Monday, July 4, 2016

Sa binecuvantam pe Domnul,in orice vreme!

Pslm 34:1-22Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme,lauda Lui va fi totdeauna in gura mea.Care este vremea potrivita pentru a lauda pe Domnul?Vremea de belsug,vremea de pace,vremea bucuriei?Cea mai potrivita vreme pentru a lauda pe Domnul este in orice vreme.Nu conteaza ca nu am bani,nu conteaza ca trec prin suferinta,nu conteaza ca trecem prin vremuri de criza.Cel mai nimerit lucru pe care il pot face in orice vreme,este sa poruncesc sufletului sa nadajduiasca in dragostea,bunatatea si indurarea lui Dumnezeu.Pentru ce te mahnesti,suflete,si gemi inlauntrul meu?Nadajduieste in Dumnezeu caci iarasi Il voi lauda!Fiecare verset in parte mi-e drag,dar vreau sa-l traiesc mai mult,si,in orice circumstanta a vietii sa ma incred cu bucurie in planul si voia lui Dumnezeu,oricare ar fi el.Pentru ca Domnul e bun!1Tesaloniceni 51-28Cat despre vremuri si soroace,n-aveti trebuinta sa vi se scrie,fratilor.Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea.Cand vor zice:"Pace si liniste!",atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei,ca durerile nasterii peste femeia insarcinata,si nu va fi chip de scapare.Dar voi,fratilor,nu sunteti in intuneric,pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot.Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei.Noi nu suntem ai noptii,nici ai intunericului.De aceea sa nu dormim ca ceilalti,ci sa veghem si sa fim treji.Caci,cei ce dorm,dorm noaptea,si,cei ce se imbata,se imbata noaptea.Dar noi,care suntem fii ai zilei,sa fim treji,sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei si sa avem drept coif nadejdea mantuirii.Fiindca Dumnezeu nu ne-a randuit la manie,ci ca sa capatam mantuirea,prin Domnul nostru Isus Hristos,care a murit pentru noi,pentru ca,fie ca veghem,fie ca dormim,sa traim impreuna cu El.De aceea mangaiati-va si intariti-va unii pe altii,cum si faceti in adevar.Va rugam,fratilor,sa priviti bine pe cei ce se ostenesc intre voi,care va carmuiesc in Domnul si care va sfatuiesc.Sa-i pretuiti foarte mult,in dragoste,din pricina lucrarii lor.Traiti in pace intre voi.Va rugam,de asemenea,fratilor,sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala,sa imbarbatati pe cei deznadajduiti,sa sprijiniti pe cei slabi,sa fiti rabdatori cu toti.Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau,ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi,cat si fata de toti.Bucurati-va intotdeauna.Rugati-va neincetat.Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile,caci aceasta este voia lui Dumnezeu,in Hristos Isus,cu privire la voi.Nu stingeti Duhul.Nu dispretuiti prorociile.Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.Feriti-va de orice se pare rau.Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin,si duhul vostru,sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi,fara prihana,la venirea Domnului nostru Isus Hristos.Cel ce v-a chemat este credincios si va face lucrul acesta.Fratilor,rugati-va pentru noi.Spuneti sanatate tuturor fratilor,cu o sarutare sfanta.In Domnul,va rog fierbinte ca epistola aceasta sa fie citita tuturor fratilor.Harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu voi cu toti.Cert este ca orice am face,orice am pricepe despre timp,timpul trece si nu-l putem opri.Si trecem si noi odata cu el.Imi place sa meditez,dar gasesc si mai multa bucurie gandindu-ma la vesnicie.Vorbesc de infinit ca si cum as pricepe ce inseamna,si despre timp sau vesnicie pricep asa de putin.De fapt,nu trece el,ci trecem noi.Noi trecem si ne trecem,trec si eu prin timp.O trecere?o viata de om.Ce-i pot eu spune acum unui om,sa-i dezvalui sensul pe care crede ca il are?Sa ne dea El taria de a infrunta rautatea si de a indura pierderile si despartirile,fiind cu totii trecatori prin timp.Aveti vreodata senzatia ca timpul trece mai repede decat atunci cand eram copii?Toate vin si trec,timpul astfel mi-l petrec,uni vin iar altii pleaca,fruntea-n fata lor se-apleaca.De trecut trec si eu si tu,dar nu trecem la fel.Timpul trece,dar timpul spune ca oamenii sunt trecatori.Tinerete,tinerete,nu te pripi la batranete.Cu fiecare litera pe care o scriu,cu fiecare vorba pe care o citesti,timpul trece.Cred cu tarie,totul se intampla cu un scop si nimic nu e intamplator.Oamenii se impart in doua categorii,cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca,si cei care l-au gasit fara sa-l caute.Asta mi-a venit acum in minte,timpul trece,noi ne schimbam.Ce am semanat cu lacrimi,am sa culeg cantand,oricat de lung mie drumul,se va sfarsi in curand.Nu plange Raveca,dupa anii ce trec si nu mai vin,fii rabdatoare,nu-i cerul tot senin.Alege in durere,ce am semanat cu lacrimi,am sa culeg cantand.Ai petrecut vreodata nopti intregi in care sa stai sa iti analizezi fiecare cuvant,fiecare moment?Ai privit vreodata spre trecut,si ai zambit,gandindu-te cate s-au schimbat de atunci?Mai exista zambete,pentru ca inca mai exista prieteni,cu siguranta si speranta.Doamne in Tine ma incred!Caci Tu esti al meu pastor,imi esti singurul ajutor,Cel ce viata da la oricine.Viata mea Tu o lungesti,si ma binecuvintezi,voi trai cu Tine impreuna.Chiar in ora inserarii,sufletu-mi se inalta-n sus,ca pe marea vietii,sa pluteasca cu Isus.Auzul acestor cuvinte,poate si pentru ca imi place sa scriu,sau pentru ca nu trebuie sa stau in fata cuiva cu teama ca ma va judeca.Cand scriu ma simt libera sa exprim tot ceea ce nu pot spune cu voce tare.Nu e deloc usor sa tii totul in tine cand ai vrea sa spui tot ce ai pe inima.Vreau sa trec mai departe peste toate,de tristete si durere,si sa am din nou mai multa speranta.Nadejdea mea e Dumnezeu,puterea Lui e mare,prin dragoste si harul Sau,nadajduiesc si cant mereu.Sunt o calatoare spre tara mea,cu Domnul am izbanda.In alergarea mea,nu uit iubirea Sa.Mereu ii multumesc.Cand inima mea suspina,numai Domnul mi-o alina.Zi de zi,mi-alina inima.Cu mine e mereu,la bine si la greu.Pretutindeni in jur poti vedea ca oamenii n-au pace in inima lor,n-au pace si armonie in familie,unii cu altii in societate,si nu e pace intre popoare.Inimile multor oameni sunt pline de ura,invidie,egoism,dorinta de marire si putere.Va las pacea Mea,va dau pacea Mea.Nu v-o dau cum o da lumea.Sa nu vi se tulbure inima,nici sa nu se inspaimante.Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine.Ioan 14:27Stiti care este cea mai grea meserie de pe pamant?Cea mai grea meserie este aceea de a fi OM.Oamenii sunt putini pe aceasta planeta.Cine poate spune cum trebuie sa fie omul ca sa se poata numi cu adevarat OM ?Ecce Homo,Iata Omul!Omul adevarat,omul frumos.Un ghem de grijuri,dorinti,framantari.Un puf de papadie purtat de vant,si trecand prin tot felul de momente,furtuni si secete,pace si razboi,iar apoi dispare,incotro se indreapta numai cel ce-l poarta stie.Ce sunt eu?Cine sunt?Ce rost am?Sunt un suflet tesut din armonii divine,un suflet strans legat cu funia iubirii lui Dumnezeu,o farama de vis intr-un trup de carne.Cred ca rostul meu este pentru vesnicie,pentru a invata ce inseamna suferinta,durerea,dar de asemenea pentru a cunoaste bucuria si biruinta.Ce este Omul ca sa Te gandesti la el si Fiul Omului ca sa-l bagi in seama?Doamne,ma predau azi Tie,cu toata fiinta mea.Fericirea mea suprema,Domnul vietii mele Tu imi esti,cu fiinta mea intreaga,Tie ma predau.Cand eram mica alergam dupa puful de papadie dus de vant,il suflam de mai multe ori sa mi se indeplineasca dorinta.Acum nu mai alerg dupa puful de papadie,dar alerg dupa fiecare gand si fiecare cuvant,alerg intru-na dupa nadejde.Alerg aici,alerg dincolo,alerg si mai departe.Sunt singura si alerg.Sunt in mijlocul intrebarii incercand sa alerg dupa raspunsuri.Sunt la limita caderii invatand sa zbor.Sunt in fata ta si incerc sa ma decid daca sa raman sau sa plec.Sa continui sa pasesc spre cer sau sa sting lumina sa nu ma poti gasi.Nu stiu unde sa gasesc aceste raspunsuri.Daca as privi in trecut cu siguranta as vrea sa sting lumina,dar in acelasi timp mi-as dori sa fie blocat intrerupatorul.As vrea sa plec,as vrea si sa raman,as vrea sa stiu mai multe,as vrea mult sa alerg.Alerg dupa gand si cu pumnii in vant,dar nu vreau sa alerg neincetat ci doar treptat,si tot alerg si am mai alergat.E momentul in care trebuie sa ma decid in ce directie s-o apuc.Am decis sa ma opresc si sa vad dupa ce alerg.Incep sa imi dau seama ca de fapt fericirea nu depinde de niciun scop,ci este doar capacitatea mea de a ma simti bine cu mine insumi in orice moment.Fericirea nu are nicio legatura cu trecutul,nici cu viitorul,ci numai cu prezentul.In directia jos am fost,la stanga la dreapta m-am dus,acum vreau sa mai alerg si in sus.Viata nu este o cursa,alergi repede pentru a ajunge undeva,din placerea de a merge.O continua alergare,care cu cat parcurgi mai mult,cu atat devine mai apasatoare.Si astfel,drumul parca nu se mai sfarseste,ai face bine sa incetinesti,nu alerga asa de repede.Timpul este scurt,iar viata nu dureaza mult.Alergarea mea atunci sa sfarsi,cand de toate eu ma voi odihni,mangaiat al meu suflet atunci imi va fi,cand cu Isus eu voi fi in vesnicii.Zile trec,zile vin,iar eu voi binecuvanta pe Domnul,in orice vreme...



No comments: