Sunday, December 13, 2015

Ce a fost cu mine,ce s-a intamplat,si in ce imprejurare eu m-am schimbat?

Acel ce pururi are grija,de orisicine-i in necaz,imi numara si mie pasii,si lacrimile pe obraz.Sa nu-mi pierd la necaz credinta,si nici nadejdea cand mi-e greu,nici dragostea cand sunt la bine,sa nu-l pierd pe Dumnezeu.El stie cat sa-mi lase lupta,de greutati si de indoieli,la timp imi va trimite harul,prin care sufletul sa-l moi.El stie flacara incercarii,cat poti sa stai si cand s-o ia.Mergand la o plimbare cu bicicleta sa ma mai minunez putin de creatura lui Dumnezeu,si sa-mi mai treaca gandurile si amaraciunea,sa-mi limpezesc putin capul si sa ma mai intaresc.Deoarece si eu sunt parinte si ma lupt foarte mult sa o ajut pe fica mea sa se lase de droguri,dar alegerea trebuie sa fie a ei.Eu cat pot o ajut,dar ce nu mai pot face eu,sa faca altii.Nici nu mai vorbesc,cat de mult sa luptat fica mea Ramona si fiul meu Emanuel cu ea,nici nu stiu de cate ori a fost data afara din apartament,tot datorita drogurilor.Si acum eu ce trebuie sa fac,sa nu imi pierd Speranta?Sa merg inainte cu viata si sa astept,ce va fi va fi.Cat mi-a stat in putinta eu am ajutat-o.Si ce poti sa astepti de la cineva care este si bolnav pe deasupra tuturor problemelor.Eu ce pot sa fac,ii ajut cum stiu eu,si chiar daca ma rog pentru ei,Dumnezeu are ultimul cuvat.Si apoi am plecat mai departe si mi-am vazut de drumul meu,si am inceput a medita in gandul meu,la lume,la viata,la cer si pamant.Am privit cu drag la cer,pentru ca mi se pare un loc desavarsit.Un loc unde este multa liniste,unde nu este aglomeratie,un loc unde oamenii nu au apucat sa faca prea mult mizerie.Daca ridici inspre cer privirea,cand gandul inca nu s-a dus sa doarma,ochii ti-i poti lasa plin de farmec.Dupa legi de nimeni stiute,totul se misca si departate de drumul ce-i plin de forfota.Ridica-ti privirea inspre cer,priveste cerul si-ti lasa ochii prada inaltului.Cand eram mica imi imaginam Cerul ca pe o implinire a dorintelor de aici de pe Pamant.De atunci am ajuns la maturitate insa perceptia nu sa schimbat.Il privesc in imensitatea si nemarginirea lui,dar cred in continuare in bunatatea Lui.De acea iubesc Cerul,candva am sa ma intalnesc cu el.Cerurile spun slava lui Dumnezeu,si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui.Psalmi 19:1Calator pe pamant,trecator al pragurilor Lumilor si Luminii mai trebuie inca sa fiu,pentru a nu zabovi in ceasul de pe urma al vremurilor ce se vor sfarsi.Pentru ca in ziua de mare trecere sa ma intorc acolo unde privesc spre Cer,cand inima mi-e trista,privesc spre Cer cand bat la usa cea inchisa.Privesc spre Cer cand ochii Tai zaresc.Privesc spre Cer si-astept o dulce luminare,privesc spre Cer cerandu-ti indurare,sa nasti in mine simtirea impaciuitoare.Cand privesc cerurile lucrarea mainilor Tale,luna si stelele pe care le-ai facut,imi zic?Ce este omul,ca sa Te gandesti la el?Si fiul omului,ca sa-l bagi in seama?Psalmi 8:3-4Multumesc Tatalui din cer,ca mi-a dat acesti copii,chiar si cu infirmitati si greseli,dar tot El mi-a dat si rabdarea,sa trecem peste obstacole,cand ziceam ca nu mai pot,a fost acolo,si m-a inteles.Multumesc ca am putut fi mama lor pana la aceasta varsta,si cat timp nu stiu.Multumesc ca impreuna am invatat sa ne cunoastem mai bine pe fiecare,sa crestem impreuna,sa ne bucuram,sa suferim si sa apreciem viata asa cum este ea.Dedic cea mai sublima postare de dragoste si compasiune pentru copii mei,Camelia fata cea mai mare si intaiul nascut,m-a invatat rabdarea si sa o iubesc neconditionat.Ramona,fata a doua m-a invatat ca viata trebuie traita si nu abuzata.Emanuel fiul meu,al treilea copil,sa merg mai departe si sa nu ma mai gandesc la trecut,chiar daca ma doare,sa spun ca totul va fi bine,o data.Alice,fica mea a patra,din familie,sa privesc in sus la stele ca sa ajung si eu la ele.Ca sunt o mama,pretoiasa si foarte puternica,si ea a invatat rezistenta de la mine,tot o data si lectiile de viata.Dar mai este inca de invatat,invatam,invatam si iar invatam.Sa traim in dragoste si unitate,daca timpul meu,aici pierdut,este ca am dedicat copiilor mei,iubirea din sufletul meu pentru ei,si nu am uitat de nepotelul meu Lucas,fiul lui Ramona si Robert,mamei mele,si dragilor mei frati.Am dorit sa fiu pentru copiii mei si prietena lor,nu numai mama.Si am reusit acest lucru.Daca cineva a gresit,recunoaste si isi indreapta greseala.Eu am mare incredere in copii mei.E vorba de tinerete fara batranete,si viata fara de moarte.Intreaba-ma si-ti voi raspunde.Este o durere care se inscrie in inima si nu mai pleaca de acolo niciodata.Viata-i plina de suferinta dar si de bucurii,si pretuim atat de putin clipele ce trec pe langa noi atunci cand le putem atinge.Mai inainte,copiii stiau sa respecte,aratand astfel omului curatenia la care este chemat sa ajunga.Astazi insa,copiii au uitat parca sa se mai bucure,ei fiind adesea tristi,posomorati,plictisiti de viata si de bucuria din interiorul familiei.Bucuria copilareasca de odinioara este inlocuita,cu o viteza inspaimantatoare,si de o stare plictisitoare.Daca pana nu demult copiii se maturizau treptat,nimic fortandu-i sa se comporte ca niste oameni mari,fiecare lucru petrecandu-se la vremea lui.Astazi maturizarea acestora este din ce in ce mai grabita.Multi parinti nu mai au vreme de copii,trebuind intr-un fel sa se descurce singuri,ca niste oameni mari.Viteza,care caracterizeaza societatea contemporana,s-a strecurat vicleneste si in copii.Nemaintelegand rostul vietii si baza ale familiei,multi dintre parinti isi doresc ca cei mici sa creasca rapid,nedandu-si seama ca ii lipsesc copilaria.La randul lor,majoritatea copiilor isi doreste sa ajunga cat mai repede maturi.Cum sa mai fie copiii copii,cand parintii lor au uitat ce inseamna sa mai fii copil.Pentru ca cei mici sa poata creste sanatos,parintii trebuie sa redevina copii.Deci,pentru a putea fi alaturi de cei mici,parintii trebuie ca mai intai sa-si redescopere propria lor copilarie,dar cum?pe care au dat-o uitarii.In cazul in care unii parinti nu au avut o copilarie vrednica de adus aminte,nu este tarziu ca ei sa inceapa acum,la maturitate,sa isi traiasca acea copilarie pe care nu au avut-o niciodata.Copiii odihnesc si refac omul,ei sunt o refacere a omului,rezuma gingasia si frumusetea,curatenia,nevinovatia si credinta.Modul de a fi al copiilor este cel mai iubit de Dumnezeu.Acestia Il au pe Dumnezeu ca pe un tata de pe celalalt taram.Dumnezeu si copiii au inrudirea pe care noi,cei mari,o pierdem.Nu lasa viata sa-ti treaca printre degete,traind pentru trecut sau viitor,traieste-o acum!Doar traind cate o zi pe rand,vei putea trai toate zilele vietii.Viata nu e o cursa,ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas.Sunt clipe in viata ce dor ca si o rana,sunt clipe de disperari adeseori,sunt clipe cand visul usor ti se destrama,si cauti zadarnic in jur un ajutor.Dar nu uita,vine o clipa odata,cand vei zbura dincolo de nori.Cand incercarile-s prea grele,si nu stii cand se vor sfarsi,mai este doar putina vreme,si Cel ce vine va veni.Ce mai conteaza o secunda,pe langa vesnicia ta.Sunt clipe in viata cand gusti dezamagirea,sunt clipe cand nu poti gasi in tine puterea,sunt clipe cand multe poveri prea greu ma apasa,si cu fiece pas sunt tot mai obosita,dar in curand eu voi ajunge acasa,langa Isus ma voi odihni.Ieri a fost istorie,Maine e Mister,iar azi e un Cadou.Bucura-te de el!Daca vreti sa stiti despre Camelia,ea a trecut in viata prin mai multe traume,si din ziua aceea si pana in clipa de fata este bolnava.Diagnosticul,bypolar si schitofrenia afectiv,durerea e foarte mare,poate nu atat pentru ea,caci ea este in lumea ei,ci cat pentru mine si fam mea,copii mei,boala nu este tratabila dar,totusi cu medicamente se mai poate stabiliza,e permanenta pe viata.Din 1994 eu si copii mei suntem tot in terapie,unii sunt mai slabi,alti putin mai slabi sau putin mai rezistentii,depinde de natura omului,si tot odata de genetic.Chiar acum am venit de la Maggellan,unde am primit mai multe info,despre Camelia,si boala ei,si cum sa rezist sau sa ma confrunt cu Camelia si boala ei.Parintii mei se certau,rareori erau clipe de liniste la noi in casa si pe alea le sorbeam cu nesat si le interiorizam cat de mult puteam,intr-un depozit al fericirii,pe care inventasem ca l-as avea.Cand imi era foarte greu,nu mai puteam suporta vorbele rele,ma concentram si ma rugam,sa-l potoleasca pe tata.Nu stiu cum imi venise aceasta idee.Nimeni nu se ocupa de mine,iar eu ma ocupam de explorarea pe cont propriu a universului inconjurator.Atat cat puteam,viata a fost tare grea,faceam tot ce imi statea in putere si,cateodata,imi fortam limitele ca parintii mei sa fie fericiti si in casa sa domneasca linistea,asta imi doream cel mai mult,sa fie liniste.De cand ma stiu toti anii au fost grei,am suferit din greu,am fost buna prietena cu Nefericirea,cand ma uit in spate,mi se pare ca am trait o alta viata.Povestesc oarecum si am inteles insa ca nu mai pot continua sa traiesc in ritmul in care traiam,si mi-am schimbat soarta.Nevoia de drama a continuat sa fie prezenta si continua si pana in zilele noastre.De asta am si decis sa scriu,sa vorbesc despre ce am invatat si ce se ascunde in spatele dramei de probleme.Tot ce am scris mai sus este o introducere si ceea ce vreau sa spun este ca ne invatam sa traim asa,din problema in problema si din drama in drama.Ce numesc eu aici poate fi orice eveniment,caruia ii dam proportii si caruiam simtim ca nu putem sa-i facem fata din punct de vedere emotional.E un mod care nu ne aduce bucurie,fericire,pace,ele sunt fragile.Schimbarea poate dura ani,insa drumul e misterios.Ne spunem povesti ca sa putem trai viata,sa fim mai buni,mai intelegatori,mai toleranti.Credinta ca tot ce facem e bine si spre binele nostru.Viata poate fi o drama,poate fi o comedie,poate fi o poveste scrisa sau nescrisa,e viata noastra.Viata fiecaruia este o drama.Ne nastem in chinuri,traim intr-o drama si ne sfarsim in drama celor care ne iubesc.Ce ipocriti sunt oamenii!Pentru cei care sustin ca exista umor,care e definitia umorului?Cele mai savuroase comedii sunt dramele altora.Viata e o drama sub mai multe aspecte,dar este si ramane o drama.NAMI,este organizatia unde merg sa primesc sfatuire si invatatura despre boala mentala de ori ce fel.Schizoaffective disorder is one of the more common,chronic,and disabling mental illnesses.As the name implies,it is characterized by a combination of symptoms of schizophrenia and an affective (mood) disorder.There has been a controversy about whether schizoaffective disorder is a type of schizophrenia or a type of mood disorder.Today,most clinicians and researchers agree that it is primarily a form of schizophrenia.Although its exact prevalence is not clear,it may range from two to five in a thousand people- i.e., 0.2% to 0.5% Schizoaffective disorder may account for one-fourth or even one-third of all persons with schizophrenia.To diagnose schizoaffective disorder,a person needs to have primary symptoms of schizophrenia,such as delusions,hallucinations,disorganized speech,disorganized behavior,along with a period of time when he or she also has symptoms of major depression or a manic episode.Please see the section on Mood Disorders for a detailed description of symptoms of major depression or manic episode. Accordingly, there may be two subtypes of schizoaffective disorder:The most effective treatment for schizoaffective disorder is a combination of drug treatment and psychosocial interventions.The medications include antipsychotics along with antidepressants or mood stabilizers.The newer atypical antipsychotics such as clozapine,risperidone,olanzapine,quetiapine,ziprasidone,and aripiprazole are safer than the older typical or conventional antipsychotics such as haloperidol and fluphenazine in terms of parkinsonism and tardive dyskinesia.The newer drugs may also have better effects on mood symptoms.Nonetheless,these medications do have some side effects,especially at higher doses.The side effects may include excessive sleepiness, weight gain,and sometimes diabetes.Different antipsychotic drugs have somewhat different side effect profiles.Changing from one antipsychotic to another one may help if a person with schizoaffective disorder does not respond well or develops distressing side effects with the first medication.The same principle applies to the use of antidepressants or mood stablilizers,see the section on Mood Disorders for details.There has been much less research on psychosocial treatments for schizoaffective disorder than there has been in schizophrenia or depression.However,the available evidence suggests that cognitive behavior therapy,brief psychotherapy,and social skills training are likely to have a beneficial effect. Most people with schizoaffective disorder require long-term therapy with a combination of medications and psychosocial interventions in order to avoid relapses,and maintain an appropriate level of functioning and quality of life.Because mental illness impacts the lives of at least one in four adults and one in 10 children--or 60 million Americans.NAMI will work every day to save every life.You are not alone in this fight when it comes to mental illness.NAMI provide free education and support programs, publish reports and provide resources for people in need.This year we’re asking you to help NAMI to inspire hope and break down stigma everywhere.NAMI, the National Alliance on Mental Illness,is the nation’s largest grassroots mental health organization dedicated to building better lives for the millions of Americans affected by mental illness.NAMI advocates for access to services,treatment,supports and research and is steadfast in its commitment to raising awareness and building a community of hope for all of those in need.From its inception in 1979,NAMI has been dedicated to improving the lives of individuals and families affected by mental illness,allow NAMI to offer an array of programs,initiatives and activities in support of the NAMI mission.NAMI promises to build better lives for the millions of Americans affected by mental illness...

No comments: