Monday, December 28, 2015

Totul este desertaciune!

Un neam trece si altul vine,pamantul ramane in picioare,soarele apune in fiecare zi,apoi din nou rasare.Ce folos de toata truda,desertaciune-i pe pamant,nimic nu este trainic,totul e goana dupa vant.Fericit e numai cel nenascut inca,ce nu stie raul,in desert el nu traieste,nu stie ce este noul.Orice lucru Dumnezeu l-a facut frumos la vremea potrivita,a pus chiar gandul vesniciei,in inima sa-l aiba.Nascut e fiecare,a dat sa fie judecati cei rai si acei buni.Din toata osteneala nimic nu o sa duca,si zilele sunt scurte,ca in desert,sa aiba cat de multe.Mai buna inima sa fie,nu ras,ci-ntristare.Ca parait de spini pe sub caldare,e rasul celor fara minte,desertaciune-i totul,in framantari de pofte.Am adunat intelepciune,dar totul e desertaciune,am inteles,ca totu-i vanare de vant.Ca cel ce-si inmulteste stiinta,isi sporeste suferinta,ca unde-i multa intelepciune,e multa amaraciune.Pacatosii sunt cinstiti,iar cei cinstiti sunt prigoniti,inteleptii sunt uitati,drepti sunt netratati.Dar eu va spun cu amaraciune,ca totul e desertaciune.Gandul trist iarasi ma poarta,ca toti avem aceeasi soarta.Cu o moarte suntem cu toti datori.Si din nou am vazut sub soare,lucruri ce-s infricosatoare.Zilele trec din ce in ce  mai repede,nu ne mai ajunge timpul.Incercam sa rezolvam cat mai multe lucruri intr-o zi.Din cauza agitatiei,nu mai avem timp de lucrurile care conteaza cu adevarat.Nimic nou sub soare,doar desertaciune.Nu ne punem timp deoparte pentru familie,prieteni,dar si mai important,pe ce urmeaza dupa aceasta viata.Normal ca fiind tineri,ne gandim ca avem timp de asta mai tarziu,dupa ce ne traim tineretea.Dar cunosti cumva ziua in care viata ta va ajunge la final?Trebuie sa realizam ca toate sunt trecatoare,ca toate isi vor pierde valoarea si sa incepem sa investim in ceea ce va urma dupa viata de aici.Ganditi-va ca in orice moment,viata se poate termina.Cu noi nu o sa ducem decat alegerea facuta in ceea ce priveste locul in care ne vom petrece vesnicia.Esti pregatit sa te intalnesti cu Isus?Ce a fost va mai fi,si ce s-a facut se va mai face,nu este nimic nou sub soare,totul este desertaciune si goana dupa vant.Eclesiastul .Venim de departe,am parcurs acest drum inapoi,catre inaltimea voastra,pentru a discuta despre una din afirmatiile care obsedeaza omenirea si astazi.Ati spus,odata,demult: "O, desertaciune a desertaciunilor si totul e desertaciune."Totul este trecator,omule ce-alergi prin lume adunand,in curand vei pleca de pe pamant.Din toata truda si din osteneala ta,nimic cu tine nu vei lua.Nu uita aici esti trecator,dincolo de moarte te-asteapta un viitor.Pentru suflet timp,de-ti faci pe-acest pamant,rasplatire vei primi in cerul sfant.Ce dureri au stins luminile nadejdii,ca sa prabusesti orice inaltare in tarana?Acolo unde lipseste dragostea,este prezenta desertaciunea.Desertaciunea desertaciunilor este dragostea lipsita de dragoste.Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui,aceasta este datoria fiecarui om.In absolut,totul e desertaciune.Toti vor fi dusi la groapa,ne vom alina,vom fi ingropati si dupa care vom fi uitati.Multe lucruri sunt minunate tocmai pentru ca dureaza doar o clipa.Viata noastra are si sens si scop.Trecator nu inseamna neaparat si in zadar.Ma domina ceea ce simt,nu ceea ce gandesc.Suntem trecatori,dar stim,in trecerea noastra,sa sapam urme adanci in sufletele oamenilor.Cuvintele Eclesiastului,fiul lui David,imparatul Ierusalimului."Iata ca am sporit si am intrecut in intelepciune pe toti cei ce au stapanit inaintea mea peste Ierusalim,si mintea mea a vazut multa intelepciune si stiinta.Viata fara Dumnezeu este o desertaciune.Totul este desertaciune!Vantul sufla spre miazazi si se intoarce spre miazanoapte,apoi iarasi se intoarce si incepe din nou aceleasi rotiri.Toate raurile se varsa in mare,si marea tot nu se umple,ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc,ca iarasi sa porneasca de acolo.Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare,asa cum nu se poate spune,ochiul nu se mai satura privind,si urechea nu oboseste auzind.Ce a fost va mai fi,si ce s-a facut se va mai face,nu este nimic nou sub soare.Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai inainte,si ce va mai fi,ce se va intampla mai pe urma,nu va lasa nici o urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tarziu.Si totusi,Dumnezeu a ingaduit sa trecem prin toata truda aceasta zi cu zi.Si noi,intr-o zi ne vom opri din goana noastra,si realizam ca totul a fost goana dupa vant.Ce este stramb nu se poate indrepta,si ce lipseste nu poate fi trecut la numar.Ca fumul si valul sunt toate.Numai adevarata dragoste invinge negura vremilor,luandu-si ca sinonim Eternitatea.Pe fiecare varf de munte si in coborari,care le‑au urmat,Solomon a ajuns sa‑si dea seama ca viata este goala,fara sens daca lipseste Dumnezeu din ea.Cartea Eclesiastul este foarte greu sa vorbesti despre ea.Solomon este cercetatorul si colectionarul de experiente personale care a dorit sa adune intr‑o carte toate raspunsurile posibile la intrebarea.Ce este viata si pentru ce se merita sa traiesti?Eclesiastul este marturia unui om care le avea pe toate si le experimentase pe toate.Placerile trupului nu satura niciodata sufletul.Eclesiastul este o adevarata aventura care atunci cand o incepi te poarta spre descoperiri extraordinare cu privire la om si Creatorul Lui.Oamenii au atat de multe intrebari legate de viata incat nu stiu daca ar putea fi curpinse intr-o singura carte,pentru ca viata este o enigma.Din pacate cei mai multi oameni au o filosofie de viata superficiala care ii tin in ignoranta,pana ajung la portile mortii.Viata este vazuta ca o obligatie,munca este fara pret,iar placerea fara sens.Fara Dumnezeu,suma plusurilor si a minusurilor din viata este egala cu zero.In mijlocul abundentei materiale,sufletul omului poate muri de foame.Viata este asemenea unui scenariu care trebuie interpretat dupa modul in care a fost scris de scriitorul lui,sau precum un cantec care trebuie cantat dupa melodia celui ce l-a compus.Realitatea este ca oricat am incerca sa inveselim inima cu lucrurile acestei lumi,ea va ramane tot impovarata si trista.Doar atunci cand Dumnezeu se aseaza in inima zdrobita a omului,poate omul spune,nu doar cu buzele,ci cu intreaga fiinta."Cant Domnului,caci mi‑a facut bine!"Intelepciunea da viata celui ce o are,ea nu poate fi cumparata,de aceea tot ceea ce medicii pot sa ofere unui bogat pe patul de moarte sunt poate doar cativa ani in plus.Omul se naste nestiutor si moare ignorant.Este limitat in cunostinta si intelepciune si nu poate sa cuprinda maretia cunoasterii si intelepciunii Creatorului.Eclesiastul este o carte a bucuriei,a fericirii traite sub binecuvantarea darurilor de fiecare zi pe care le da Dumnezeu tuturor celor ce pazesc poruncile Lui.Omul care a cautat fericirea peste tot si n‑a gasit‑o,a scris pentru ca ceilalti sa nu repete greselile lui.Placerile promit mult dar ofera putin,ele sunt de moment,nu de durata.Viata este un dar primit de la Dumnezeu,un dar primit zi de zi,clipa de clipa.Fiind un dar pretios,viata trebuie traita pentru slava celui ce ni l-a dat.Aceasta este cea mai mare realizare a omului.Ce a scris Solomon despre viata este la fel de adevarat astazi ca si atunci.Lumea in care traim are nevoie sa auda aceste cuvinte,ramane de datoria noastra sa intelegem cu adevarat mesajul.Solomon isi incheie cartea subliniind ca intalnirea dintre om si Dumnezeu,ca si creator este inevitabila.Aceasta zi va veni!

No comments: