Thursday, February 4, 2016

Inima,oare nu ti-am dat porunca sa te intaresti?

E usor sa te rogi cand ai nevoie de ajutor,dar sa continui sa te rogi chiar si cand criza a trecut,e un proces de cicatrizare,care-ti ajuta sufletul sa pastreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca.Da-mi si mie sa ma indulcesc de dorul Tau,aprinde dorul acesta in mine.Schimba-ma,uite cum sunt,schimba-ma cu dragostea Ta.Eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu,si ca in ziua cea de pe urma,va ridica iar din pulbere aceasta piele a mea,ce se destrama.Si afara din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.Pe El il voi vedea si ochii mei il vor privi,si de dorul acesta maruntaiele mele tanjesc in mine.Cand s-au inmultit durerile mele in inima mea,mangaierile Tale au veselit sufletul meu.Cand in suflet este Lumina in cer este sarbatoare,iar toata suflarea miroase doar a flori de primavara!Putem avea primavara in suflet,depinde doar de noi,de felul cum stim sa apreciem si sa pretuim clipele vietii.Sufletul nu trebuie sa-ti ramana golit de caldura inimii si de cantecul vietii.Dimpotriva,fa-l sa infrunzeasca cu roua inimii,dezmierdandu-l cu iubirea ta blanda,trebuie sa-i mangai si mugurii ce se deschid in floare.Nu lasa,ca din pomul vietii,frunzele sa se scuture asa de usor,iar simfonia inimilor se contopeste cu cea a valurilor,intr-un imn de dragoste inchinat vietii.Numai un suflet delicat poate zari scanteia de lumina din frunzele primaverii,si poate auzi muzica ei,in acordurile nemuritoarelor simfonii ca o oda a bucuriei.Ce tablou,de o frumusete rara,poate sa cuprinda ochiul,admirand acest proces al vietii.Ciudat si tainic,precum iubirea pe pajistea unei poieni dintr-un codru de la marginea lumii.Privesc catre cer,si astept ziua sa fiu printre ingeri si eu.Adeseori,bolta cereasca ne ofera calea spre cer.Tine de noi a uita pentru o clipa de tumultuul vietii cotidiene si de a ridica privirea spre cer.Nu stiu ce sa-ti spun,o Doamne mare,pe genunchi eu ma pun si stau in asteptare.Ganduri adun in mintea mea,si lacrimi imi curg,si vocea-mi suspina.Vreau sa lupt zi de zi,as zbura catre bolta senina,vreau sa merg spre lumina.Privesc spre ceruri zi de zi,ce am in inima Tu stii.Leaga-mi ranile ce dor,Tu esti cel ce ma tine.Privesc spre Cer cand inima mi-e trista,privesc spre Cer cand stelele zambesc,soptind ca vine ziua,cerandu-ti indurare.Privesc spre cer si caut raspuns la multe intrebari.Te rog Isuse sa m-ajuti,cand trec prin incercari.Spre Tine mainile imi ridic,si rugaciunea mea,sa fie dupa voia Ta.In zori de zi cand ma trezesc,si-n orele tarzii,pe Tine Doamne Te slavesc,si Te astept sa vii.Revarsa dragoste si har,si pace pe pamant,ca lumea toata sa cunoasca,ca Tu vei veni in curand.Si-atunci cand vei veni pe nori,de slava insotit,sa Te-asteptam nerabdatori,sa-ti spunem,bun venit!Privesc spre cer neincetat,vreau sa am sufletul curat,si gandul nepatat.De ce sa condamn tineretea,astfel asa am atins batranetea,mergand inainte,an de an.Urcand treapta cu treapta,pana ajung in cerul Tau.Privesc senin in amintire,fara sa-mi reprosez ceva,ma cuprinde o liniste deplina,care este viata mea?Sa avem privirea indreptata spre cer,dar picioarele pe pamant.Sa privim spre cer,asteptand venirea Domnului nostru,dar sa nu fim cu capul in nori,ci sensibili la nevoile si durerile celorlalti.Sa demonstram iubirea fata de cei din jurul nostru.Sa traim in asa fel,incat viata noastra de aici sa doara cat mai putin.Privesc cu dor spre ceruri,acolo-i tara mea,spre zarile albastre,curand eu voi pleca.Privesc cu bucurie,spre tara mea de sus,acolo ma asteapta,iubitul meu Isus!Tu-mi esti a mea speranta,chiar daca-i drumu greu.O noua zi,tu n-ai sa stii,privesc spre cer si intreb de ce?N-au nici un rost regretele.Cand tristetea te cuprinde priveste spre cer,ingrijorarile cand te apasa vorbeste cu El.Privesc spre cer,si ma intreb adeseori,oare cate stele sunt pe el?Tot incercind sa numar fara sens,cand cade cate una.Se zice ca cineva,sa inaltat cu sufletul la cer.Si ma gandesc in fiecare noapte,oare mai este steaua mea pe el?Ca sunt pregatita,sa ma inalt cu sufletul la cer.Noi toti suntem o pulbere de stele si toti ne ducem printre ele.Inainte de a tacea pentru vesnicie,vreau sa-mi ridic mainile pentru o binecuvantare.Te binecuvantez,pe tine,cel ce esti si citesti,si te mai luminezi.As vrea sa pot face ceva,o singura vointa,un singur curaj.Sunt doar un glas strigand in desert.Cu curaj si incredere mergi inainte!Cate ar putea invata inima ta?Cu iubire si recunostinta,nu de definitii am nevoie,nici de cuvinte,ci de o inima curata.Am trecut prin multe experiente,mi-am dorit mereu sa fiu aproape de Dumnezeu,l-am cautat si cu cat ma maturizez,realizez ca am nevoie si mai multa de El.Suntem creati sa ne iubim,sa traim in pace,nu sa ne sfasiem sau sa ne jignim unii pe altii.Inima este camara cea tainica si ascunsa a mintii si a sufletului,inima trebuie pazita mai vartos de gandurile cele rele si de patimi.Inima este in om ca un centru in care se afla unite toate simturile,precum si toate puterile trupului si ale sufletului.Am descoperit un adevar Biblic care zideste sufletul meu,si imi aduce amine,ca in cele mai adanci vai,in cele mai aprige furtuni,in cele mai grele clipe TREBUIE sa ma incred in promisiunile Lui.Pentru mine,sunt promisiuni care ma arunca spre ganduri de pace si nu de nenorocire,spre un VIITOR si o NADEJDE.Din ai diminetii zori pana in al serii prag,neclintita ma incred in tot ce ai promis.Tu,speranta ce ridici,dragoste ce teama invingi,neclintita ma incred in tot.Sunt multe de spus,despre bucurie,dar as dezvalui prea multe.Am fost rastignita impreuna cu Hristos,si traiesc,dar nu mai traiesc eu,ci Hristos traieste in mine.Si viata,pe care o traiesc acum in trup,o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu,care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.Inima mea este un pachet plin cu neputiinte,si cu cele mai ascunse dorinte.Un santier,mereu in lucru,ce depinde de puterea emotiilor.O ambulanta,mereu ocupata,cu priviri ce trezesc la viata.Uneori,e doar tovarasa singuratatii.Se plang una alteia tot timpul noptii.Trezesc si insomniile,ce ma pun apoi pe mine,sa numar stelele.Se pierde printre oamenii de rand,e mereu calda,pana tarziu,de la contactul cu sufletul.O floare fara petale,o melodie fara versuri.O iarna fara caldura,un cuib de iluzii,iata inima mea.Nu-ti fie teama de ea.Oamenii frumosi raman,chiar daca sunt la mii de kilometri distanta,chiar daca sunt doar la un pas de mine,sunt aici.Departarea si timpul nu exista,atunci cand inima lor este doar la un zambet distanta de inima mea.Te rog Isuse,fa inima mea asemenea cu a Ta,schimb-o in propria Ta Inima,pentru ca sa pot sa simt nevoile celorlalte inimi,si mai ales ale inimilor suferinde si triste.Fie ca razele milostivirii sa se afle in inima mea.Ajuta inimii mele sa Te doreasca.Dorindu-Te,sa Te caute.Cautandu-Te,sa Te gaseasca.Gasindu-Te,sa Te iubeasca.Iubindu-Te,sa iubeasca pe altii.Se povesteste ca intr-o zi,un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume.Nu dupa mult timp,in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima,era intr- adevar perfecta.Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.Deodata,de multime s-a apropiat un batranel.Cu glas linistit,el a rostit ca pentru sine,si totusi,perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului.Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui.Era o inima puternica,ale carei batai ritmate se auzeau pana departe.Dar era plina de cicatrice,si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul,liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase,chiar colturoase pe alocuri.Ba,mai mult,din loc in loc lipseau bucati intregi,lasand sa se vada rani larg deschise,inca sangerande.Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa?isi sopteau uimiti oamenii.Cred ca glumesti,spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului.Priveste la inima mea,este perfecta.Pe cand a ta este toata o rana,numai lacrimi si durere.Da,a spus bland batranul.Inima ta arata perfect,dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta.Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea,rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine,care adesea imi da in schimb,o bucata din inima lui,ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea.Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru,raman margini colturoase,pe care eu le pretuiesc nespus de mult,deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine.Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb,nici macar o bucatica din inima lor.Acestea sunt ranile deschise din inima mea,pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc.Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor,ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni.Cine stie,s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.Intelegi,acum,dragul meu,care este adevarata frumusete a inimii?a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.Tanarul a ramas tacut deoparte,cu obrazul scaldat in lacrimi.S-a apropiat apoi timid de batran,a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande.Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui.A rupt,apoi,o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului.Se potrivea,dar nu perfect,pentru ca marginile erau cam colturoase.Tanarul si-a privit inima,care nu mai era perfecta,dar care acum era mai frumoasa ca niciodata,fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului.Cei doi s-au imbratisat,si-au zambit si au pornit impreuna la drum.Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept.Inima ta cum este?


No comments: