,un anotimp care te face sa simti cu adevarat mirosul naturii.Imi aduc aminte de copilul din mine,de linistea din apropierea iernii,de frunzele miscate de viteza vintului,si apoi,liniste.Acolo chiar traiesti,la pas,ca mai nainte,aceeasi banca in frunze,un luminis in mine,ma indrept incet spre mine si sufletul mi-l caut,vreau sa-mi ridic privirea,orice vroiesc ramine indeplinit pe sfert.Scoboara noaptea,imi pare veche luna si steaua ce se arata,si fara glas,cu luna,si eu m-am ridicat.Ei,e toamna!





No comments: