Friday, December 11, 2015

Spune-i Lui Isus...

Esti obosit,si in suflet apasat?Spune-I lui Isus.El e prietenul tau bun,nu gasesti mai bun prieten sau frate.Spune-I lui Isus singur.E obrazul tau de lacrimi brazdat?Si iti e teama ca furtuna vine?Te apasa grija zilei de maine?Spune-I lui Isus acum.Chiar daca as vorbi in limbi omenesti,si ingeresti,si nu as avea dragoste,nu sunt nimic.Chiar daca as cunoaste toate tainele,credinta sa am,incat sa mut si muntii,si n-as avea dragoste,nu sunt nimic.Chiar daca mi-as da trupul sa-mi fie ars,averea s-o impart celor saraci,si n-as avea dragoste,nu sunt nimic.Chiar daca-as avea darul sa proroocesc,stiinta toata sa o cuceresc,si n-as avea dragoste,nu sunt nimic.Chiar daca ar sa fi sa indur din greu,dureri si lacrimi si suspine,ajuta-mi Dumnezeul meu,sa nu pot sa ma las de Tine.Chiar dac-ar fi sa mi se ia,tot ce-am avut pe langa mine,sarac si gol de-as ramanea,sa nu pot sa ma las de Tine.Chiar dac-ar fi sa stiu ca mor,departe dus in zari straine,tanjind de-al casei mele dor,sa nu pot sa ma las de Tine.Iar pentru toate acestea sus,tot ce-mi doresc eu de la Tine,e ca sa vad atunci Isus,ca nici Tu nu Te lasi de mine.Viata este o lupta permanenta intre bine si rau,intre bucurie si amaraciune,liniste sau tulburare.Nici una din acestea stari nu raman in viata ta daca nu le doresti si daca nu te lupti pentru a le mentine.Biblia ne indeamna,bucurati-va in necaz,blandetea voastra sa fie cunoscuta,nu va ingrijorati de nimic,si pacea lui Dumnezeu sa va umple inimile.Cat de frumos sa putem trai asa intr-o lume atat de nedrepta,rautacioasa si fara Dumnezeu.Sufletul imi tanjea dupa bucurie,dupa aceea bucurie care sa imi aduca lumina si zambet pe fata,sa imi transforme privirea incat sa vad totul frumos,si ma lupt sa imi pastrez bucuria care vine de sus din cer de la Dumnezeu.Bucurati-va todeauna in Domnul,iarasi zic,bucurati-va!Filipeni 4: 4In toata vremea si in orice stare a vietii,oamenii ce traiesc pe pamant au cunoscut din incercare,adevarul acestor cuvinte.Omul nascut din femeie vietuieste putin si este impovarat de multe dureri.Citeam din Evanghelia dupa Matei capitolul 24:37-39 in care Isus spune: "Cum s-a intamplat in zilele lui Noe,aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului.Cum era in zilele dinainte de potop,cand mancau si beau,se insurau si se maritau,pana in ziua cand a intrat Noe in corabie,si n-au stiut nimic,pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti,tot asa va fi si la venirea Fiului omului."A te insura,a te marita,a manca,si alte lucruri ca acestea sunt firesti,normale,necesare.Nu ca faceau ei aceste lucruri normale,necesare si bune,era problema,ci faptul ca ei faceau si altele rele,anormale,asa cum scrie in Genesa 6:5;11-12: "Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant,si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi spre rau.Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu,pamantul era plin de silnicie.Dumnezeu S-a uitat spre pamant,si iata ca pamantul era stricat,caci orice faptura isi stricase calea pe pamant".Deci ei faceau lucrurile firesti,normale,dar pe langa acestea le faceau si pe celelalte.O luasera pe alta cale,nu pe cea trasata de Dumnezeu.Lucrul acesta a dus la luarea unei decizii dure din partea lui Dumnezeu,asa cum zice in Genesa 6:6-7;13: "I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant,si S-a mahnit in inima Lui.Si Domnul a zis: "Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut,dela om pana la vite,pana la taratoare si pana la pasarile cerului,caci imi pare rau ca i-am facut".Atunci Dumnezeu a zis lui Noe:"Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat Inaintea Mea,fiindca au umplut pamantul de silnicie,iata,am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul".Multi cred ca daca fac lucrurile normale,bune,pentru ei si pentru cei din jurul lor,le pot face si pe cele rele.Faptul ca facem lucruri bune nu ne da dreptul in fata lui Dumnezeu,si nici in fata oamenilor,sa facem si lucruri rele.Indiferenta Il deranjeaza foarte mult pe Dumnezeu.Dar numai pe El oare?Pe noi oamenii nu ne deranjeaza?Daca ai un copil,sau mai multi,pe care ti l-a dat Dumnezeu,pe care il iubesti,il ingrijesti si suferi pentru el,si cand ar ajunge mare ar pleca si nici nu ar mai vrea sa stie de tine,cum te-ai simti?Nu cred ca am spus o noutate,si s-ar putea ca unii dintre cei care citesc aceste randuri sa fi avut parte,deja,de o astfel de experienta.Acest lucru e condamnabil chiar si in fata oamenilor.Poate ca tu accepti toate cele scrise pana aici,dar zici in sinea ta ca mai ai timp,ca doar esti tanar sau in floarea varstei.Vreau sa-ti spun ca indiferent de varsta,ziua aceea va veni chiar daca pare ca zaboveste sau ca zici ca nu va veni niciodata.Necazul e ca nu stii cand va fi,si nimeni nu stie.Cat despre vremi sau soroace,n-aveti trebuinta sa vi se scrie,fratilor.Pentruca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea.Cand vor zice: "Pace si liniste!"atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei,ca durerile nasterii peste femeia insarcinata,si nu va fi chip de scapare".Ziua aceea,poate veni cand esti bolnav grav,dar poate veni si cand esti sanatos.De-a lungul anilor au fost multe dezastre in omenire si din nefericire nu lipsesc nici astazi.Dumnezeu care ne-a creat si ne iubeste mai mult decat oricine,are insa o veste buna,pentru toti cei ce doresc sa primeasca aceasta veste.E vestea salvarii prin Domnul Isus,si are cateva asemanari cu salvarea lui Noe si a familiei sale.Opreste-te de-a pacatui prin nepasare si neascultare de Dumnezeu,inainte de a te opri El,inainte de a veni ziua aceea fatala si finala si asculta-L.Foloseste mijlocul Lui de salvare,accepta-L pe Domnul Isus Hristos ca Salvator al tau personal,fa ce iti spune El,si asta nu anul viitor,nu maine,ci ASTAZI,ACUM,pentru ca in orice moment poate veni "potopul"peste tine.Ce fericire trista,si totusi am incercat sa imi creez niste conditii pentru un trai bun.Am crescut si intre timp,am realizat ca nu asta era exact ceea ce imi doream.Curge timpul,si sufletul meu era gol.N-am sa inteleg niciodata de ce m-am irosit,si m-am lasat folosita.Alte foi patate de lacrimi.Fiecare bataie a inimii mele inseamna o durere de nedescris.Candva traiam,pentru ca azi mor putin cate putin,si chiar si printre randurile astea imi mai scapa cate o lacrima.Ma misc incet,si mi-e tare greu sa arunc amintirile la gunoi.Ce timpuri tulburi,si lacrima-i pe o frunza.Eram obisnuita cu situatia aceasta,sa stau sa vorbesc cu mine,sa imi analizez din nou greselile si toate decizile.Cat de mult admir oamenii simpli.Stii de ce,prefer simplitatea?pentru ca e foarte complicata.Pentru ca omul cu viata grea,necazuri,si cu buna credinta se creioneaza in puterea exemplului.Pentru ca are o ambitie de fier si o vointa nemarginita,pe care cei binecuvantati din punct de vedere material,nu o posed.Simpli si necajiti,duc zi de zi valorile si speranta la o viata mai buna.Pentru ca ei sunt multumiti cu ceea ce au,si nu ravnesc la mai mult decat spiritual.Totusi,pe zi ce trece,realizez cat de putine lucruri cunosc.Si cu cat cunosc mai mult,realizez ca sunt si mai multe de cunoscut.Cunoasterea nu are limita.Nu poti spune nici macar in ultima clipa,am cunoscut destul.De mica stiu,ca omul cat traieste invata,pentru ca este dator sa invete,si cand moare,tot nestiutor moare.Poate ca acesta este paradoxul vietii noastre.Sa stim,si totusi sa nu stim.Pe zi ce trece simt ca viata este de fapt,o etapa a cunoasterii.Sau poate mai mult decat o etapa,chiar o parte a cunoasterii universale.Pot spune ca nu mai astept nimic bun de la nimeni.Intodeauna am incercat sa vad lucrurile bune din ei si am fost dezamagita,de faptul ca in spatele lucrurilor rele pe care le-am vazut la inceput,nu sunt altceva decat si mai multe lucruri rele.Voi zice totdeauna in cursul zilelor mele,"fericiti sunt cei ce plang,ca aceia se vor mangaia".Ma voi folosi de suspinele acestei vieti,pentru a ma desface de toate cele trecute.Voi privi ca o binefacere tot ce ma face sa cunosc ca,inafara de Dumnezeu,nu este adevarata fericire.Totdeauna cand oamenii ma vor asupri si ma vor nedreptati,si cand felurite ispite vor navali asupra mea,imi voi aduce aminte de Isus,caci in mijlocul vrajmasilor Lui,care-L impovarau cu defaimari si batai,El tacea.Ma voi supune la toate intamplarile vietii.Nu ma voi crede niciodata scapata de relele ce sunt legate de soarta omului.Voi fi totdeauna gata,dar nu voi lasa sa ma stapaneasca frica,stiind ca bunatatea Ta privegheaza asupra mea.Insa mai intai ma voi lupta ca sa ma birui pe mine.N-am nadajduit niciodata in ajutorul omenesc,ci numai in Tine,care povatuiesti inima si pasii mei.Nu m-am mandrit niciodata pentru binele pe care l-am facut,stiind ca binele vine de la Tine,numai raul este lucrul omului.Suntem oameni,sau cel putin asta pretindem a fi.Suntem oameni,dar avem suflete gri.Putem fi buni si generosi,sau rai si nemultumiti.In fiecare zi gasim lucruri,ganduri,situatii care ne lasa fara liniste.A fi crestin intr-o lume colorata la suprafata nu e usor.Avem libertate insa de cele mai multe ori ii uitam definitia.Tot ce ne inconjoara este imbracat in moralitate sau nu,dar Dumnezeu ne cheama la sfintire.Aici incepe lupta,renuntarea,adevarul.Ne gandim prea mult la ce facem,cum sa facem si uitam ca mai presus de tot,exista a iubi.Cadem in ce nu ne place,simtim ca nu e bine,atunci constiinta ne judeca.Dar a fi linistit nu inseamna a fi perfect.Linistea e un proces ce vine ca un dar de la Dumnezeu.Sa stai calm cand raul vine,sa taci cand viata iti este lovita,sa fii multumit cand totul se destrama,sa fugi cand credinta nu iti este impartasita,asa poti simti o liniste diferita de exterior.E greu cand furtuna ia totul pe sus si valurile vor sa iti fure si respiratia.Dar El e acolo poti simti totul,nu ca tu ai putea ci ca El poate pentru tine.A fi indragostit de Dumnezeu mai presus de orice,inseamna sa ai o inima noua,un scop diferit si o cale a Lui.Nu ar avea nici un rost sa Il mai iubesti pe Dumnezeu,daca nu ai tanji oricand dupa El.Totusi,toti uneori pasim prin abis,sa nu uitam,atunci 13 Corinteni Dragostea e ca un mielusel ce se lasa purtat oriunde,oricand,nestiind ce e in jurul lui,simtind doar de iubirea bratelor ce il poarta.Cand cauti sa il iubesti asa pe Dumnezeu,aduti aminte in furtuna ca dragostea Lui e linistea ta.Nu te lupta cu nimic ci fa totul sa poti iubi,pentru a sta calm cand raul e la usa.Tot ce ai mai important e El,El are grija de tine.Aveam libertatea de-a alege pasiunea asa cum doream.Cum nimeni nu m-a intrebat daca sunt multumita cu ce mi-a oferit viata.Secretul succesului pe calea care duce la fericire are si un pret.Trebuie sa renunti pentru totdeauna la desertaciunile acestei lumi.Este foarte greu,dar si rasplata e foarte mare.De-a lungul timpului,am fost invatati sa ne facem stapani pe lucrurile materiale,incat nici nu am realizat ca de fapt ele au devenit stapanii nostri.Ne condamnam vietile intr-o alergatura continua spre dobandirea lucrurilor materiale,crezand ca acolo salasluieste fericirea noastra.Ne-am lasat influentata stima de sine de cat de mult avem,in loc ca lucrul cel mai important sa fie Cine Suntem.Ne aflam tot timpul intr-o continua comparatie cu cei de langa noi,iar instrumentul de masura este cat de mult am dobandit in afara noastra,in loc ca iubirea sa fie cea care sa ne apropie si sa ne aduca impreuna.Indiferent de cat de mult vom alerga si vom incerca sa dobandim,nu vom ajunge niciodata sa simtim adevarata bucurie,atata timp cat atentia noastra va fi concentrata pe exterior.Lucrurile vin si pleaca,dar ceea ce conteaza cu adevarat este in interiorul fiintei noastre.Nimic nu ne apartine cu adevarat,desi ne facem stapani pe tot.Simtul de proprietate este o caracteristica a ego-ului si numai el incearca din rasputeri sa se faca stapan pe tot,pentru ca asa simte ca este special si important.Suntem cu totii creatii ale lui Dumnezeu,iar tot ceea ce exista apartine lui Dumnezeu.Noi suntem doar instrumente prin care darurile divine se manifesta in forma fizica.Nimic din tot ceea ce facem nu reprezinta meritul nostru,ci al Domnului,ce curge necontenit prin noi.Pana cand nu vom intelege acest lucru,nu vom invata lectia smereniei si nici nu ne vom gasi pacea cu adevarat.Vom continua sa alergam dupa lucruri efemere,nestiind ca adevarata esenta se afla in noi insine.Drumul catre aceasta profunda intelegere incepe din interiorul nostru.Incepe cu deschiderea inimii,cu iubirea neconditionata,cu smerenia si compasiunea inimii noastre.Tot ceea ce exista,exista pentru noi toti.Numai atunci cand vom intelege acest lucru cu adevarat,atunci vom invata lectia detasarii,realizand ca venim pe lume fara nimic si plecam de aici neluand inapoi cu noi nimic.Important este ce facem intre aceste doua momente.Pe ce anume ne concentram?Care este instrumentul nostru de masura,banii sau iubirea?Atunci cand pierzi un obiect material,nu regreta acest lucru si nici nu cadea in capcana judecatii.Respira profund si du-te in inima ta,spunand o rugaciune si binecuvantandu-l pe acela la care poate a ajuns obiectul respectiv.Gandeste-te ca poate altcineva a avut mai mare nevoie de acel lucru decat ai avut tu.Bucura-te ca poate ai putut fi de folos pentru cineva,chiar daca.Important este sa inveti lectia detasarii si sa incepi sa te gandesti la binele suprem,nu doar la binele personal.Binele suprem include intotdeauna si binele personal.In esenta,nimic nu poate fi pierdut.Totul se transforma sub o forma sau alta,iar tot ceea ce avem nevoie ne va ajunge in cale atunci cand inima noastra este deschisa si cand intelegem ca nu stapanim nimic cu adevarat.Nu exista bucurie mai mare decat recunoasterea si trairea acestui adevar in fiecare clipa a vietii.Fii binecuvantat,suflet drag si pacea fie cu tine!Pe calea Ta,primii pasi i-am facut de copil,pe atunci multe nu intelegeam.Indrageam casa Ta,voia Ta o indrageam,in viata ca sa fiu umil.Eram mica,dar Isus,in mine crestea,si Cuvantul cel Sfant viata imi umplea.Astazi,stiu ca El este-n viata mea,si ca El este pacea mea.Eu,Iti multumesc,c-ai purtat pasii mei catre cer.Pe calea Ta,mai e loc pentru un pacatos,sa vina orice tanar acum.Daca e sa fiu credincioasa fata de cineva sau de ceva,in primul rind trebuie sa-mi fiu fidela mie insemi.Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapin pe nimic.Iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului,pentru ca sa urce pana la El.Iubirea ne deschide calea spre armonia sufletelor si frumusetea universului,caci doar iubirea se daruie neconditionat,si fara a pretinde nimic in schimb.Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu,pentru ca Dumnezeu este iubire.Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Primim raspuns la rugaciunile noastre nu atunci cand ni se da ceea ce cerem,ci atunci cand suntem provocati sa fim ceea ce putem fi.Daca adevarul nu se afla prin dragoste,oriunde s-ar afla el,nu ma intereseaza.Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete.Pentru a fi fericit in mijlocul oamenilor,nu trebuie sa le ceri decat ceea ce pot sa dea.Tacerea este una dintre marile arte ale conversatiei.Curajul e taina finala,invinge acela care este dispus sa moara.Nu merge unde te duce drumul,mergi pe unde nu exista un drum si lasa o urma.Mergi in viata cu o licarire in ochi,cu un zambet pe fata si cu un scop in inima.Daca fericirea ta depinde de ceva ce face altcineva,atunci chiar ai o problema.Incearca sa nu fii un succes,ci o valoare.Cine nu cade nu se poate inalta.Fericirea a trecut repede prin viata mea,am urmat-o,si cand m-am trezit,eram singura.Fericirea dupa care tanjesti o intuneca pe cea pe care o ai.Lumea e asa cum o vezi tu,nu lasa perspectiva altuia sa o determine pe a ta.Incepe sa faci tot ceea ce poti face sau ce visezi ca poti face.Curajul e mai bine sa traiesc ca si cum astazi ar fi prima zi din viata mea.Nu ne putem rezolva problemele cu aceeasi mentalitate cu care le-am creat.In fiecare seara scriu si n-am avut intentia sa va plictisesc cu problemele mele,ci dimpotriva,sa va rugati pentru mine.Am trait de cand ma stiu,cum a dat Dumnezeu.Maninc ce se nimereste,dorm cand apuc,rezist nopti nedormite.Nu prea am observat viata,am trait-o.In mare parte a timpului,sunt o femeie senina.Nu mi-e teama.Se va intampla tot ce trebuia sa se intample.In fiecare seara,inainte sa adorm,multumesc pentru ca mi s-a dat sa vad lumea.Ma bucur enorm de toti cei pe care-i iubesc,de fam mea,de copiii mei,de prietenii mei.Ma bucur de muzica,de computerul meu,de casa mea plina de flori.Toate astea ma calmeaza,ma ajuta sa traversez viata.Doamne,acum seara a sosit,tie ma incredintez,lucrul zilei am implinit,lauda Iti aduc.De cum ma vezi ca am gresit,prin vorbe sau fapte,o Domnul meu,mult iubit,ma iarta de toate.Si ma ajuta mai departe sa nu pacatuiesc,sa fac tot bune fapte,pana in veci,amin!Cand seara a sosit,eu m-am odihnit,acum ca iti vorbesc,ai gandi ca m-ai stii atat de bine.Ma gandesc acuma,sa ma-ndrept spre Cer,si cu Tine sa vorbesc mai mult.Nu vreau clipe sa-ti rapesc,acum cand seara se lasa,stiu ca sunt atatia altii ce si ei asteapta,sa-ti vorbeasca.Noapte buna,Domnul meu cel bun,si vegheaza Tu,peste noi acum.Si sa nu-ti faci griji cu mine,eu in toate,voi fi bine.Sa-i spui mereu lui Isus a-tale greutati,caci nu gasesti in lume la cine sa le areti.Spune-i lui toate,El poate si te ajuta,in viata ta pribeaga,El pace iti aduce.Iti sterge lacrima ce-ti curge pe obraz,si chiar in intristare,chiar si in necaz.Priveste numai sus,de unde izbavirea iti vine,in zile de incercare,sa nu mai spui la nimeni,si nici la oameni,caci toti sunt muritori.Caci nu-i sub ceruri altul,sa-ti deie ajutor.Isus e singur care te poate ajuta,si cea mai grea durere El ti-o va alina.Prin incercari de-ai trece,sa nu descurajezi,caci asta este calea pe care trebuie sa o urmezi.Priveste la mine,caci eu te chem din mari nevoi,asculta-mi rugaciunea,leaga-mi ranile cari ma dor,fa ca sa capat alinare o si usurare in necaz.O adu-mi pacea Ta,si mangaie-mi plansul pe-obraz.Imi inalt ruga,stapanul meu divin,o iarta-mi te rog,Doamne,atatea rugaciuni.Fa sa inteleg ca felul cel bun de-a ma ruga,e sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta!Parinte al mangaierii,din cerul sfant,caci in bratele durerii si-n suspinuri ma framant.Nopti intregi de taina pline,stau in ruga si veghez si Te chem sa vii la mine,caci de Tine insetez.Zile intregi te chem,plangand,si te astept cu dor fierbinte.Flamand de iubire,mereu Te-oi ruga,o creste-mi iubirea,in inima mea!Ochii isi indreapta privirea in sus,si buzele-mi canta,Slavit fii,Isus!Doresc sa Te am langa mine mereu,si-n zile cu soare,si-atunci cand e greu.Cand lupta e mare,la Tine am scapare,si prin incercare,da-mi a Ta rabdare,scut imi e credinta,Dragostea,biruinta.Doresc sa scap,de aceasta noapte,la tarmul limpezilor zari,sa ma despart de toate.Al rugii ceas,ce dulce-mi esti,in orice zi ma linistesti,cat timp aici calatoresc eu catre Cer cu drag privesc,cand acest corp,de pe pamant,il voi depune in mormant,atunci in veci voi fi voioasa ca m-am rugat,aicea,jos.Somnul a plecat,luna s-a scaldat,mi-am imaginat cum e pe-nserat,nu va dau detalii despre cum trec anii.Fiindca nu stii ce te asteapta maine,lupta sa fii fericita azi.Refuz somnul,vreau sa privesc doar la Cer.Stelele se ivesc pe cer,sufletul meu si-a pierdut somnul asta-seara si vrea sa cante numai in ritmul lor.In fiecare seara cand trupul meu e frant,ma uit la cer si cant.La sclipirea stelelor ma uit,si cant cu ele-n cor,in fiecare seara.Inchide-te in camara ta,si spune-i Domnului,ce ai,si ce nu ai vrea sa stie nimeni,sa-i spui tu numai Lui,in fiecare seara.Prin munti si pe campii,pe dealuri si paduri,sunt numai bucurii in fiecare seara.Daca vrei sa dormi mai linistit,sa-i spui ce ai de gand,ca sa te poti bucura totdeauna trebuie sa te rogi neincetat,si sa te pastrezi conectat in permanenta la Dumnezeu prin Cuvantul si Duhul Sau...

No comments: