Sunday, July 17, 2016

Mostenirea mea este Isus...

Curajul de a merge inainte si de a birui,atunci cand altii se tem si dau inapoi,cand altii prefera sa renunte spunind ca pretul care trebuie platit este prea greu si prea mare,cand altii prefera sa ramina in campie in loc sa porneasca la munte,curajul de a mosteni ceea ce refuza cei mai multi.Curajul este inceputul biruintei.Curaj este sa fii speriat de moarte si totusi sa incaleci pe cal.Curajul este o frica care si-a spus rugaciunile.Actiunile facute cu curaj nu au nevoie de trompeta.Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune ca sa nu ratam alergarea credintei noastre pe care o asteapta o mare rasplatire.In clipa aceea,ucenicii s-au apropiat de Isus si Lau intrebat:Cine este mai mare in Imparatia cerurilor?Isus a chemat la El un copilas,la asezat in mijlocul lor,si lea zis:Adevarat va spun ca daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi,cu nici un chip nu veti intra in Imparatia Cerurilor.De aceea,oricine se va smeri ca acest copilas va fi cel mai mare in Imparatia cerurilor.Cand va veni Fiul Omului in slava Sa,cu toti sfintii ingeri,va sedea pe Tronul slavei Sale.Toate popoarele lumii vor fi adunate inaintea Lui.El va despartii pe unii de altii,cum desparte pastorul oile de capre si va pune oile la dreapta,iar caprele la stanga lui.Evrei 11:9-10Prin credinta Avram a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei,ca intr-o tara care nu era a lui,si a locuit in corturi,ca si Isaac si Iacov,care erau impreuna mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte.Caci el astepta cetatea care are temelii tari,al carei mester si ziditor este Dumnezeu.Mai mult decat altii,inteleg bine versetele acestea.Avraam a ajuns in tara fagaduintei,dar nu ca cetatean,nici ca proprietar,ci ca strain.Avraam a fost rezident al Canaanului,dar fara drepturi depline.In America trebuie sa astepti cinci ani si apoi ti se da cetatenia.Avraam nu a primit cetatenia in Canaan niciodata,tot ce a stapinit el in tara fagaduintei a fost pestera Macpela,unde a ingropat-o pe Sara.Avraam a locuit in corturi toata viata lui.La fel a trait Isaac si Iacov.Prin aceasta ei au aratat celor din Canaan,ca desi ei erau mostenitori ai unei mari fagaduinte pe pamint,ei asteptau o alta cetate.Cetatea pe care ei au asteptat-o,nu este ca si cetatiile lumii acesteia,ci acea cetate are temelii tari.Acele temelii nu se clatina niciodata,nici o furtuna nu le poate distruge.Cetatea este zidita de Cel mai mare Maestru,Dumnezeu.Da,este mester si ziditor al cetatii asteptate nu doar de Avraam,Isaac si Iacov,ci de toti credinciosii din toate vremurile.Poetii au scris ca in cetatea unde mergem noi,florile nu vestejesc.Apostolul Pavel nu s-a ocupat de flori,ci el a scris despre stabilitatea cetatii unde merg toti credinciosii.Cert este ca florile nu vestejesc acolo,dar cred ca florile vor fi doar pe pamintul cel nou.Florile sunt pe pamint pentru a ne arata maiestria si intelepciunea Lui Dumnezeu.Acolo Il vom vedea pe Dumnezeu in toata slava Lui!Cei trei ai credintei,au murit de mult,dar am auzit pe multi credinciosi de-a lungul anilor ca se rugau Dumnezeului lui Avraam,Isaac si Iacov.Dumnezeu este viu in vecii vecilor si oricine crede in El,chiar daca va muri,tot o sa traiasca.Traim noi oare aceeasi credinta,ei nu au fost super oameni,ci au fost oameni ca si noi,cu incercari,dureri,dar au crezut in Dumnezeu si in fagaduintele Lui.Sa ne ajute Domnul ca noi sa traim ca straini si calatori in lumea aceasta.Casa noastra nu e pe pamint,este in cer,si cred ca nu mai este mult,si Cel ce vine va veni si nu va zabovi.Domnul sa ne tina tari in credinta si sa ne ajute sa traim in asteptare,fara sa ne legam de aceasta lume,deoarece cetatenia noastra nu e pentru acest pamint,fiindca noi suntem cetateni ai Lui Dumnezeu.Fiecare din noi sa le spunem prin vorbe si fapte celor dn jurul nostru sa vina la pocainta pina mai este har.In curind,statutul nostru de trecatori se va termina,noi vom primi cetatenia in imparatia care nu se clatina niciodata,si care este eterna.In cetatea unde merg eu,strazi de aur stralucesc.Pomul vietii acolo creste,florile nu vestejesc.Infloresc aici o vreme,dar curand se ofilesc,in cetatea unde merg eu,florile nu vestejesc.Multe lupte si necazuri,in viata intalnesc,n-or mai fi in Tara unde,florile nu vestejesc.Multi iubiti s-au dus acolo,si in slava stralucesc,ma asteapta si pe mine,acolo unde,florile nu vestejesc...

No comments: