Sunday, February 21, 2016

Va spun tuturor,de Bunatatea Domnului...

Bunatatea Domnului,imi cuprinde inima,si ma face fericita cat voi trai pe acest pamant.De cu zori si pana in apus,imi sfinteste inima,n-are in lume asemanare cum e El de Sfant,dragostea ma copleseste,pacea Lui ma insoteste si ma face buna.Bunatatea Lui e-atat de minunata,ma iubeste cu o iubire adevarata,e tot ce mi-a mai ramas.A fi bun este in firea omeneasca,bunatatea nu este dincolo de noi,ci in noi ca fiinta spirituala.Omul o poate pierde sau castiga.El imi e lumina vie,pe cararea intunecoasa,imi e calauza,cand pe drumul meu e ceata.Alinare cand mi-e sufletul zdrobit,salvare cand de boala sunt lovit.Izvor rece,cand mi-e sufletul insetat,painea calda si de Tine saturat.Omul cunoaste aceasta stare interioara mergand pe caile adevarului.Prin bunatate,omul este om,si culege urma pasilor lui Isus.Bunatatea nu poate fi aparenta,nu poate fi o stare a omului politic,a omului social,ci a omului duh.Bunatatea ne inunda fiinta noastra,ca un prisos de omenie.La temelia bunatatii sta dragostea,un izvor in dragoste.Nu poate fi cineva bun fara dragoste,plinatatea pe care o gasim in bunatate vine din dragoste.Bunatatea incheaga dragostea,blandetea,mila,mangaierea.Omul bun modeleaza viata dupa frumusetea ce a pus-o in inima fiintei sale.Bunatatea Ta,face sa rasara soarele.Bunatatea Ta,ne-a dat pace pe Pamant si ne-a umplut de har si bucurii prin Duhul Sfant.Bunatata Ta,ne-a iubit,nespus,m-ai iertat si-ai fost atat de bun!De bunatatea Ta,voi spune orisicui mereu,cat esti de Maret si Vesnic Dumnezeu!Desi sunt la mijlocul vietii,prioritatile mi le cunosc,imi iubesc calitatile si imi accept defectele,imi doresc din tot sufletul sa treaca cu bine si ziua de azi,restul e de prisos.Vine un timp,cand totul ajunge la un sfarsit,pentru ca altfel nu ar putea s-o iei de la capat.Atat de multi oameni tristi,singuri,coplesiti de probleme,oameni imaturi.Cu capul sus,incet incet,lupt cu cei din jur sa nu devin ca ei.Lupt sa imi pastrez inima care imi bate in piept,sufletul ce inca il mai am,singurul lucru de pret ramas.Capul sus dragii mei,zambiti,lasati totul deoparte,ridicati-va si mergeti inainte.Nu lasati pe nimeni si nimic sa va doboare.Atunci cand va fi mai greu,atunci,ridicati-va,luptati si nu va lasati coplesiti.Cand simti ca nu mai poti,dar totusi,in genunchi,cu ochii catre Cer,si impingi limita disperarii mai departe,indreptandu-te cu pasi repezi catre un declin mintal.Cand esti doar un om,cand nu esti ca toti ceilalti,nepasatori,si incerci sa ascunzi,sa te prefaci si sa nu lasi sa se vada,ce se intampla inauntrul tau.Transforma fiecare zi intr-un etern al fericirii si lupta continuu.Ideea e ca atunci cand nu stii ce trebuie sa faci,cel mai bine e sa stai un pic,tu cu tine,si sa nu iti faci prea multe planuri.Este posibil ca planul de acasa sa nu se potriveasca cu cel din targ,si te pomenesti ca ajungi sa faci ultimul lucru la care te-ai fi gandit.Pe mama o doare pentru copiii ei,se osteneste dar nu simte oboseala.Se sileste pe ea insasi,dar fiindca isi iubeste copiii si casa,pe toate le face cu bucurie.Mai mult se oboseste unul care sta intins in pat toata ziua,decat ea.Mi-aduc aminte ca,atunci cand eram mica,mama trebuia sa mearga la cumparaturi pe jos,sa ne duca pe noi la gradinita si la scoala,tot pe jos,trebuia sa faca si mancare,sa faca paine,sa spele rufele cu mana,nu aveam masina de spalat,sa mearga si la lucru,din cand in cand,adica facea toate treburile si ne avea si pe noi care o zapaceam de cap,si pe langa toate acestea trebuia sa faca si judecata atunci cand noi fratii ne certam.Si cu cat trec anii,cu atat,mama se jertfeste tot mai mult si desi puterile ei trupesti se imputineaza,dar fiindca ceea ce face,face cu toata inima,ea are mai mult curaj decat in tineretile ei.Copiii,care formeaza lumea de maine,trebuie sa fie educati,daca mama se roaga si traieste duhovniceste,copilul o iubeste.Femeia,oriunde isi poate arata vrednicia ei,poate fi inlocuita,numai in rolul de mama nu.Numai aici se poate ea socoti in apogeul ei.Numele scump de mama.Ce sfant,cel dintai si cel de pe urma cuvant pe care il rostesc pamantenii.Copilul cand este in primejdie,pe mama lui o striga,scolarul cand vine de la scoala sa-si arate premiile dobandite,la mama vine,pe mama o striga ostasul cand isi da viata pe campul de lupta,pe mama o striga muribundul pe patul de moarte,la mama vine sa-si plece capul copilul oricare i-ar fi varsta,cand este obosit si indurerat,iar acolo unde nimeni nu mai poate aduce vreo mangaiere,mama,cu dragostea ei opreste lacrimile,descreteste fruntea si da curaj.Este mostenirea directa a sufletului delicat,bland si iubitor.Care nu simte in ochi o lacrima,o emotie cand pronuntam cuvantul MAMA.Infrigurata de griji peste leaganul copilului sau peste nadejdile adolescentului sau a adultului.Si sa va mai spun ceva.Si eu am o mama si acum la peste 81 de ani,in fiecare seara o strig si ii spun mama,mama mea,de ce mi-e viata asa de grea?De ce si eu trebuie sa fiu mama ca mama mea.O mama trebuie sa reziste pana la ultima suflare,pana cand toate nu mai au nici o valoare.Am trecut prin ploaie,pentru a vedea curcubeul,iar la capatul acestui curcubeu am gasit o comoara.VIATA,o viata de care trebuie sa ma bucur din plin.Si sfatul meu,Viata e o sansa,nu o lasa sa se piarda.Viata e un miracol!Multumesc mamei mele,pentru increderea care o are fata de mine si sprijinul ei,la bine si la greu a fost nencetat linga mine.Incurajarile ei si tot suportul ei,si mai mult ca toate iubirea ei neconditionata fata de mine.Nu voi uita niciodata iubirea ei si sfaturile primite de la ea.Multumesc copiilor mei pentru intelegerea care si-a aratat-o fata de mine si dragostea lor curata.Copii mei,voi ati fost cei care mi-a motivat viata,pentru voi traiesc.Pentru Camelia,ma invata sa fiu rabdatoare.Ramona sa fiu ascultatoare si intelegatoare.Emanuel,sa pot sa-l inteleg si pe el.Alice mezina cea mai mica,cred ca trebuie sa le implinesc pe toate.Nu numai cred,dar sunt obligata ca mama,sa ii inteleg pe fiecare copil in parte,dupa nevoile lor.Si bineinteles,trebuie si pe mine sa ma inteleg,caci de mine nici nu mai vorbesc.Si despre nepotelul Lucas,nu stiu cum sa ma fac mai inteleasa.El va creste mare,iar eu,o sa ma fac mai mica.Dar ori cum eu ii inteleg pe toti,sa-i ascult,si sa le pot fi de folos.In zile bune,chiar si in durere,cand suntem sus,si cand ajungem jos.Ma straduiesc sa fiu in totalitate un bun exemplu.Va iubesc,copii mei,si va multumesc ca sunt mama voastra.Va multumesc pentru tot efortul vostru,mi-ati aratat ca se poate trai mai bine.Multumesc fratelui Nelu si fam lui,si sorei mele Mariana si fam ei,pentru tot suportul daruit dintr-o inima curata.Multumesc unchilor mei Isfan si fam,si mai ales lui Cornel si Pavel Isfan care des ne viziteaza si ne aduce multe binecuvantari,si hrana inbelsugata.Multumesc prietenei mele Rodica,de fiecare data cand sunt jos ea vine si ma ridica si ma scoate afara,sa nu ma mai gandesc la probleme,si sunt atatea si atatea care ma incurajeaza,ma consoleaza ca sunt bine,si mai rau sa nu fie.Multumiri speciale tuturor care printr-un telefon,sau o vorba de incurajare,o vizita la domiciliu,o mangaiere,o apreciere,o mica surpriza si multe altele,si tot odata pentru acei foarte multi care se roaga pentru mine si fam mea in incercarile mele in zilele de suferinta si incercari.Eu stiu ca Domnul e aici,ma tine sa nu cad,El e cu mine la ori ce pas,ma scapa din necaz,si ma iubeste neincetat.Canta inima si spune marea minune la toata lumea de dragostea Domnului.Multumesc tuturor celor ce citesc aceste postari,fiti binecuvantati si multumitori in toate,sa aveti parte de multa fericire!Nu exista situatie incat sa nu gasesti in ea macar un motiv pentru care sa fi recunoscator.Este important sa ne controlam gandurile si felul in care gandim,pozitiv sau negativ.Acolo unde exista gratitudine,exista speranta,fericire,iubire,sanatate.Este greu sa ne imaginam ca am putea sa nu fim reconoscatori pentru ca suntem sanatosi,iar atunci cand suntem cu adevarat recunoscatori,cu siguranta suntem sanatosi.In viata ma plangeam poate de putine responsabilitati si sarcini fara prea mare valoare,acum m-as putea plange ca am prea multe de facut.Multumesc Doamne ca imi dai posibilitatea sa am atatea responsabilitati,sa lucrez,sa invat,sa scriu,sa ajut,sa cant,sa ma rog,sa meditez,sa mananc,sa respir,sa traiesc.Totul ce e bun vine de la Domnul.Extrage tot ce este mai bun din imprejurarile vietii.Nimeni nu are totul si fiecare are tristete combinata cu bucuriile vietii.Nu te lua prea in serios,secretul este ca bucuria sa domine lacrimile.Sa privim inapoi cu iertare,inainte cu speranta,in jos cu intelegere si in sus cu recunostinta.Pazeste-ti inima mai mult decat orice caci din ea ies izvoarele vietii.Zideste in mine o inima curata Dumnezeule,pune in mine un duh nou si statornic.Si gandul mi-a zburat la cantare care spune.Schimba-mi inima,fa-ma mai curat,mai real,mai sfant,mai adevarat.Luati seama dar,ca nimeni dintre voi sa nu aiba o inima rea si necredincioasa,care sa va desparta de Dumnezeu.Viata ne vorbeste mereu,sa ascult viata,sa traiesc,am uitat ca viata este a trai.A trai nu inseamna doar a te naste,a respira,a muri.Cate clipe petrecem astazi,de-a lungul unei zile,pentru a vorbi cu noi insine,pentru a raspunde la intrebarile pe care ni le striga sufletul?Fericiti sunt aceia care inteleg ca viata trebuie traita,nu derulata ca un cliseu.In jurul nostru,zambetul ascunde interesul,omenia izvorata din inima este ascunsa in adancul fiintei de teama de a nu aluneca in ridicol.Frumusetea si bunatatea unui suflet nu vin doar ca o completare a fizicului,ci exista acolo,in adancul fiintei.Indraznesc sa cred ca a trai inseamna a te elibera de compromisuri,a fi tu asa cum esti creat.Sa traim azi prezentul,nu viitorul,sa nu mai lasam pe maine ce putem face astazi.Sa fim noi astazi,nu sa planuim sa devenim maine.Astazi,alege viata,ca sa traiesti.Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai,si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori,ci isi gaseste placerea in Legea Domnului.El este ca un pom sadit langa un izvor de apa,care isi da rodul la vremea lui,si ale carui frunze nu se vestejesc.Zilele acestei vieti sunt putine si rele,pline de dureri si stramtorari.O inima curata Doamne,este tot ce-mi doresc din partea Ta.O inima curata este o inima sincera,o inima care se smereste.Sa apreciem bunatatea lui Dumnezeu in fiecare zi,in ciuda imprejurarilor prin care trecem.Pentru darul acestei zile,pentru faptul ca traiesc aici si acum,iti multumesc pentru lucrurile pe care NU le inteleg.Nu inteleg de ce moare o mama sau un tata si lasa in urma copii mici,de ce exista atata ura,in loc de dragoste si bunatate.Drept urmare,stau astazi inaintea Ta cu inima plina de o adanca multumire.Te laud pentru fiecare clipa din anii care au trecut in care ochii mei au plans,iar inima mea a fost trista si mahnita,clipe care uneori imi pareau multe si grele,dar care m-au apropiat de Tine cu adevarat.Niciodata nu voi inceta sa ma rog pentru mantuirea copiilor mei,si am toata incredintarea ca Dumnezeu va lucra in viata lor.Dintr-o mana de tarana cu iubire ma-i creiat,mi-ai dat Doamne din chipul Tau,si ma-i binecuvantat,o ce minunat!Atunci cand ne nastem si incet pe masura ce inaintam in viata,ajungem sa simtim din ce in ce mai mult feluri de sentimente,printre care si iubirea.Prima data ne indragostim de glasul duios al mamei,de privirea ei blanda si de vocea ei atunci cand ne sopteste ca suntem cea mai de pret comoara.Depasesti stagiul copilariei si ajungi sa-ti faci prieteni,dar pe care ii vei avea o viata intreaga.Ajungi sa te maturizezi,dar sigur si in viata fiecaruia dintre noi,mai devreme sau mai tarziu apare o alta iubire.Eu iubesc sa iubesc,si iubesc viata care mi s-a dat fara sa o cer,dar pentru care am invatat sa lupt.Trecut-au anii peste mine,cum pasarile trec in zbor pe deasupra marilor.Nu timpul trece,noi trecem prin timp,si ne da perioade lungi de meditatie si rabdare,sa ne vindece ranile.Sunt tot eu,asa cum ma stiati o data.Maturizata de timpuriu,mi-ai fost alaturi prietene.Sa-ti spun ceva,am iubit si inca mai iubesc.Si ce frumos era,si parca lumea era mai buna.Timpul trecea mai frumos si mai lin.Prindeam aripi,voiam sa zbor atunci,sa nu-mi mai pese de nimic.Si cum iubirea ar fi leacul pentru orice boala.Poti fi balsam pentru un suflet ratacit in neguri de tristete.Toate trec,dar nimic nu trece fara sa lase amprente,urme care ne obliga sa invatam.Am langa mine,oamenii iubiti,si-mi dau seama pentru ca stiu sa ascult.Cand iubesti,auzi vantul,auzi pasarile,auzi suras de copii si lumea e un loc mai bun.Am invatat din propria experienta ca primesti ceea ce oferi.Oamenii recurg la metode de aparare ranind,deoarece au fost raniti la randul lor.De ce sa nu daruim iubire si energie pozitiva pe care o vom primi inapoi.Primesti o palma de la viata,sa intorci si celalt obraz.Doar pentru ca lumea nu ma cunoaste,nu inseamna ca nu am si eu o parte mai buna.Daca toti am fi capabili sa ne aratam partile bune,atunci nu ar mai fi rautatea,pentru ca in ziua de azi compasiunea te distruge.Cand iubesti,timpul trece fara sa il simti,asa cum este si in viata,cand ti se intmpla un lucru deosebit,de aceea trebuie sa profiti de fiecare secunda,ca si cum ar fi ultima clipa.Fie ca esti de acord sau nu cu spusele mele,problemele pe care le ai te ajuta,nu lasa problemele sa iti intunece fereastra atitudinii pentru totdeauna.Orice situatie poarta un beneficiu echivalent,chiar mai mare.Intreaba-te ce ai invatat din experientele tale.Poti trai pe nori sau in abis,dar nu poti trai fara iubire.Prietene priveste-n sus,cerul lumii,soarbe-l in privire.Poti fi in rasarit,sau poti fi in apus,dar nu poti trai fara iubire.Daca in acest moment ai ganduri de iubire,de pace interioara si daca reusesti sa mentii aceste ganduri intreaga zi,viata ta se schimba.Noi nu suntem nimic altceva decat iubire si in urma noastra nu ramane nimic altceva,decat iubirea pe care am lasat-o acestei lumi.Restul se sterge cu buretele pe tabla uitarii.Asta suntem noi,iubind traim,invatam,devenim mai buni,mai puternici,mai frumosi.Dar eu voi canta puterea Ta,dis-de-dimineata,si voi lauda bunatatea Ta.Ce minunate sunt lucrarile tale,Doamne,si cat de nepatrunse sunt tainele tale! 


No comments: