Saturday, July 9, 2016

O viata cu Isus...

Trece viata,trec si anii,viata aceasta nu e decat vis,ce frumos va fi in Paradis!Trece vremea,trece viata,trec si dorurile toate,numai dragostea va ramanea.La izvor cu apa lina sufletul de dor se-alina,apa trece,amintirile raman.Viata e scurta,foarte trecatoare,iti deapana in ea,doar amintiri.Cand vesnicia e nemuritoare,viata e doar o lacrima-n ocean.Trece viata ca un vis,si zilele se duc si vin,dar noi zburam spre Paradis,spre viata sau spre chin.Spre slava cerului senin,sau spre vesnicie sus sau jos,fara sfarsit.Esti pregatita sa zbori Raveca,cand ceasul va suna?Esti pregatita sa zbori cand El te va chema?Se duce viata ca un nor spre marele necunoscut,pe oceanul vesniciilor atatia au trecut,si tu vei trece nu uita depinde cum te-ai pregatit,spre vesnicie vei zbura in infinit.Ca fulgerul la rasarit si orice ochi il va vedea,spre vesnicii.Daca-n viata ce-o traiesti,cu greu zambesti,clipe grele se arata si durere intalnesti.Sperante in neant se regasesc,si dezamagiri primesti.Adut-ti aminte!Oare asta-i viata ce-o doresti?Demult din totdeauna adevarul l-am iubit,si de-alui aripa mereu m-am sprijinit.Dar din ce-am citit,mai in toate am gasit.Dragostea e-o slabiciune si pe toti ia pacalit.Bunatatea e o stare si pe multi i-a fraierit.Speranta e o mare invalmaseala,capatul de punte,iar iertarea,trandafir cu tepi in frunte.Nu mai zic de ceea ce in viata esti,daca pe a milei cale tu pasesti,si doar binele vrei s-al infaptuiesti.Ne rugam si ne-ntristam,suferim si ne certam,ne mandrim cu ce avem,si intre noi nu ne acceptam.Calitati ce le avem,nu ne tinem strans legat de ele,iar in focul vietii aprins mai aruncam,din acele surcele.Daca vrei sa ai succes sa traiesti fara sa cersesti,nu conteaza cat si ce ai strans.Ne e frica sa iubim,inima sa ne-o deschidem si ntre noi sa cugetam,caci c-o clipa sufletul ni-l vindem,iar apoi in tristete regretam.Daca-n viata ce-o traiesti,nu uita de ale tale roade bune,caci odata saturat,cu placeri si fapte rele,nimeni nu iti da,a iubirii mangaiere.Prieten drag ce stai acum,la rascrucea cea din drum,pe al vietii hotar,doar o clipa mai clipesti,dar intr-una tu muncesti.Viata ta de aici e in zadar,daca nu iti folosesti al Domnului Dar.Cat mai tine al timpului har,poate pentru tine s-a sfarsit,in Isus tu te-ai desavarsit?Azi ca niciodata vin,in genunchi sa-ti multumesc,pe cararea vietii,adesea eu pasesc,si in drumul catre Tine eu ma grabesc.Avem calculatoare si o viata cat mai virtuala.Impartim aceleasi pasiuni,ne creem relatii,dar inima-i tot mai goala.Vine o vreme cand ramanem cu amintirile.Cu clipele in care am ales gresit.Atunci ne maturizam si vedem viata ca pe un dar,devenim mai intelepti.Vreau sa zbor sa vad stelele,sa pun pe al iubirii vers tot ce eu,in jur privesc.Sa-mi ridic privirea catre viata minunata,sa ma uit in jos spre lumea derutata.Vreau ca totul sa se schimbe,si iubirea sa triumfe!Vreau o lume minunata cu copii si oameni sinceri,fara granite,si mult timp petrecut cu cei dragi alaturi.Vreau a ingerilor placeri,vreau ca tristetea sa dispara,vreau o lume unde mereu e primavara.Vreau ca tot cei ura si razboi,intr-o clipa sa dispara la gunoi.Vreau ca oameni tristi sa nu existe,vreau multa bucurie,fericire,niciodata sa dispara.Nici o boala sa apara,nimic in suflet sa nu doara.In linistea noptii,in tacerea mortii,pe drumul suferintei,la taramul fagaduintei.Ma gandesc mereu sa fiu acolo langa Dumnezeu,ma gandesc si sper mereu,la o alta lume langa Tatal meu.Cand in jurul nostru toate-s trecatoare,cand tot ce ai iubit iti moare,cand pacatul rau,te doare,doar gandul catre cer iti ofera alinare.Pe cararea vietii,dezamagita,m-am trezit cu sulfetul amarnic incercata.Cum poate fi in Paradis?Cum e sa traiesti frumos ca-n vis?Aici unde totul e inchis,inconjurat de o lume rea incatusat si prins.Visez o lume in culori,gandesc o zi cu prospetimea unei dimineti in zori,o lume mai buna mi-as dori.As vrea sa fiu mereu,dispusa a iubi,singura deasupra amurgului ceresc as adormi.Inca un an din viata s-a mai dus,inca o secunda s-a mai scurs,inc-un alb fir de par mi s-a mai pus,ce a mai ramas,si ce-am adus.Ce-am avut si ce-am pierdut.Ce-am dorit si ce mi s-a implinit,in calatoria mea prin viata.Care-i scopul,cine sunt am intrebat?Ce e viata,unde-i cerul si de ce m-am incurcat?Ganduri spulberate intro clipa inghitite,zambete furate in tristete,prin secunde si clipe,prin favorul de a ne lasa sa ne adapostim,uneori luminoase si zambitoare,alteori intunecate si posomorate,dar mereu realiste!Fiecare zi trebuie sa inceapa si sa se sfarseasca la fel,ne spalam fata brazdata de griji,de neodihna si chin,invatam in fiecare zi ceva nou,suntem mandri de noi.Si cu fiecare zi care trece,suntem cu o treapta mai aproape de cer.Atunci cu siguranta vom ingenunchea in fata Dumnezeului,care S-a indurat atata timp de noi,si care ne-a dat putere sa ne putem duce crucea de zi cu zi.Viata se va aseza pe patul Timpului si isi va spune tacut,monologul,ce va cutremura intreaga eternitate.Ati crezut mereu ca zilele ce trec va sunt prietene,ca anii care vin va sunt datori,fara a va cere insa,nimic in schimb.Viata seamana cu o poveste,ceea ce importa nu e lungimea ei,ci valoarea ei.Va doresc clipe de viata frumoase si senine care sa poata fi adunate intr-o minunata poveste a vietii.Cu totii avem povestile noastre,unele mai triste,altele mai vesele,povesti pe care uneori ne place sa le recitim cu zambetul pe buze,povesti pe care parca le-am dori uitate,povesti pe care am vrea sa le scriem si n-am avut curaj.Caci viata eu o vad precum o carte,cu file albe ce asteapta a fi scrise iar povestile din interiorul ei tin de dibacia scriitorului ce cu pricepere sau stangacie ce asterne randurile.Viata e o poveste.Ce fel de poveste?Depinde de cum o scrii.Un singur trandafir poate tine locul unei gradini,si un singur prieten poate face cat intreaga lume.Adevarata prietenie este ca un trandafir.Nu ne dam seama de frumusetea sa pana cand nu se pierde,trandafiri sunt cele mai frumoase flori,iubire si liniste,sunt singurele flori care spune te iubesc.Povestea de viata cand o impartasesti cu altii poate aduce vindecare,implinire.Cand iti spui povestea,ea devine mai adevarata,si incep sa iasa la iveala lucruri pe care nu le-ai vazut mai inainte si nici nu te-ai gandit la ele.Dumnezeu scrie o poveste,nu doar prin Scriptura,ci prin toata istoria,prin toata stiinta si tot ce se intampla in Univers,generatie dupa generatie.Daca conflictul sau partea grea a povestirii nu este ceea ce ruineaza o poveste,ci dimpotriva,face din ea o poveste extraordinara.Oamenii,pot avea aceleasi experiente,dar ies din ele povestiri diferite,totul depinde de drama experientei.Multi au trecut prin experiente,insa fiecare a experimentat diferit aceasta perioada din viata,care sunt mai interesante,mai cu impact.Chiar acum,daca treci prin ceva,sau aparent imposibil,schimba-ti gandirea,spunandu-ti,stiu bine,va iesi o poveste extraordinara.Uitati-va in urma la viata voastra si vedeti mana lui Dumnezeu,eliberandu-va,nu doar odata,ci prin toata povestea vietii noastre.Incercati sa vedeti viata pe episoade,si in fiecare Dumnezeu a lucrat in chip miraculos,si-a intins mana Lui spre noi.E-asa de important sa recunoastem mana Lui,chiar acolo,in cele mai negre,cele mai grele si tulbure momente.Cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut,sunt cei care au cunoscut esecul si infringerea,cei care au cunoscut zbuciumul,lupta,cei care au cunoscut pierderea,si care au gasit drumul lor iesind din aceste adancimi.Aceste persoane au o apreciere,sunt sensibili,si au o intelegere profunda a vietii,care-i umple cu compasiune,bunatate,si cu o grija plina de iubire.Oamenii frumosi nu sunt doar o intamplare.Nu sunt un simplu accident,ci o poveste de viata in care Dumnezeu a fost prezent.Rugaciunea mea este,deschide-mi ochii sa vad mana Ta in povestea mea.Ajuta-ma sa apreciez dragostea ta profunda,sa impartasesc povestea mea,iar Tu sa primesti toata onoarea si lauda.Si viata-i o poveste,care este alcatuita din oameni,Dumnezeu,calatorii,cer si eternitate.Oamenii sunt niste suflete impodobite cu sentimente si trairi,legate de locuri si amintiri ce se scurg odata cu timpul.Dumnezeu este Cel care manevreaza sforile si contempleaza actiunea,fara El nu s-ar mai fi scris aceasta poveste numita viata.Calatoria e drumul pe care oamenii il parcurg,acolo se desfasoara toata actiunea,iar de ea depinde finalul.Eternitatea e ecoul care se leaga cu oameni,si-i determina sa tinda spre infinit imbracati in haine albe si plini de armonie.Cerul e destinatia finala,locul pregatit de Dumnezeu inca de la inceput,imbracat cu bucurie si frumusete de nedescris.Sunt un pribeag fara de tara,ratacitor prin lung pustiu,dar am in ceruri o comoara,si tara mea-i in vesnicii.Ma indrept spre cer sa-L vad pe Domnul,sa nu mai fiu un peregrin,caci dupa ce-am sa trec Iordanul,se va sfarsi al meu suspin.Voi lepada a mea povoara,eliberata de crucea grea,nadejdea mea nu o sa moara,voi intra in odihna Sa.Ma lupt sa biruiesc mereu,un dor nespus ma cheama acasa,e dorul dupa Dumnezeu!Si voi parcurge calea toata,si voi ajunge la sfarsit.Primita voi fi cu bucurie,acasa,cand eu voi sosi...

 


No comments: