Saturday, September 24, 2016

O poveste de demult...

Te laud ca sunt ceea ce sunt,caci tot ce sunt,sunt prin Tine.Cu Tine,mi-e mult mai usor sa trec prin greu spre bine.Ma-nalt in iubire cu gandul la Cer si vreau doar langa Tine.Caci Tu-mi dai puteri,sa trec spre bine.Spre ceruri zbura-voi de pe acest pamant,sa plec de la greu la bine.Respira,inchide ochii si vei intelege ceea ce incerc sa iti spun.Un om moare si altul se naste.Daca intelegem cu adevarat ce este,VIATA,va trebui sa recunoastem ca este un vis.Nu sunt o persoana importanta,dar nici copil nu sunt demult timp,dar am ramas cu ceea ce sunt pentru inca o vreme,pentru toate greselile mele si pentru toate celelalte defecte,care nu se potrivesc,sau asteptand pentru aplauzele voastre.Pentru ca oricum nu prea ma intereseaza parerea altora,o ascult ca asa e frumos,dar tot ca mine fac.Cu totii gresim,cu totii avem momente in care ne fixam teluri complet nerealiste,avem momente in care devenim utopici.Visele sunt cele care reusesc sa ne mentina pe linia de plutite.A visa nu e gresit,atata timp cat visele se mentin in sfera realismului.Este nevoie sa tragem invataminte din greselile trecutului,care nu mai au voie sa revina in viitor.Sa stai si sa accepti orice vine in viata nu este o atitudine castigatoare,este o atitudine de resemnare.A-ti recunoaste greselile,a invata din ele,a accepta ca treci printr-un moment de esec este de cele mai multe ori un pas inainte.Primul lucru pe care l-am facut in clipa in care mi-am acceptat cele mai mari defecte,a fost sa plec capul in jos,umil.Acceptarea este o moarte si o renastere in acelasi timp.Pentru ceva nou sa se nasca,ceva vechi trebuie sa moara.Acceptarea inseamna ca aici si acum accept ca sunt o persoana puternica,plina de iubire si potential,si in acelasi timp accept ca de azi vreau sa imi folosesc acest potential mai eficient.Sa accept,inseamna sa imi dau seama ca desi conditiile de viata si deciziile m-au adus in punctul acesta al vietii,toate astea se pot schimba.Libertatea se termina acolo unde incepe libertatea celorlalti.Nu exista nimic mai puternic decat sa faci in fiecare zi cate putin pentru o viata mai buna.Citeste,si tot restul zilei iti apartine sa faci ce vrei tu.Sa dormi,te culci implinit ca azi ai mai pus o caramida fundatiei pentru viitorul tau.Orice iti place ofera-ti zilnic.Incepe cu tine.Accepta-i pe cei  din jur.Daca te enerveaza cineva,primul care are o problema esti tu.Oamenii sunt diferiti,cu nevoi diferite.Incerc sa invat si macar sa nu repet aceeasi greseala.Cu cat ma cunosc si ma accept,cu atat ma pot evalua mai bine si incep sa pot cere de la mine lucruri pe care le pot realiza cu succes.Increderea creste la fel cum creste si un copil mic,cu multa dragoste,incurajari si cateva cicatrici care sa ii aminteasca sa fie atent la ce il inconjoara.Aleg echilibrul,deoarece prezentul este asa cum este,chiar daca astazi poate nu inteleg pe deplin cum am ajuns aici.Prezentul este imperfect,asa cum este intreaga noastra viata,in sensul ca intodeauna mai putem evolua.Iar faptul ca este imperfect ne arata ca suntem vii si ca putem creste.Acceptand imperfectiunea putem evolua.Fara a ne judeca pentru cine suntem acum,incet sa devenim cine ne dorim sa fim.Afara e soare,este frumos,iar timpul trece.Vine un moment in viata noastra,in care nu mai ramane nimic,in afara de Dumnezeu.Iar daca nu crezi ca asta,iti va schimba viata,mai gandeste-te inca o data.Permit gandurilor mele sa fie libere.Trecutul s-a dus.Sunt in pace si in armonie.Eliberez din mine tot ce mi-a creat aceasta problema.Merita sa fac asta pentru mine.Acesti ani care au trecut s-ar putea sa ne fi adus multe motive de a ne indoi de sinceritatea,iubirea si angajamentul celorlalti fata de noi.Trebuie sa-i vedem pe ceilalti asa cum sunt ei,inainte de a putea intelege de ce avem nevoie sa-i eliberam ca sa-si gaseasca propria lor cale si putere.Roaga viata sa iti spuna o poveste.Ea o sa zica mai multe,dar nu toate o sa iti placa.Deci accepta viata asa cum e ia.Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui.Nu pentru ca il vad,ci pentru ca vad tot ce atinge.Daca Dumnezeu nu exista si tu crezi ca exista,atunci nu ai pierdut nimic,dar daca Dumnezeu exista si tu crezi ca nu exista,ai pierdut totul.Chiar daca va trebui sa trec prin valea umbrei mortii "Domnul va fi cu mine".Vreau ca tot ce a fost rau sa se spele si sa se uite,iar cele bune sa se adune,iar ce va mai veni sa pot invinge.O dorinta si un dor ce il am in suflet este sa fiu cat mai aproape de El,si in fiecare clipa din viata mea sa fiu tot mai iubitoare de El.Vreau ca viata mea sa fie dedicata in intregime doar Lui,si sa traiesc curata pana in ziua cand El ma va chema acasa.Cate zile voi mai avea nu stiu,dar un lucru stiu ca El ma asteapta cu bratele deschise,si imi va sterge ori ce lacrima din ochii mei.Cum as putea eu sa-i multumesc pentru bunatatea si Dragostea Lui care a avut-o fata de mine pana in aceasta clipa.De multe ori mi-a fost asa de greu,dar m-a incurajat ca nu sunt eu singura in lumea aceasta ce trece prin probleme si suferintii."Vindeca trecutul,traieste prezentul si uitate spre viitor"Asa am hotarat eu in inima mea sa aleg Iubire,Dragoste si Bunatate.Cand viata este amara eu sa fiu dulce,sa fiu lumina cand afara este atata intuneric.Cand ma gandesc la viata mea prin cate schimbari si transformari am trecut,parca acum a fost ca la o clipeala de ochi,vorbesc acum cand au trecut asa de repede atitia ani,cand capacitatea de cunostinte este mai mare ca la inceput.Tot invat,ca viata este o lupta impotriva tuturor relelor ce ne sta inainte.Se duce anii ca un nor,se duce in infinit,si viata mea se duce in zbor,se duce spre ETERNITATE!Am reusit sa inteleg cu adevarat,de-a lungul vietii,mesajul mamei:"Voi fi mereu cu tine!"Adica pentru totdeauna,in eternitate.Inainte de a judeca viata mea sau caracterul meu,pune-te in locul meu,parcurge calea pe care am mers eu,traieste durerea mea,indoielile mele,noptile mele pline de lacrimi,rasul meu.Parcurge anii ce i-am parcurs eu si impiedica-te,eu nu doar o data am facut-o,si apoi ridica-te cum si eu am facut-o.Acum te intreb mai poti judeca?Fiecare are propria sa poveste.S-a scurs multe amintiri din viata mea,din cartea vietii mele.Unele in care am experimentat atat bucurii,cat si multa tristete,si in care Dumnezeu mi-a dat ocazia sa intalnesc oameni care sa isi lase amprenta in viata mea,dar am cunoscut si oameni care m-au criticat si care nu au crezut in mine.Criticile lor m-au determinat sa privesc in Sus si niciodata in jos,chiar daca a trebuit sa platesc un pret.Si in anii ce au trecut,am vazut tot mai clar cum Dumnezeu ma inaltat precum vulturii in inaltimii,am vazut cum dragostea Lui reflectata bucurie in inima mea.Viata mea nu a fost nici pe departe una fericita,dar am iubit-o si trait-o.Am nutrit mereu dorinta de afectiune.Uneori am cersit un zambet,alteori am furat imbratisari cu gandul ca nu o sa ma mai intalnesc mult timp cu ele.In urma cu ani,traiam cea mai fericita perioada din viata mea,a fost viata din copilarie.Prea lunga a fost calea pana aici,pentru ca acum sa nu am macar putina admiratie pentru mine.Si draga mea viata,de care nu am prea avut parte,am ajuns unde am ajuns.Daca as parasi aceasta lume tot de bucuroasa as fi ca si cand as mai trai din nou o alta lume.Daca iubirea de viata s-ar dezamagi in moarte,atuncea cancerul dezamagirii ar roade maduva a toate,iar stelele si-ar tot zbirci lumina.Pana atunci viata are orice forma dorim.A mea,de exemplu,este una cu suisuri,coborasuri,ascunzisuri si locuri tainice.Se intalnesc deopotriva infinitul si contingentul,moartea si viata,clipa si eternitatea.Moartea nu este o trecere,ci o trezire la o stare de puritate a sufletului."To die is to wake" In definitiv,fiecare ne purtam crucea,toti cei din frontul vietii condamnati sa ardem pe rugul unui vis.Orice viata este o sticla aruncata in mare.Scrii mesajul cu greu.Luni si ani intregi trudesti asupra frazelor demne de a fi trimise sa poarte in lume incarcatura dorita.Stiu ca Dumnezeu m-a asezat in focul suferintelor.Am acceptat loviturile de ciocan pe care mi le-a dat viata si uneor ma simt la fel de rece si nesimtitor ca apa care provoaca suferinta otelului.Asa-i randuita viata,asa o traim de cand lumea,ca la fel de ganduri incat nu mai stii daca sunt parerile tale,astea de acum.Atat mi-e de putin timpul,atat de grabite sunt toate,si las in urma mea,doar clipe si soapte.Pot sa spun caci pentru mine a trai este Hristos iar a muri este un castig.POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!Pot sa scriu si sa vorbesc de toate,despre tot ce Tu ai scris si ai facut,cum cu paini si pesti ai saturat multimea,si in dragoste pe cruce ne-ai nascut.Cand eram eu singura si in deznadejde,Tu,cu dragoste,in brate m-ai primit.Tu ne-ai adus iubirea,ca pe un vesmant curat,dar pentru acestea toate,Isus,eu ce Ti-am dat?Eu stiu ca totdeauna esti cu mine,stiu ca ma vei iubi intotdeauna.Am simtit nevoia sa scriu aceste randuri,poate sunt pe aici si din cei ca mine care au ajuns la o asemenea rascruce,dar au gasit solutia.Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira pe cineva,o lectie despre iertare,pasiuni,viata si iubire,sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc viata.Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului,eu sunt aici sa armonizez cuvintele.

No comments: