Sunday, July 31, 2016

Slefuieste-ne,smirgluieste-ne,modeleaza-ne,Doamne!

Obosita de atita nepasare,zdrobita sub pasii grei,ai unei lumi fara repere,am invatat sa zbor,si privesc lumea cu ochi de dragoste,si ma hranesc cu Lumina.Fara traire,trairea,fara Iubire,iubirea,nu pot sa inteleg.Nu vreau eu singura,asa ca te roaga cu mine,sa fim o lumina,sa fim o chemare,sa fim un indemn.Te roaga cu mine,ca Isus,sa avem in noi viata,si altora s-o dam.Partea care ne revine,s-o impartim cu bucurie,zi de zi facand lucrarea,placuta si frumoasa.Ostenind pentru izbinda operei de mintuire,iar daca v-ar cere Domnul,sa putem sa-I dam jertfirea.Exista momente in viata,cand vezi cat de mult egoism exista in fiecare.Toti vrem ceva,recunoastere,iluminare.Aceasta este fiinta umana,este lumea unde noi am pus o caramida la nedreptate,sau am zdrobit un suflet din egoism.Nu ma lasa sa ma rostogolesc intr-un abis al gandurilor rele,si nici sa-mi incui inima,caci ea este biletul de zbor spre Casa,pe care nu trebuie sa il pierd.Incotro si spre ce pornim?Ce fel de lume am construit?Ce fel de oameni am mai ramas?Tu,te-ai gandit vreodata ca traim intr-o lume rea,si nu am gasit in noi puterea de a ne desavirsi in bunatate?Sunt ani apocaliptice,care genereaza conflict,teama,panica.Individualismul naste monstri,sa ne ferim cu adevarat,trebuie doar sa ne privim in oglinda.Iti multumesc Doamne,pentru ca ai fost linga mine de fiecare data cand Te-am chemat,de aceea doresc ca in fiecare dimineata cand ma trezesc sa Te Slavesc,sa-Ti multumesc pentru iubirea ce o am in suflet atunci cand Iti vorbesc.Daca crezi ca poti sa taci cand in jurul tau se inalta tot mai sus zidul faradelegii,te inseli.Tu esti un ucenic al lui Isus.Lauda mea e pentru Imparatul,nimeni nu-i ca EL asa frumos,Sfant si bun a fost si nu e altul,ca al meu Mire drag,Isus Christos.Adevarul nu va inceta sa fie vestit,va fi propovaduit de pietre si de cei ce cauta cu o inima curata.Fii o piatra in zidul lui Hristos.Cum as putea sa tac,si sa nu-Ti cant?Caci daca eu nu-Ti voi canta,Te va lauda si marea si pamantul.Daca voi tacea,pietrele vor striga,daca nu iti voi canta,natura intreaga Te va lauda!Cum as putea sa nu iti spun,cand vad la orice pas ca ma iubesti,si ca esti bun.Cum as putea sa stau in nepasare,cand simt atat parfum,si vad culori pe fiecare floare.Ma inchin cu multumire,ingenunchind in fata Ta.Va spun ca,daca vor tacea ei,pietrele vor striga.Luca 19:40 Scopul principal al vietii oamenilor era sa-L laude pe Dumnezeu si sa se bucure de partasia cu El.Daca nu indeplinim acest scop,pietrele neinsufletite vor striga laudele Domnului in locul nostru.Nu stiu cum sunteti voi,eu n-as vrea ca o piatra sa faca ceea ce sunt eu dator sa fac.In toate experientele vietii,in binecuvantari cat si in incercari,este sa-L laudam pe Dumnezeu pentru ceea ce a facut,face,si va face in vietile noastre pe acest pamant.Lovesc o piatra,vibrand,ea-mi spune,povestea apei ce-a trecut.Venea,de undeva,de sus,din munte,atat de multe.Imi mai spunea aceasta piatra despre o mama.Indiferenti,prin viata,ne impiedicam de-o piatra,far-a gandi o clipa cate povesti ascunde,iata.N-o fi degeaba vorba din batrani,apa trece,dar pietrele raman.In framantarea zbuciumat-a vietii,te caut,tinerete,intr-o piatra.Privesc prin panza vremii,azi numar pasi uitati demult pe pietre.Numara piatra ani trecuti,sa mi-i adune,sa mi-i scada,sa-mi scoata tineretea din eclipsa.Cand neancrederea imi scutura fiinta,iar gandurile se ascund de umbre,sa-mi fie ca o stanca constiinta,sa iau puterea unei pietre sumbre.Daca durerea ma pune la pamant,lacrima durerii,risipi-voi,oare?Piatra,iubirii,in cer si pe pamant,venise-n lume s-apuna,ce-a fost legat prin sacru legamant,sunt aici,si mai tresar,ma mai leg de cate pot,printre gandurile mele.Tot mai duc,si tot mai car,viata in firul ei subtire,si ca sprijin,drept toiag,folosesc o amintire.Au trecut prea multe veri,peste iernile din toamne,m-a durut pustiul lor,si ma rog la tine,Doamne.Timpul mult prea nemilos,fara grai se aude-n toate,tot incerc,sa uit,mama sunt si nu se poate.Mai aud curgand prin ploi,peste sufletu-mi carunt,s-a uscat tacerea toata.Cand timpul carunt isi scutura pletele,si-mi picura in viata cateva clipe de pace alba si pura,alerg sa il salut,sa simt mirosul apei si sa ma plimb prin lumea pietrelor si a nisipului auriu.O lume a pietrelor calde si fine,sub mana ferma a apei,slefuite frumos de undele albastre si frematatoare.Si in aceasta lume ce-si ravarsa caldura peste talpile mele goale,privesc miile de forme care mai de care mai diferita de celelalte de parca ar fi niste fiinte individuale,fiecare cu personalitatea ei,marimea si culoarea ei,fiecare cu varsta si amintirile ei.Iar in timp ce le privesc fascinata aud soaptele lor ce parca vin din alte vremuri,spunand povesti de necrezut.Dar dupa un lung si anevoios urcus,mi-am aruncat privirea in urma.Atat a asteptat sa-l privesc,si intr-o clipa m-a ametit cu adancurile lui tragandu-ma,cand groaznica mea cadere s-a sfarsit,si s-au imprastiat in lume,si vocea pietrei se opreste.Dupa un moment,incerc sa le indeplinesc dorintele ca sa se simta si ele fericite si desavarsite.Daca ei vor tacea,pietrele vor striga.Ma gandesc la aceste cuvinte ale Mantuitorului,intrebandu-ma cine sunt ei si cine pietrele?Un lucru deocamdata mi-a devenit clar,ei au tacut.De unde stiu?Pentru ca nu se mai aude nimic.Si daca ei,cei curati si cei drepti,ca si ucenicii lui Hristos,au tacut,oare inseamna ca a venit timpul sa vorbeasca pietrele?Dumnezeul meu,binecuvanteaza sa fiu si eu o piatra care vorbeste spre slava Ta!Lasand cu totul la o parte invatatura Apostolului Pavel,care insista asupra faptului ca vocatia de invatator si predicator in Biserica este un dar al Duhului Sfant si nu o conditie care reiese.Necazul slefuieste caracterul,iata-ma,sunt un vas in mana ta,slefuieste-ma,foloseste-ma si ajuta-ma sa devin ceea ce vrei Tu,caci depind totalmente de tine.Dragi mei sunt momente in viata cand Dumnezeu ne incearca credinta,in momentele acelea parca nici rugaciunea nu mai este ascultata,te simti singur,parasit de Dumnezeu,dar uneori nu ne raspunde tot pentru binele nostru,Iov nu era un oarecare om era un om neprihanit si totusi Dumnezeu i-a testat credinta.Nu e suficent sa-I spui Domnului ca il iubesti,va trebuii sa demonstrezi si Dumnezeu ne da sansa acesta la fiecare in parte,fiecare o sa avem oportunitatea aceasta de a-I arata Domnului ca Il iubim cu adevarat si ca nu e o dragoste doar de pe buze.Nu este usor sa treci prin asfel de momente,dar Dumnezeu ne modeleaza,ne slefuieste,ne smirgluieste sa fim fini,ne face sa semanam tot mai mult cu El...





No comments: