Friday, July 29, 2016

Dupa ploaie chepeneag...

Dupa ploaie chepeneag,spune un vechi proverb.Asa se intimpla in viata,luam hotariri pripite,cum am facut eu,dar era prea tirziu,ca in proverb.Dupa ploaie,am luat pelerina,nu faceti ca mine.Cand plecati la drum chiar de e soare,luati umbrela,dar mai ales,cantariti doar daca va fi bine,sa nu fie regrete tirzii.De mi s-a abatut pasul de pe calea cea dreapta,de mi-a urmat inima ochii,de s-a lipit vreo intinaciune de mainile mele,caci aceasta ar fi o nelegiuire,cati pot spune asta cu inima usoara?Cand lupta e gata,vom purta cununa,cununa de invingere.In cer pe flori,nu poti fi dus,cand altii s-au luptat,si pentru Regele Isus,chiar viata si-au dat.Trebuie sa lupt,sa inving,Doamne,ajuta-ma,orice atac vrajmas sa-l sting,cand voi fi in lupta.Cateodata,ceea ce conteaza,nu este ceea ce avem,ci ceea ce am renuntat sa avem.Ma gandesc,dar imi dau seama ca doar asa ma mai pot trezi la realitate.Calc si azi pe urma pasilor de ieri,nu stiu alte drumuri,nu am cui sa cer,sa-ti opreasca o clipa dintr-un veac ce vine.E la fel ca ieri,dar ii spunem maine.Dar e omeneste sa ne dorim ce nu putem avea,viata vesnica.Pentru ca asa suntem noi,niciodata nu apreciem ceea ce avem,nu ne bucuram de soare,nu ne bucuram de ploaie si ne ascundem sub umbrele sau de un simplu cuvant frumos pe care il primim de la persoane iubite,vrem sa parem mai destepti,uitam sa ascultam,sa facem atatea lucruri,iar asta ne rapeste timpul pentru cele mai frumoase momente.O,omule,ce mari raspunderi ai,de tot ce faci pe lume,de tot ce spui,prin scris sau grai,de pilda ce la altii dai,caci ea mereu spre iad sau rai,pe multi o sa indrume.Traiesti o viata,e numai una,omule,ce mari raspunderi ai,tu vei pleca din lume.Eu sunt foarte bolnava,dupa toate tragediile si traumele pe care le-am trait,am fost in Holocaustul vietii mele.Boli de numai eu le stiu si Dumnezeu,multe nedreptatii mi s-au facut,dar eu nu sunt ISUS si nici Dumnezeu sa le pot duce,sunt o fire slaba si nu rezist,dar Dumnezeu iarta ori ce pacat.Ori cum inca mai supravietuiesc,cu mila si harul nemeritat,har din har se face dar,harul e darul,la altii e in zadar,harul nemeritat.Parintii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina copiilor si nici copiii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina parintilor,ci fiecare sa fie pedepsit cu moartea pentru pacatul sau.Deut. 24,16 Dupa randuiala pamanteasca,nu intotdeauna pedeapsa urmeaza imediat dupa ce pacatul a fost savarsit.Uneori e nevoie de trecerea multor ani si a catorva generatii.Departarea pacatului de pedeapsa permite celui care a gresit sa realizeze gravitatea pacatului si sa se caiasca.Viata este in continua incercare.Plansul este o reactie normala si a-l retine este foarte daunator pentru sanatate.Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-l mangaiem si sa-l linistim pe cel care plange,mai ales daca sufera de o boala.Privind efectul,vezi ca unul dintre grelele vietii sunt grijile,obsesiile,rumegarea gandurilor.Pamantul acesta este bolnav.Aerul este poluat,apa este poluata,mancarea este poluata.Lumea ne spunea ca nu avem cum sa fim sanatosi in aceste conditii de viata.Toti suntem bolnavi,mai mult sau mai putin,mai devreme sau mai tarziu,toti oamenii cad prada vietii traite.Toti sunt afectati de boalele acestei lumi.Singura solutie este schimbarea modului de viata.Asa mai trebuie sa radem si noi putin,sa mai scapam de stres.Imi place sa multumesc pentru fiecare zi,in care ochii mei sunt mangaiati de primele raze de soare,si sa multumesc pentru purtarea de grije de fiecare zi...


No comments: