Thursday, January 21, 2016

Memento mori!

Suntem muritori,cand nu apreciem viata,si nu o vedem ca pe o minune.Cand nu o simtim ca pe un miracol,dar o lasam sa treaca pe langa noi.Suntem muritori atunci cand ne lipseste zambetul,cand zi de zi,oricand,oricum si oriunde noi suntem imbufnati.Atunci cand lipseste aprecierea si recunostinta pentru tot ce avem,ceea ce traim sau obtinem de la viata.Suntem muritori atunci cand traim viata cu ingrijorare,teama si groaza de viitor.Atunci in loc sa multumim,ne intrebam intotdeauna de ce mi se intampla mie mereu?Suntem muritori,si murim in fiecare zi in interiorul nostru atunci cand luptam pentru exterior,fara sa ne acordam atentie noua si sufletului.Suntem muritori atunci cand judecam,cand suntem invidiosi pe cei din jur,cand pastram in suflet resentimente.Suntem nemuritori,daca ne traim viata frumos,in momentul prezent.Suntem nemuritori intr-o calatorie continua,ce nu se incheie niciodata.Ramanem nemuritori prin cine am fost,ce-am facut,ce-am gandit si ce am simtit.Suntem nemuritori prin sufletul nostru,prin tot ce este si are in centru sau propriul suflet si inima.Suntem exact ceea ce daruim,ceea ce gandim,ceea ce simtim.Eu sunt un om,sunt doar un om,sa pot sa cred,ce pot a fi,sa sper mai mult,in orice zi.Eu cred ca scopul meu in viata este,sa aduc bucurii oamenilor,si ma straduiesc din rasputeri.Nu sunt lucruri mari,sunt mici bucurii care stranse intr-un manunchi,valoreaza enorm.Imi place sa iubesc viata,am sa lupt pentru a ramane tare ca o stanca in incercarile ei dureroase,si am sa lupt pentru frumusetea pe care destinul mi-o ofera.Viata iti face fel de feste,te provoaca dar este ca un educator formidabil.Daca  in viata nu faci nimic,si dai vina pe destin,nu mai poti lupta cu viata,si nu vrei sa inveti nimic de la ea.Se spune ca destinul ni-l  faurim fiecare dintre noi,farmecul vietii consta in faptul ca nu stim ce ne asteapta in clipa urmatoare,totul se poate schimba,desi ne place sa traim cu ideea ca detinem controlul.Ai fost si esti doar om,cu greseli si cu pacate,dar om.Iar cine poate sti ce-i in adanc?Doar tu si clipa ce-a trecut!Ci cu un singur rost,ca tu sa fii mai presus de toate,om!Este foarte bine ca esti un om cu picioarele pe pamant,dar nu uita ca trebuie sa le mai si misti!Este vreun lucru de care te temi in aceasta viata?Sentimentul fricii a aparut ca o urmare imediata a pacatului si a instrainarii de Dumnezeu.Fiecare om are propriile lui temeri.Vezi in jur oameni echilibrati si senini care nu par a fi cuprinsi de sentimentul de teama.Cu toate acestea,in strafundul inimii lor teama roade ca un cancer,putin cate putin,pana cand,intr-o zi afli cu stupoare ca acel om a hotarat sa-si puna capat zilelor.Teama este una din bolile cronice ale omenirii,o adevarata pandemie care a cuprins societatea omeneasca.Daca dorim remediul cel mai eficient impotriva fricii,atunci el trebuie cautat in singura farmacie autorizata de Marele nostru Medic,Biblia.Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea,binecuvantarea si blestemul.Alege viata,ca sa traiesti tu si samanta ta.Deuteronom 30,19 Dumnezeu ne invita sa ne invingem teama,luandu-L pe El drept Tovaras de drum.Nu fugi de Dumnezeu cand te simti vinovat.Nu repeta la nesfarsit greseala primilor nostri parinti.Oricat te-ai teme de dreptatea si pedepsele Lui,adu-ti aminte ca traim intr-un timp de har.Pentru ca tu si cu mine,sa ne eliberam de frica si sa traim o viata noua.Dumnezeu nu ne-a promis ca vom fi scutiti de suferinta.Cuvintele psalmistului,Eu,ca si alte mii si mii de oameni,plini de temeri de tot felul,le-am trait din plin in anumite momente de viata.Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea inalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic,zice despre Domnul,El este locul meu de scapare si cetatuia mea,Dumnezeul meu in care ma incred.Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii,nici de sageata,care zboara ziua.O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta,dar de tine nu se va apropia,caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale.Psalmul 91 Privind spre viitorul omenirii,unii se indoiesc,unii cred,unii mint,inseala si apoi realizeaza ceea ce simt.Sunt doar un om ce nu poate sa ti spuna,ca in inima lui e doar furtuna,vantul bate dar nu pot sa ma opresc din drum.Am decis ca ar fi bine sa fac ceva,care sa ma cladeasca.Am stat si m-am gandit la scopul profund al cladirii launtrice,acel urcus care te inalta in cunoastere si te face sa te simti castigat.Asadar,au fost multe momente demne,dar eu ma voi opri la unul singur care m-a miscat adanc.In urma unei victorii obtinute,un om care ii tinea deasupra capului cununa de lauri,semnul desavarsit al gloriei sale,avand un nivel social mult sub statutul comandantului,ii soptea in mod continuu la ureche,"Nu uita ca esti doar un om."Esti muritor."Nu uita ca nu esti stapan pe viata ta,si nu uita ca ceea ce ai facut,n-ai facut prin puterile tale.Nu uita ca gloria n-ai fi avut-o fara Divina Forta conducatoare,nu uita ca nu esti in masura sa decizi daca ceea ce ai azi,vei avea si maine.Prea des ne rezumam la a fi multumiti cu noi insine,si prea des uitam ca suntem oameni.Fiinte atat de firave,atat de usor de dezamagit.Oare cat de mult putem cumpara prin fapte?Ma intreb daca nemurirea ar putea veni ca premiu in urma a ceea ce facem aici.Si ma intreb daca merita.Daca merita sa fiu muritor.Daca merita sa fiu om.Poate ca e prea mult daca imi spun ca nimic pe acest pamant n-ar putea echivala cu sansa de a fi trecatori.Asa,ne putem da seama ca nu am fost inzestrati cu implinirea faptelor mici sau mari spre slava nostra.Nu uita ca maine nu e o promisiune,ci o sansa.O sansa pentru a ne intoarce la Cel care ne iubeste asa cum suntem.La Cel care poate transforma firea noastra muritoare intr-una vesnica,nepieritoare.Sa nu trecem prin viata fara sa traim.Sa nu uitam ca toate au fost puse aici pentru noi,si doar de noi depinde sensul pe care il atribuim vietilor noastre.Sa nu uitam ca suntem oameni,suntem muritori.Indiferent daca merita sau nu,viata pe care am primit-o este un dar,si asa va ramane.Lasand la o parte toate dezamgirile si esecurile pe care le putem aduna de-a lungul unei vieti de om,trebuie sa stim sa ne traim viata daruind-o.Intr-adevar,trebuie sa ne reamintim in fiecare zi a vietii acest unic adevar.Chiar daca nu se cunosc cu exactitate cuvintele pe care sclavul le folosea,"Respice te,hominem te memento"Priveste in spatele tau,aminteste-ti ca esti doar un om,si "Memento mori" aminteste-ti ca esti muritor!Muritori suntem si o stim bine!Si totusi suntem muritori de rand.Sunt o persoana normala cu calitati si cu defecte,doar Dumnezeu este perfect,noi muritori suntem,mai mult sau mai putin perfecti!Omul,daca nu se va impaca cu Hristos,nu va reusi sa depaseasca nici greutatile acestea,si nici sa biruie moartea.Paseste incet,sa nu destepti tacerea,coboara incet ca intr-un cavou pustiu,si-ascunde-ti bucuria ori durerea.Caci pe suflet,orsicum o clipa-a fost stapan.Paseste incet,nu tulbura nici praful de pe drum.Un clopot e un suflet,sa nu-l atinga,sa nu se redestepte un regret acum.Cand izbutise sa invinga,si gandurile vechi sa le-adune,lasa-l in tacere sa se stinga.Paseste incet,nici un cuvant nu spune,caci de-ai vorbi,ca de subt bolti profunde de pretutindeni,sa nu ma razbune,ecouri ti-ar raspunde...

No comments: