Thursday, June 16, 2016

Suferinta,tu ma inalti catre Cer...

Suferinta ii confera omului posibilitatea de a cobori in sine insusi,pentru a reflecta,a medita si a atrage in el fiinte superioare,si sa-i sara in ajutor.Daca suferiti,stiind sa apreciati suferinta prin care Cerul vrea sa ne transforme.Nu exista stiinta mai mare decat aceea de a sti sa suferi.La flori,suferinta inseamna parfumul lor.Din cauza dificultatilor ce le au de trecut,ca sa poata rezista intemperiilor si pericolelor de tot felul ce le pandesc,florile degaja un parfum delicat pe care noi il iubim.Nici o alta suferinta nu degaja un asemenea parfum,caci majoritatea oamenilor tipa la cea mai mica durere.Iata cel mai mare mister.Cuvantul suferinta,se spune durere,grija,necaz,tristete,necunoscand semnificatia fiecarui cuvant.Da,cat de diferita poate fi suferinta,poti avea durere,suferinta fara durere.Suferinta se gaseste aici pentru a ne ajuta,pentru a ne intari si lumina.Loveste-ma,dar te rog,fa-ma sa rezist.Iata ceea ce trebuie sa spunem cand suferim.Suferinta este un limbaj ce trebuie descifrat,caci lumea ne vorbeste adesea prin suferinta,adica tocmai ceea ce trebuie sa dezvoltam in noi.Credintele sustin ca suferinta te aduce mai aproape de desavarsire,te va conecta cu straturile cele mai de jos ale mentalului inferior.Suferinta nu poate dobandi nimic,ea este doar o sclavie a ranilor.Suferinta este traita in spaime si nelinisti.Disperarea,deznadejdea si depresia par ca nu au ragaz,nu exista speranta si nici liman.Nici macar moartea nu se grabeste.In aceasta stare perplexa de suferinta generalizata se proiecteaza fericirea trecuta.Si aici exemplul lui Iov ramane ca un reper,un om care se chinuie,cazut in cenusa si noroi,cuprins de lepra,cu fata plina de lacrimi.Pe aceasta scara care coboara in abisurile intunecate sufletesti,se afla,cei care trebuie sa invete marea lectie oferita personal,suferinta.Suferinta te face mai destept.Nu putem controla tot ce se intampla in jurul nostru dar putem controla modul in care alegem sa reactionam.Toate starile prin care trecem sunt pefect umane,si acceptandu-ne fara conditii si fara judecare,ne putem privi cu compasiune si descoperi aspectul divin.Totusi suferinta este o cale spre evolutie spirituala,in special atunci cand este constientizata,desi toata lumea fuge de suferinta si am vrea sa avem parte doar de fericire.Daca vrei sa ajungi in varful muntelui este nevoie sa-l urci,iar experientele intalnite in timpul urcusului te imbogatesc.Sunt foarte putini cei care accepta de buna voie un efort.Inlauntrul fiecaruia dintre noi salasluiesc doi lupi,supravietuieste cel pe care il hranesti mai mult.Odata mi-am raspuns,poate ca lupta intre bine si rau nu se va termina niciodata,doar lupta adevaratii osteni ai Domnului.Incerc sa mor in fiecare zi,fata de mine insumi.De aceea,sa omoram madularele noastre care sunt pe pamant,curvia,necuratia,patima,pofta rea si lacomia,si sa traim in veacul de acum cu cumpatare,dreptate,evlavie,asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si mantuitor Isus Hristos.Tot ce sunt acum,sunt prin harul Lui Dumnezeu si harul Lui fata de mine e nemasurat.Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt,si harul Lui fata de mine n-a fost zadarnic,ba inca am lucrat mai mult decat toti,totusi nu eu,ci harul lui Dumnezeu,care este in mine.Azi sunt fiica de Rege si vreau sa traiesc in asa fel ca Tatal meu sa Se mandreasca cu fiica Sa.Nu am atins desavarsirea,si momente de indoiala ma mai cuprind.dar privesc spunandu-mi,numai El ma poate schimba dandu-mi mangaierea...


No comments: