Tuesday, December 8, 2015

Cerceteaza-te...

Cerceteaza-te,tu omule,din a noastre zile scurte cate Domnul ni le-a dat,tot mereu se scurge una,Vesnicia-i la un pas.Fiecare zi ce trece,dupa fapte vom plati.Cerceteaza-te,tot ce faci in orice zi,ca in Ziua aceea mare,de rusine sa nu fi.Cat traiesti aici sub soare,fii o pilda in umblare,mergi calauzit de Duhul,pana toate se vor ispravi.Apreciez sinceritatea,bunul simt,si sensibilitatea.Sinceritatea,este ceea ce lipseste tot mai mult societatii.Oamenii au dificultati in a fi sinceri in ganduri,in actiune si in comunicare.Este dificil sa fii sincer in ceea ce priveste persoana fiecaruia,si cu cei din jur la fel.Am ales sa fiu sincera,am preferat sa pastrez pentru mine aceste momente.Apreciez intotdeauna sinceritatea,deoarece nu este usor sa fii sincer si sa stii cum sa formulezi sinceritatea pentru cei din jur.Sinceritatea,as spune ca este cunoasterea de sine,si nu doar simplul adevar cu care este deseori confundata.Google,gaseste in mai putin de o secunda aproape 700.000 de pagini unde cuvantul "sinceritate"e rege sau cersetor.Nu ma credeti?Dati un search!A,credeti,dar nu credeti ca acelasi cuvant poate insemna doua notiuni distincte.E greu.Sunt prea multe pagini.Timpul imi este limitat.Asa ca incerc sa definesc dupa parerea mea,ceea ce cred eu ca este sinceritatea.Pentru mine este atunci cand,cu atat mai greu cu cat suntem mai educati.Cu cat suntem mai slefuiti,si daca nu respectam normele,de orice fel ar fi ele,cu atat mai mult suntem gata sa sarim peste sinceritate.Pentru ca e calitatea,abilitatea aceea de a spune drept ceea ce gandim,fara inflorituri,fara linguseli,fara a jigni ceea ce-i greu,daca e si corect.Cu alte cuvinte,sinceritatea este cea mai frumoasa atitudine umana.Depinde cand si cum o folosim.Pentru ca poate fi o arma cu doua taisuri.Pentru ca e bine sa fim sinceri,insa e nevoie si pentru asta de un oarecare discernamant.Pentru ca sinceritatea poate urca un suflet pe cele mai nebanuite culmi ale fericirii dar,la fel de bine,il poate cobori in abisurile nefericirii.Si diferenta este atat de mica,uneori abia perceptibila.Traim intr-o lume in care cel mai mult conteaza aparentele.Deci daca viata e grea,relatiile dificile,sinceritatea neapreciata la valoarea sa reala,aceasta inseamna ca uneori este destul de greu sa fim sinceri cu ceilalti.Cei mai multi incercam sa fim partial,reusim,insa nu putem avea satisfactia ca o putem face intotdeauna.O sinceritate prea mare poate fi considerata rautate,invidie.Adevarul este ca roua cerului,ca sa-l pastrezi curat,trebuie sa-l strangi dintr-un vas curat.Personal,ma lupt cu toate aceste probleme.Sunt o persoana deschisa,sociabila,si-mi place sa cunosc oameni noi.Imi place sa cred ca nu etichetez,conversatii fara idei preconcepute.Nu-s ipocrita,si urasc cand vad zambete false in jurul meu.Prefer sa nu spun nimic,decat sa critic,si apreciez sinceritatea.Nu-mi spune cat de dragut imi sta asta.Mai bine zi-mi in fata ca nu-ti place,si scuteste-ne pe amandoi de barfa de dupa,colturi.Am invatat ca daca cineva zambeste nu inseamna ca se amuza,ci am invatat sa tac atunci cand eticheta nu-mi permite sa spun ce gandesc.Cred,totusi,ca o sa ma lipsesc de bunele moravuri ale societatii si,de acum incolo,regulile bunelor maniere or sa se aplice doar in proportie egala cu ale interlocutorului.N-am sa fac asta,pentru ca as ajunge undeva,iar eu nu ma pun pe picior de egalitate cu nimeni.Sa n-ai impresia ca daca zambesc politicos sau raspund la salut,ne datoram ceva mai mult.Sa nu crezi ca o sa rad la glume sau o sa fac conversatie lejera,ori ca ai dreptul la pareri.Sa nu-ti treaca prin cap ca e ok,sa ma bati usor pe umar si sa-mi dai sfaturi.Prea fericita sunt astazi daca mai pot zambii,dupa ce ieri pe chipuri prea dragi am scris dureri,vechi lacrimi sau placeri.Nu despica in patru un fir care-i prea gros,doar pentru ca tu vrei sa para mai subtire,in spate-ti duci trecutul,in fata ai nestire.Esti undeva la mijloc de parca n-ai folos,si te intrebi de-o viata?stiind ca nu e bine.De ce-i prea jos pamantul sau numai ti se pare,ca intre rai si tine nu e decat un soare,care se ascunde,atunci cand noaptea vine.Nu mai intinde mana,savantii nu-ti vor spune,cum poti atinge cerul fara sa zbori spre el.De ieri aveai credinta iar astazi esti misel,si sa ajungi,nu-i cale decat prin rugaciune.Ai vrut sa afli taine ascunse intr-un atom,si ai distrus ce altii iubit-au zi de zi.Ma uit la chipu-ti palid,cum de mai poti zambi,o om,cu chip de inger,de ce nu ai fost om?Urmeaza-ma,cauta-ma,citeste-ma.Si apoi la urma poti sa zici un simplu "la revedere"Cu Isus vreau sa-mi continui calea,El sa-mi fie-n veci nedespartit,numai El imi poate stinge jalea,El ma poate face fericita.Langa Domnul vesnic voi ramane,cu El vreau sa fiu aicea jos,tine-ma pe veci de veci Stapane,langa Tine tare credincioasa.Obosita cand sunt,ma odihneste,iar in lupta grea sa-mi fi scut.Vreau sa merg tot inainte,si prin El sa fiu oricand voioasa,implinind cerestile-i cuvinte,sa ma afle-n toate credincioasa.Tot ma gandeam,cum as putea sa formulez cuvintele pe intelesul tuturor,ca toti sa ma inteleaga bine ce scriu.Dupa cum bine stim viata este o lupta impotriva tuturor relelor,si tot odata o experienta si un proces de formare si schimbare,atat cat noi suntem inca in viata.As avea foarte multe sa scriu,dar de multe ori ma gandesc,ce as castiga eu sa spun povestea vietii mele,voua tuturor care cititi aceste randuri.Poate ar fi bine,sau nu,poate o sa invatati ceva din experientele mele personale si sa faceti sau,nu.Ceea ce eu am facut,aceasta depinde de voi in mare masura.Ei bine,cu totii stim ca viata este ca un bilet de loterie,si sa mai scriu si altele despre viata.Este o surpriza si un necunoscut pe drumul acestei umblari in care noi calatorim.Asa cum se zice viata este calatoria cu trenul,de cand ne nastem,intalnim oameni,parintii nostrii,frati,neamurile si prietenii.Pana la un moment dat cand ne trezim caci am ramas doar numai noi singuri.In anul 1959 am urcat in trenul fam mele,din parintii mei Ioan si Elena,s-au mai adaugat de atunci si alti membri ai fam,fratii si surorile mele.Am trecut prin mai multe orase cu trenul,si intr-o zi m-am oprit intr-o gara si am luat un alt pasager,au trecut multi ani de atunci,si am mai adaugat inca altii membri in fam mea,de la o alta gara,si asa tot am calatorit,pana cand intr-o zi m-am oprit si am zis"atat"Am pierdut pe drum frati,surori,prieteni dragi pe care nu mai pot sa-i intorc inapoi din drum,dar am gasit din nou alti prieteni dar si pe aceea m-au lasat in urma.Ceea ce eu am invatat din experientele mele de o viata,este ca prietenii in care te-ai increzut,te-a tradat,si parca zicala care se zice"prietenul la nevoie se cunoaste"nu mai erau aceiasi.Viata este si ca o cutie de ciocolata"life is like a box of chocolates you never know what you're gonna get"asa a fost si cu viata mea,nu am stiu ce ciocolata am luat.Tot ceea ce vreau sa scriu este,sa scot in evidenta nu dezamagirile,nu pierderile de timp,ci ceea ce am castigat,adica experienta mai multa de viata.4copii,un nepotel pana in prezent,cu boale in oase,multe tragedii,copii luati de stat de la mine,pe un motiv banal,2operatii la spate de prea mult lucru.Nu,deloc nu ma plang,doar vreau sa stiti ca altii au trecut si mai greu ca mine chiar si martirizati.Ceea ce am invatat in viata,este ca luptele si incercariile m-au facut sa fiu si mai puternica,sa fiu eu,si sa nu imit pe altii cu ceea ce ei au facut,sa pot sa inving,prin ceea ce mi-a dat rabdare,sa indur si sa rezist temperiilor vietii.Bine,de inteles este ca eu de una singura nu puteam,si daca nu era Domnul de partea mea,eu nu puteam rezista.Tot odata si suportul fam mele.Nu vreau sa incerc rabdarile la nimeni,si sa ziceti de ce sa scri o carte?sau de ce nu?Daca ar fi sa o scriu,nu o sa ma laud ca stiu,o sa povestesc copiilor mei,care poate nici ei nu stiu de ce sunt eu in stare,nu o sa primesc premiul Nobel,dar poate un indemn pentru ei sa invete sa-si scrie si ei povestea lor,pe o ciorna de hirtie.O viata de lupta,de trairii,de biruinta si experiente.Ce as mai putea sa scriu este ca mi-e dor de casa"cea de sus"si il astept mult pe al meu iubit Isus.Totusi daca nu voi scrie nici o carte,am scris multe,caci eu de cand sunt singura tot scriu,caci doar scriind invat,si invatand traiesc,caci ceea ce eu scriu ramane negru pe hartie,dar nu asta conteaza,ca voi scrie,conteaza ca scrisul inca ma mentine,si poate maine nu mai vine.Ori cum eu va las doar cu atat,si daca voi scrie va fi bine,iar daca nu voi scrie va fi si mai bine,ca va las pe voi a scrie.Cine ma cunoaste cel mai bine,acela poate sa mai scrie,si de aceea ma las pe mine,pentru voi a va mai scrie.Fratilor,surorilor,este o lectie de viata si tocmai m-am gandit ca la un lucru de bun apucat si trebuie sa stie intreaga lume.De prea multa vreme,umanitatea a fost separata in buni si rai,in normali si anormali,in asa si asa,de niste oameni,de niste indivizi care au tot felul de ganduri despre cum ar trebui sa fie impartita lumea,pentru ca ei sa fie in varful lumii.Nu vreau sa arunc cu pietre in nimeni si nu vreau sa acuz pe nimeni,pentru ca acest articol se refera la noi toti,buni sau rai,in fiecare individ in parte,in fiecare suflet care este tinut viu de o inima care-i bate in piept,si de o legatura spirituala cu divinitatea.Pe de alta parte,stim ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce se incred in El.O femeie a murit.L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se,cu o valiza in mana.Fica mea,e timpul sa mergem.Fica a intrebat,de ce asa curand?Aveam atatea planuri.Imi pare rau,fica,dar acum este momentul plecarii tale.Ce ai in valiza?Ceea ce ti-a apartinut.Ce mi-a apartinut?Vrei sa spui,lucrurile mele,hainele,banii?Imi pare rau,dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ti-au apartinut niciodata.Apartineau pamantului.Atunci sunt amintirile mele?Imi pare rau,dar acestea nu mai vin acum cu tine.Nu ti-au apartinut niciodata.Apartineau timpului.Atunci talentele mele?Imi pare rau,dar nici acestea nu ti-au apartinut.Apartineau circumstantelor.Atunci prietenii mei,membrii familiei mele?Imi pare rau,dar ei nu ti-au apartinut.Apartineau drumului tau prin viata.Dar fam si copiii mei?Imi pare rau,ei nu-ti apartineau.Apartineau inimii tale.Atunci trupul meu?Nici acesta nu ti-a apartinut vreodata.Apartinea taranei.Atunci e sufletul meu?Imi pare rau,dar nici sufletul nu ti-a apartinut.Sufletul tau imi apartinea Mie.Atunci,fica,smulse valiza din mana lui Dumnezeu si o deschise.Era goala.Cu o lacrima de dezamagire,ea il intreba pe Dumnezeu.Nu am avut niciodata nimic.Ba da.Fiecare din momentele pe care le-ai trait au fost numai si numai ale tale.Viata este doar un moment.Bucura-te in totalitate de o viata buna!Fii buna cat traiesti,si alege sa faci mult bine.Doar Dumnezeu e singura Speranta,in plin pustiu chiar cand traim fiori,umbland cu El suntem in siguranta,numai cu El suntem Biruitori!Nu,nu-i o lectie de gramatica.Cel putin asa sper sa iasa postarea asta.Numai ca am un chef sa scriu,de nu ma pot abtine si pace.Deci,sa-ncep.Scriu in timp ce ascult melodiile din postarea unui blog.E o saptamana obositoare,restanta vietii,si multe altele.Si cel mai gol si secetos ramane insa,desi n-as fi crezut faptul ca a zburat saptamana aceasta departe de tot,atat de departe ca nu o mai pot prinde parca nici cu gandul.Spuneam la inceputul lunii,cand ma intrebase cineva ce vesti mai am,ca va trebui sa fac putina lumina si ordine in viata mea.Ei,am facut.Am admis,in sfarsit,sa pun punct si pauza.Bine-nteles c-asa si era.Probabil,doar ca nu voiam sa accept.Dar am facut-o.Chiar am crezut,in naivitatea sau idealismul meu ca semnale interioare,am avut de mult timp,doar ca am vrut sa le mai ignor un timp,cand si cand abordam subiectul si un posibil spatiu.Stiu si ce mi-ati spus,o parte dintre voi,atunci ca macar sunt sincera.Ma puteti critica,daca doriti,doar sa fie obiective.Una peste alta am convenit sa raman,pentru ca am tendinta de a avea resentimente fata de toate.Oricat as vrea sa stabilesc in alte limite,deocamdata nu-mi iese.Mai ales ca toate se pun pe pauza.Punctul se pune acolo unde consideram ca ideea pe care am dorit sa o exprimam a format un tot,iar propozitia are un inteles clar,complet.Dupa aceasta idee nu urmeaza imediat o alta,este momentul in care simtim nevoia sa ne oprim cateva clipe,sa respiram si eventual sa gasim o continuare la ceea ce tocmai am exprimat.De aceea,atunci cand ajungem la punct,mai ales daca scriem,coboram putin si facem o pauza.Tot punctul este si cel care marcheaza pauza in vorbire.Punctul si pauza apare uneori,in dialog,dupa afirmatie si negatie sau dupa unele adverbe de mod,bine sa stea si sa taca.Tin minte ca a fost o idee pe care am stiut-o parca dintotdeauna.Orice ai in intentie sa intreprinzi.Fa o pauza si pune punct.Abea astept sa vina o alta luna,desi acum sunt sigura ca nu va fi cu nimic sau cu mult mai bine.In continuare voi schimba aceste dureri si griji pentru altele.Dar poate macar se va schimba putin peisajul si experientele.Ceva nou va incepe si multe se vor duce,si sper din suflet sa fie bine.Intr-un fel sau altul.Privesc spre mine ca la ceva atat de indepartat,simt ca e atat de indeparata,si in final cand voi ajunge-n ea,va fi punct si pauza.Ce viata ciudata si ce an dureros.Ce n-as da sa fiu macar o zi cu punct,sa-mi pot odihni ratiunea si spiritul.Sa-mi pot aduna fortele,optimismul,speranta si partea mea de raze din soare,sa-mi umplu ochii cu ele si sa pot scoate in cele din urma capul din prinsoare.In zile ca acestea imi dau seama cum acestea mi-au intrat adanc in sange si in normalitatea fiecarei clipe incat,la fel incep sa ma tem de ziua in care toate se vor sparge,si vor dispare,iar tot ce va mai ramane din visul frumos vor fi doar doua urma.In lunile care au trecut am invatat ca e placuta si speciala si o pauza mai rationala si de sine statatoare,fara fanatisme si iluzi,mi-am dat seama ca poti fi fericit si doar daca ai stabilitate si intelegere,completare,punct si o pauza buna.Asta e.Macar dupa continutul asta sunt destul de sigura ca n-o sa raman niciodata in pana de scris.Pana si-un punct si o pauza scoate paragraful lui.Acum ramane de vazut daca ma va mai citi cineva in conditiile in care scriu.Gandul intelept il ascunde lumea in proverbe,si un om destept stie sa se ia dupa proverbe.Sfatul cel mai bun il gasesti chiar la momentul oportun,daca nu amani si urmezi o vorba din batrani.Atentie va rog la buzunare,unde nu-i cap vai de picioare,fiecare pasare pe limba ei moare,hotul tipa mai tare,cine e nemultumit ramane fara dar.Lenesul mai mult alearga in zadar,cine nu aude,nu vede si tace,traieste o mie de ani in pace.Capul face,capul trage,omul e nebun,da-i pace,pe limba lui moare fiecare vierme,fiecare doarme cum isi asterne.Cate mii de ani sunt de cand se tot rostesc proverbe,timpul pe cadran a inscris mereu alte proverbe,sfatul cel mai bun il gasesti chiar la momentul oportun.O vorba din batrani zice cum se face,cine-mparte parte-si face.Pot sa spun ca leul are partea lui,se scoate cui pe cui si gata,timpu-nseamna bani,la timp se face plata,stii ca nu e fum fara foc,si daca stai norocul sta in loc.Capul face,capul trage.Gandul intelept il ascunde lumea,inc-o data si inc-o data.Ghici unde?In proverbe.Barba lasa sa se duca,capul lasa sa traiasca.Cap fara griji la dovleac creste.Cap mare,minte putina.Capul cand te doare,tot trupul boleste.Capul face,capul trage.Capul iscusit la vreme de nevoie se cunoaste.Capul in jos,cand in sus nu-l poti tine.Capul le face,inima le trage.Capul plecat sabia nu-1 taie.Capul sa fie sanatos,ca belelele curg garla.Capul solului nu se taie.Cate capete,atatea caciuli.Cate capete,atatea pareri.Cate capete,atatea vorbe desarte.Cine isi pazeste limba isi pazeste capul.Cine n-are cap sa aiba picioare.Cu capul nu spargi zidul.Cu capul se lucra mai greu decat cu sapa si cu lopata.Fiecare e stapan pe capul lui,intai capul sa gandeasca si apoi gura sa vorbeasca.La asa cap,asa caciula.Orice cu bataie de cap se dobandeste si pe drumuri nu se gaseste.Pana nu dai cu capul de toti peretii, nu te indrepti.Pana nu te lovesti cu capul de pragul de sus,nu-l vezi pe cel de jos.Pe cap bun sta bine si-o caciula rupta.Unde nu e cap,vai de picioare!Vai de picioarele care poarta cap nebun!Cine are cap de sticla sa nu arunce cu pietre in nimeni.Cap ai,minte ce-ti mai trebuie...

No comments: