Tuesday, December 22, 2015

Cadoul meu pentru Isus...

Cel mai pretuit cadou pentru Isus,este insasi fiinta noastra,trupul nostru ca jertfa vie pentru El.Ce cadou ai face lui Isus,daca ar fii azi aici?Te-ai framanta cu dor nespus,sa-i iei un dar?macar un dar de bun miros?Deosebit si minunat,ce nimeni nu si-a imaginat,sau L-ai lasa sa treaca mai departe.O singura femeie s-a gandit sa-i dea ceva deosebit,un dar ales.Putea sa il pastreze pentru ea,ca nu era bogata,dar a-nteles c-ar fii mai bine,sa-l bucure pe-al ei Isus.Gestul ei a ramas scris,si numele-i se pomeneste,a dat cadoul cel mai scump.Recunostinta ei se aminteste.Fii pregatit cu darul langa tine,te va surprinde Isus daca va trece!Fii gata orisicand de daruire,nu te astepta la multumire,si nici sa se intoarca cadoul inapoi.Darurile de nimeni consemnate,pot sa il faca pe Domnul bucuros.Tot asa este si cu Dumnezeu.Neprihanirea este darul Sau pe care ti-l ofera cand te nasti din nou.De aceea esti acceptabil pentru El.Esti neprihanit nu pentru ca respecti un cod de legi,ci pentru cine esti prin nastere,un copil al Lui.Incerc sa ma gandesc,la ce-ar trebui sa scriu despre cadoul meu pentru El.Acela care-L cauta pe Domnul care merg dupa Legea Domnului si in randuiala,si iubeste pe semenii lui,si mai presus de ori ce pazeste poruncile Lui.Viata pe care o traim in societate este marcata de tot felul de nedreptati la toate nivelele.Atat cat si semnul dreptatii pot fi vazute ca marturie de adevar si dreptate in toate salile judecatoriilor,precum si in toate institutiile sociale cu oamenii.Dreptatea este o virtute care tine si de constiinta omului.Dreptatea se leaga de sufletul omului prin cuvant si se pierde prin fapta.In viata de zi cu zi dreptatea omeneasca lasa de dorit constiintei.Nu poti fi un crestin drept cu fapte strambe si nici un om stramb cu fapte drepte.Cei mai multi dintre noi sunt de parere ca trecerea timpului produce prescrierea unei fractiuni.Numai faptele noastre sunt si raman scrise inaintea Lui Dumnezeu.Pentru orice cuvant desert pe care-l vor rosti oamenii,vor da socoteala in ziua judecatii,si pentru tot timpul pierdut.Faptul ca vom da socoteala pentru toate faptele,inclusiv noi,poate chiar mai mult.Omenirea asteapta dreptate iar Dumnezeu nu vine cu dreptate,ci cu mila si dragoste.El este dragoste,dar si o sabie cu doua taisuri,un foc mistuitor.Marea sansa pe care Dumnezeu o acorda acelora care cad,care uita de Dumnezeu o viata intreaga,in ultimele clipe ale vietii lor pot recupera pentru vesnicie dragostea lui Dumnezeu.Acesta este marele paradox ca niciodata nu este prea tarziu,ca in orice moment te-ai intoarce,vei lua plata.Noi toti oamenii suntem la fel in ce priveste pacatul.Toti am pacatuit,nu exista nici unul care sa fie fara pacat.Timpul trece,pietrele raman.Totusi,ceea ce merita unii si altii Dumnezeu stie,si vede inima omului,nu judeca dupa cele exterioare,asa cum facem noi.De aceea,pentru crestin dreptatea este a lui Dumnezeu,nu a omului,iar dreptatea care se face in lume prin sistemele de justitie o pretuim.Cand vorbim de dreptatea lumii,lucrurile nu sunt simple,dar tot mai multi oameni mor de foame.Dreptatea ma limiteaza,pe cand dragostea imi ofera mult mai multe optiuni.Prea putin vorbim despre aceste lucruri,de aceea m-am oprit sa meditam cu responsabilitate,sinceritate si sa vedem unde suntem si cum raspundem in situatii asemanatoare.Sa ai pace,sa ai pace,in mijlocul necazului,daca toate se scufunda ca un vapor,eu si atunci vreau sa am pace in mijlocul furtunii.Ca de fiecare data,merg la plimbare de improspatire a sufletului dar si a trupul.Am stat sa ma odihnesc putin,si mi-a venit cintarea"O ce har sa sti ca DOMNUL te iubeste,o ce har sa fi copilul LUI,cand cei din jur te vor privi,tu fi plin de pace vei birui".Ceea ce ma face pe mine sa imi duc viata pina la capat,este ca am o nadejde,si nadejdea aceasta nu ma insala.Da sunt cu mintea clara,stiu bine prin ce am trecut si prin ce trec chiar acum,nu imi este deloc usor,dar daca si pe aici trebuie sa trec,mie foarte greu,chiar daca trebuie sa trec si prin valea umbrei mortii,ma rog si ii spun Domnului,"VoiaTa nu voia mea"Multe am dorit sa se faca dupa cum voiam eu si nu sa facut,am dorit multe si nu le-am avut,am primit multe si nu le-am acceptat,am strigat si nu am primit raspuns,am plins si nu am fost consolata,am suferit si nu am fost vindecata,am iubit si am fost batuta,am dat si nu am primit,nedreptati cat de multe,si multe intrebari fara raspuns.Stiu ca viata nu e dreapta,stiu ca de cand m-am nascut,a trebuit sa sufar.In lumea aceeasta venim cu un scop,nu a fost o intimplare,Dumnezeu a stiut viata mea.Cand nu eram decat un plod fara chip,ochii Tai ma vedeau,si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite,mai inainte de a fi fost vreuna din ele.Trupul meu nu era ascuns de Tine,cand am fost facut intr-un loc tainic,tesut in chip ciudat,ca in adancimile pamantului.Cand nu eram decat un plod fara chip.Dar asa este,eu vreau sa am pace in sufletul meu,ori prin ce as mai trece,cel mai mult a trecut,mai este foarte putin,si cel ce vine va veni,si atunci pe deplin,va fi o pace,o liniste deplina in prezenta Lui.Sa nu te plangi cand toti lovesc in tine,ramai mereu o stanca de granit.Un pom,crescut chiar langa drum,stii bine,cand are rod,de toti este lovit.Sa nu te plangi cand esti in suferinta,tu esti chemat sa fii biruitoare.Un murmur doar in drum spre biruinta,te face las si e ingrozitor.Sa nu te plangi cand cazi pe cale,si lupta grea o clipa te-a invins.Esti obosit si calea ti-e straina?Priveste sus,in port e faru-aprins.Sa nu te plangi cand bolta e pustie,si norii grei apasa asupra ta.Mai sus de ei,e marea vesnicie,acolo-i El,nu dispera!Sa nu te plangi cand toti te-au dat uitarii,tu esti chemat lumina s-o rasfrangi,dar nu uita,de nu raspunzi chemarii,tu esti infrant,si atuncia poti sa plangi.Indrazneste sa crezi Raveca!Mergi pe drumul tau pana la capat.Nu abandona si nu dispera pentru ca altii au renuntat sa mai creada.Nu obstacolele ii impiedica pe oameni ci lipsa de incredere in fortele proprii.Si daca ai cazut,ridica-te si mergi mai departe.Marginile vietii nu sunt acolo unde crezi ca sunt,ci mult mai departe.Doar iti trebuie alti ochi pentru a alerga la un orizont pe care nu il intrezaresti.Mediteaza la viata ta astazi,tu omule,scoala-te din pacat,cerceteaza-ti viata ta.Cine esti,ce doresti,cum traiesti fara de Dumnezeu.Nu te pierde asa de usor,incredete in El.Azi te invit sa-ti redescoperi viata,sa deschizi lacatul cel ruginit cu care ai inchis candva poarta vietii,si sa vezi ce se ascunde dincolo.Iubirea e solutia universala,e cheia care deschide orice lacat,e firul care ne leaga pe toti.Nici rautatea,nici ignoranta,nici cel mai mare rau din lumea asta nu poate sa reziste in fata iubirii.Iubeste tot ce te inconjoara,cu bine,cu rau,iubeste.Cunoaste-te pe tine insuti prin iubire,calmeaza-ti mintea prin iubire,simte ceea ce esti prin iubire.Stiu ca viata e grea,si poate crezi ca scriu doar asa ca sa ma aflu in treaba,insa daca citesti acest lucru sper sa iti fie si tie de folos.Traim intr-o lume plina de rautate si egoism,insa vreau sa iti pui intrebarea?oare nu ne mai e frica de Dumnezeu?Iertati-ma,dar asta e adevarul,si pot sa am critici cu sutele,daca tu te consideri crestin,pune-ti viata in randuiala si nu uita ca vine o zi cand vom da judecata pentru tot ce am facut si tot ce am vorbit.Mediteaza asupra binecuvantarilor tale,daca iti vin in minte ganduri negative,inlocuieste-le cu unele pozitive.Mediteaza la viata ta,astazi,arunca haina murdara,imbraca haina sfinteniei si a curateniei.Astazi e momentul,nu mai amana,cheama-l pe Isus,in viata ta.Maine nu se stie,daca vei mai fi.Am parcurs un drum lung pana aici.Am renuntat la foarte multe.Am rupt multe legaturi.Am intors spatele trecutului.Am invatat.Am gresit.Am plans.Am transpirat.Am luptat.Nimic nu-i mai important pentru mine.Opreste-te un pic din agitatia si oboseala ta,din toate grijile si problemele care ti-au produs atata suferinta,opreste-te si lasa inima ta sa rasufle,sa se odihnesca in Palmele Celui Care tanjeste dupa tine,si care te asteapta de atatia ani sa te intorci la EL.Asteapta de la tine acelasi lucru pe care-l vrei si tu de la EL.Asteapta sa fie iubit,sa fie cunoscut cum numai iubitii se cunosc unul pe altul.Vrea sa se apropie de tine.Iti vrea ascultarea,dar numai cand se revarsa dintr-o inima plina de iubire pentru EL.Ascultarea inseamna dragoste,si dragostea se castiga nu se pretinde.Urmeaza aceasta cale si nu mai lasa sa treaca aceasta ocazie.Doreste o apropiere de El,mediteaza,cerceteaza,si fa putina ordine in inima ta.Tine minte ca in inima fiecarui om se afla un loc liber pe care numai DUMNEZEU il poate ocupa,si ca exista in inima Lui,un loc pe care numai tu il poti ocupa.Tot meditand la viata,cat e de trecatoare,e ca un abur ce se inalta si apoi dispare,o farama in ifinit,asa este viata.Am fos tanar si am imbatranit,dar nu am vazut pe cei neprihaniti parasiti,nici pe urmasii lui cersindu-si painea.El intotdeauna este milos si da cu imprumut,si urmasii lui sunt binecuvantati.Tu asculti rugaciunea.De aceea toti oamenii vor veni la Tine.Nu te teme,cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.Increde-te in El IN FIECARE ZI.Daca stelele mai pot darui lumina,cerul mai are lacrimi,daca timpul mai ingaduie suflarea,e pentru ca vrea sa-ti sopteasca."Ai mare pret in ochii Mei"Ne temem de ploaie,ne temem de vant,ne temem de vorbe,ne temem de gand,ne sperie visul si-apoi il visam,ne temem de lacrimi si-apoi le varsam.Ne sperie vorba si-apoi o rostim.Fugim de iubire si-apoi o dorim,ne temem de teama,dar n-o ocolim.Ne sperie viata dar tot o traim.Viata este scurta,mai scurta decat ne asteptam,si in scurt timp putem ajunge la dezamagirea de care spuneam mai sus.Va e frica de ce va zice lumea despre voi?Nu o sa-i multumiti niciodata pe toti asa dar,cautati-va si urmati-va cu bucurie si concentrare pasiunea!Va e frica de consecintele acestuia asupra tuturor?Experimentati-l mai intai si apoi dati-va cu parerea!Fiti precum un copil care invata sa mearga.Uitati-va la un copil care abia invata sa mearga cat de curajos este.Va dati seama de cat curaj este nevoie pentru a sta pe picioarele lui,fara sa se sprijine de ceva?Sigur ca da,intr-o prima faza va cadea si se va lovi,dar din asta va invata,iar data viitoare va sti cum sa procedeze ca sa-si mentina echilibrul.Va persevera,se va ridica si va incerca sa mearga din nou,altfel nu va invata aceasta deprindere niciodata.Isi va face si mai mult curaj chiar daca stie ca poate va cadea din nou.Pana la urma,dupa munca asidua si plina de entuziasm,va invata sa mearga.Si astfel,vor aparea primii pasi.O adevarata reusita.E viata,este viitorul care a stat ascuns in spatele norilor,si care acum a iesit la suprafata.Ai trecut prin clipe grele.Si eu la fel.Ai suferit si ai crezut ca destinul este nedrept cu tine.Si eu la fel.Ai avut de multe ori tentatia de a renunta si de a cadea pentru totdeauna in mediocritate si uitare.Planificarea este primul pas spre victorie.Constientizarea ca la implinire se ajunge construind pas cu pas.E o poveste plina de zambet,si este zambetul tau atunci cand realizezi ca nimic nu te poate descuraja.Si chiar mai mult,un viitor plin de realizari.E viata ta,si e destinata ta.Aurul din mina.Umbra ascunde intotdeauna ceva maret,adaposteste un potential uluitor.Sa treci peste oboseala,dezamagire si criticile celor din jur.Trebuie sa mergi pe poteca pe care tu insuti ai creat-o,pana la capat.Sunt satula de toate relele de pe acest pamant si nu mai vreau sa le mai stiu.O,daca nu L-as avea pe El ar fi imposibil sa traiesc in lumea aceasta,cu astfel de oameni.Cand simt ca nu mai am putere privesc in sus,acolo unde stiu ca mereu gasesc raspunsuri.Il gasesc pe Domnul inimii mele.Raman increzatoare ca nimeni si nimic nu ma va desparti de El si de dragostea Lui vreodata.Am avut o saptamana plina cu rele si cu bune,dar nu este o saptamana reusita daca nu aveam si bune si rele,am avut parte de toate lucrurile care ne fac viata mai frumoasa,care ne ajuta sa mergem mai departe,sa fim mai optimisti.Tragand acum concluziile,observ ca El chiar face orice lucru frumos la timpul lui, am vazut si am gustat din aceste lucruri frumoase,extraordinare.Acum astept sa vad ce mi-a mai pregatit Tatal meu,dar oricum,astept si cred cu siguranta,ca sunt lucruri ce imi intrec imaginatia.Vreau sa fac mai mult pentru El in fiecare zi,cu fiecare inceput sa pot arata mai mult din El.Nu stiu cat de mult sau cat de bine reusesc sa transmit aceste ganduri si sentimente care pe zi ce trece se aduna,pe zi ce trece vor sa  fie daruite cat mai mult si mai frumos posibil,dar sunt recunoscatoare si bucuroasa ca sunt plina de atatea daruri,binecuvantari pe care stiu ca nu le merit.Inchei spunand ca aceste clipe nu vreau sa se termine.Vreau sa fiu o lumina pentru cei din jur,sa fiu la locul potrivit in momentul potrivit,vreau sa raman aceeasi visatoare care tanjeste dupa mai mult,aceeasi indragostita de Cer.Sunt recunoscatoare ca mi s-a dat aceasta mare sansa de a fi inzestrata cu cel mai grandios dar lasat de Dumnezeu pentru oameni.Pentru ca dincolo,de toate cele mai pretioase daruri,privim Daruitorul...


No comments: