Thursday, August 4, 2016

Boala a avansat,iar sufletul mi s-a vindecat...

Dupa ce Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului si i-a suflat suflare de viata,sufletul si trupul posedau o sanatate deplina,erau feriti de boala datorita darurilor primite la creatie.Datorita pacatului neascultarii am pierdut haina de lumina protectoare,trecand in aceasta lume trecatoare si pieritoare,fiind osanditi sa ducem o viata care este prada multor rele si nenorociri.Acum,sanatatea trupului,pentru orice om,nu mai poate fi un bun dobandit in mod definitiv,ea nu exista niciodata in mod absolut si de fapt nu este altceva decat un echilibru partial si provizoriu.O viata bine ordonata este cauza a sanatatii,in schimb dezordinile spirituale in suflet si trup,prin tulburari patologice.Daca omul ramane bolnav sufleteste,sanatatea trupului nu-i slujeste la nimic,caci el ramane trup.Sanatatea data de Dumnezeu si de medicina nu este aceeasi.Dumnezeu vindeca atat sufletul cat si trupul,iar medicina cel mult trupul,pentru scurta durata,deci sanatatea trupeasca este provizorie,iar sanatatea sufleteasca cuprinde inceputul vietii vesnice.Deci sanatatea este un dar pretios de la Dumnezeu,bogatia,fara sanatate,este pentru om aproape totuna cu ceea ce reprezinta drumul pentru un om fara picioare.Un insotitor inevitabil al vietii noastre este boala,oricat am vrea s-o evitam,oricat ne-am stradui sa ne pastram sanatatea,totusi,candva,aceasta se va clatina si astfel ne vom imbolnavi.Toti,fara nici o deosebire,trecem prin aceasta proba de foc care este boala.Durerea trupeasca are drept scop sa ne determine a ne apropia de Hristos.Nu trebuie sa fim dezamagiti daca Hristos ne refuza ceea ce Ii cerem si ne da altceva mult mai important,mantuirea sufleteasca,sanatatea sufleteasca este infinit mai scumpa decat cea trupeasca.E mai bine ca toata viata de aici sa fii bolnav cu trupul,dar cu sufletul sa fii sanatos,decat sa fii sanatos cu trupul,iar cu sufletul sa fii neputincios.Pentru trup,bolile sunt o bautura amara,iar,pentru suflet,o tamaduire mantuitoare.Bolile trupesti curata bolile sufletesti,in vremea bolii noi simtim ca viata omeneasca este asemenea unei flori care se usuca,dupa ce isi desface petalele si asemenea unui nor,care se risipeste si nu lasa nici o urma.In boala,inainte de a apela la doctori si medicamente,foloseste rugaciunea.Pocainta si marturisirea sincera trebuie sa faca inceputul vindecarii noastre.In vindecare,ca si in boala,omul nu trebuie sa piarda din vedere scopul sau ultim,care este mantuirea totala si definitiva a fiintei sale in Isus Hristos.Suferinta trupului m-a obligat sa imi purific sufletul.Consider ca cea mai importanta vindecare este vindecarea sufletului.Am pus aceasta boala pe seama lui Dumnezeu.Apoi a urmat o perioada mai dificila de viata,care a determinat amplificarea starilor de manie si agresivitate.Mi se parea firesc sa reactionezi mai lipsit de tact si de blandete.De aceea am primit o lectie prin suferinta,m-am zbatut intre viata si moarte,crizele repetindu-se la intervale destul de scurte,si,intr-un moment de disperare,L-am implorat sa ma ajute.Din acel moment a inceput o adevarata lupta,si o frica de moarte.Am realizat cat de mult eram atasata de sentimente marunte.Am inteles ca trupul este un mijloc,a carui destinatie este aceea de a ma ajuta sa ma perfectionez si sa evoluez spiritual,sa ma eliberez de robia simturilor si sa ajung mai repede la Dumnezeu.Chiar daca au fost multe momente neplacute,am considerat in cele din urma aceasta boala,ca un dar de la Dumnezeu,ca o dovada de mare iubire,dar Dumnezeu a lasat omului si aceasta posibilitate de alegere tot dintr-o imensa iubire.In timpul acestor crize,a trebuit sa suport si efectul generat de multe ganduri negative de-a lungul anilor,si pot sa spun ca este o experienta extrem de dura.Astfel am reusit sa ajung la o concluzie inteleapta,sa implinesc voia lui Dumnezeu acum si de bunavoie.Am invatat ca vindecarea sufletului este cea mai importanta vindecare,bolile trupului reflecta doar bolile sufletului ajunse dincolo de o anumita limita,pentru a te obliga sa te transformi.Am inteles ca lucrul cel mai important nu era vindecarea trupului,ci vindecarea sufletului si transformarea mea,intr-o fiinta plina de bunatate si iubire.Dar lucrul cel mai important a fost intelegerea si transformarea mea,plina de compasiune si iubire.Dorintele imi sunt nespuse,au multe revendicari,as vrea sa aiba aceeasi seva,cum aveau pana mai ieri.Nici eu nu sunt multumita,dar nu mai am cui sa ma pling,dar aproape de asfintit,cand anii traiti ma string,nu-mi mai fac vise desarte.E inutill ca mai departe,sa incerc sa reaprind taciuni,cand cioburi de iluzii sparte,ma mai inteapa uneori.Stiu ca sunt doar vise de noapte,si nu adevarati fiori.La fel ca in multe actiuni,desigur e de preferat,unor pure fictiuni,ceva putin si adevarat.De multe ori moartea ii prinde pe oameni nepregatiti,asemenea surprize se pot intimpla oricui,oriunde si la orice virsta.Foarte important este ca,oricand se recurge la medici si la medicamente,sa nu se uite niciodata ca Dumnezeu este intotdeauna Cel care vindeca prin ele.Medicina si leacurile ei nu sunt decat mijloace care face sa straluceasca peste toti soarele slavei Sale...




No comments: