Monday, July 4, 2016

Toti gresim,fara exceptie...

De cand eram mica,privesc si-ascult povestea stelelor,si astept ca sa rasara o Stea,Steaua stelelor!Nu,nu mi-au fost inselate asteptarile.Cu ochii pironiti spre cer am plans.Va spun ca merita asteptarea.Asteapta strabatand cu ochii in lacrimi zarea,Iubirea ca un raspuns.Daca privesc bolta cerului,simt si eu ca astept sa vina Regele meu,Isus!Toti gresim,fara exceptie.Ce facem insa cu greselile noastre,atunci cand devenim constienti de ele,dispozitia noastra de a le constientiza si felul in care alegem sa le corectam reprezinta partea cu adevarat importanta,partea care face diferenta.Inteleg,tot mai clar,sa impartasim si sa sporim iubirea.De gresit,mereu gresim,e natura umana.Dar cum reparam greseala?Eu invat,si tu inveti,traind,reparand,lasand sa plece supararea si pastrand doar iubirea,mereu si mereu,de fiecare data.Gresim,toti gresim,si constient,si mai ales inconstient.Ca nu e nimic ce nu poate fi dat lui Dumnezeu,pentru a fi anulat,nu exista nimic pentru care sa merite sa pastram supararea.Invatam impreuna sa corectam greselile,apoi,mai tarziu,de cate ori e necesar.E mai important,sa invatam cum sa ne asumam greselile si sa le indreptam,decat sa ne chinuim sa fim fara greseala.In fiecare zi sarbatorim ceva.Ma intreb cand vom sarbatori ziua omeniei,pentru ca am uitat sa fim OAMENI?Traim intr-o lume in care valorile nu mai sunt apreciate,in schimb,sunt apreciate minciuna,prefacatoria,linguseala,intr-o lume in care bunul simt si onestitatea aproape ca nu mai pot izbandi din cauza tupeului si a incorectitudinii,intr-o lume in care rautatea este la ea acasa,intr-o lume in care tradarea o intalnesti la tot pasul.Intr-o lume in care competitiile nu mai sunt,si mai ales sunt lipsite de fair play,iar atunci cand se termina o competitie nici macar nu ne mai dam mana.In viata,exista batalii pe care este bine sa le ocolesti,nu din teama ca le-ai putea pierde,ci pentru ca ai deveni penibil castigandu-le.Totusi,viata este o lupta,o competitie,asa ca nu putem sa stam pasivi,sa nu participam,sa nu reactionam,mai ales ca ceea ce nu traim la timp se poate sa nu mai traim niciodata.Luptele pot fi date pe nenumarate fronturi.Unii lupta pentru a se realiza profesional si material.Altii lupta pentru a se afirma,altii pentru intaietate.Altii lupta pentru sanatate.Altii lupta in diferite competitii sportive pentru a castiga o medalie.Altii pentru suprematie economica,politica si militara,sau pentru independenta.Exista doar o lupta care merita din plin maximul de efort.Surprinzator este faptul ca avem de la inceput certitudinea izbanzii.Premiul este mare si va fi oferit tuturor celor care vor sta in lupta pana la sfarsit.Iti doresti sa fi incoronat la finalul luptei?Este singura cununa care nu se vestejeste.Sa ne cercetam dar in lumina cuvantului si sa decidem in ce competitie merita sa ne inrolam.Apostolul Pavel afirma 2 Tim 4.7-8 M-am luptat lupta cea buna,mi-am ispravit alergarea,am pazit credinta.De acum ma asteapta cununa neprihanirii,pe care mi-o va da,in ziua aceea,Domnul,Judecatorul cel drept.Si nu numai mie,ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.Un om este nefericit pentru ca nu stie ca este fericit,acesta este singurul motiv.Cine il are pe Dumnezeu,acela este fericit.In viata,niciodata nu poti sa spui ca nu se intampla nimic.Nu exista momente obisnuite.Totul e nou.Viata inseamna o continua alegere,intre lumina si intuneric,intre prezent si viitor.Traind in umbra vietii mele am inteles ca nu voi putea creste.Am pasit increzatoare cu bratele larg intinse spre lumea care se deschide in fata mea.Privesc cum umbra dispare luminata de stralucirea propriei morti.Exista atatea reguli de urmat intr-o lume plina de teama.Unele spun sa avem rabdare,sa fim prudenti.Altele ne spun sa actionam asa cum simtim.Cautam echilibrul intr-o lume dezechilibrata de propriile-i reguli.Uneori realizam ca echilibrul este mai aproape decat credem.Exista in noi.Un suflet dornic sa-si traiasca destinul a scris randurile de mai jos.Tie,dragul meu,iti doresc sa realizezi ca iubirea nu exista numai in cer,ci si in suflet si in inima.O gasesti in zambete si in cuvinte.Sa realizezi ca a iubi nu inseamna doar sa spui,te iubesc.Timpul si-a pictat peste mine urmele-i acum atat de evidente.Le vad in diminetile mele triste,in diminetile mele fericite,le intalnesc in drumul meu,indiferent de care mi-ar fi destinatia,in locurile unde imi odihnesc sufletul.In locurile unde viata ma invata inca o lectie.In drumurile mele ratacinde printre oameni,doar simplii trecatori uneori.In lumea mea,in zbuciumul lumii atat de vie.Te simt prezent pretutindeni,te regasesc oriunde.Insa te regasesc in nemultumirea ta,pe care o pornesti impotriva lumii,impotriva ta.Te vad vesnic ascuns printre griji,lasandu-le sa iti stopeze putin cat de putin darul de a trai.Alegi sa traiesti in anonimat.Tu esti cel care incepand de acum,isi poate aclama valoarea propriilor sentimente,frumusetea zambetelor,ratiunea propriilor ganduri si,mai presus de toate acestea sunt si eu ca tine,uneori eleva la lectia curaj,alteori pierduta.Insa astazi,scriu catre tine,in care iti las o parte din lumea mea.Un ciob din mozaicul lumii tale,care asteapta sa te urci pe aripile curajului si sa o insemni cu numele tau.Pentru ca tu esti o valoare.O parte din lume,astazi,iti aduce susurul dulce al apelor,a celor care te invata,ca nici un obsacol nu este indeajuns de mare pentru a nu-l trece,vuietul dulce al vantului care iti mai sopteste o data,ca esti puternic,adierea dulce de flori,gata sa iti spuna inca o data,cat de frumos esti in sufletul tau.Seninatatea cerului,simbol al propriei libertati,care te asteapta sa o aclami.Grija cu care o randunica isi mai misca aripioarele pentru a se inalta pana la imposibil.Vreau sa te gasesti,sa iti gasesti locul.Vreau sa fii fericit,si dupa ce vei invata ce ai de invatat,iti doresc sa te respecti si implicit si principiile tale,nu uita de ele.Iti doresc sa fii mandru de tot ce stii si ce poti,dar sa ramai acelasi om modest.Iti doresc sa realizezi ca esti mic intr-o lume mare,dar poti face lucruri imense.Iti doresc sa fii om!Orice ne rezerva viitorul si viata,vreau sa stii ca vei ramane in sufletul meu,ca o raza de lumina.Aceasta face parte din evadarea unui suflet,din zborul timid al unei pasari inchise intr-o colivie,din transformarea unui prizonier intr-un om liber.Totul depinde de felul cum privesti lucrurile.Exista cinci calitati la creion,pe care daca reusesti sa le mentii,vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.Prima calitate,poti sa faci lucruri mari,dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii.Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.A doua calitate,din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea.Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion,dar pana la urma va fi mai ascutit.Deci,sa stii sa suporti unele dureri,pentru ca ele te vor face mai bun.A treia calitate,creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit.Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau,ceea ce este neaparat e faptul sa ne mentinem pe drumul drept.A patra calitate,la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara,ci mina de grafit din interior.Tot asa,ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.Si,in sfarsit,a cincea calitate a creionului,lasa totdeauna o urma.Tot asa,sa stii ca ceea ce faci in viata va lasa urme,astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.Nu ai nevoie de a demonstra nimanui cat de destept esti.O stii tu si este de ajuns.Ca ceilalti te vad intr-un fel total diferit de cum te vezi tu,e problema lor.Am scris aceasta pentru ca asta am simtit sa fac.Poti sa o comentezi sau poti decat sa citesti si sa reflectezi.Ce faci mai departe,tine numai de tine.Cuvintele au fost scrise,iar fiecare va lua si va intelege cat poate sa duca.Eu am luat ce a fost mai bun din ea.Confirma-te si ai incredere in tine!Ne intalnim in rugaciune,acolo unde inimile isi vorbesc dincolo de cuvinte.In tacerea rugaciunii,pentru toate sufletele ranite,obosite,ratacite care cauta,nu stiu ce,dar care gasesc in final iubirea care vindeca tot.Acea IUBIRE dupa care tinjim toti,dar pe care nu stim sa o oferim noi intii.Cat de greu e si totusi cat de usor ar putea fi daca am vrea...





No comments: