Tuesday, November 3, 2015

Se moare singuri si in colectiv...

In amintirea celor dragi ai mei,sora mea Emilia a plecat acasa,pe plaiurile cerului,iar apoi fratele meu Stefan si sotia Adriana,si nepoata mea,Daniela fica sorei mele Emilia.Sunt multi ani de atunci,si ii voi purta mereu in sufletul meu,iar apoi de la plecarea tatalui meu la cele ceresti,si asa rand pe rand ne vom reintregi curand.La un moment dat,fiecare om moare,ori singur,ori in colectiv,nu conteaza ca esti tanar,casatorit,cu copii sau batran.Moartea nu ne iarta pe niciunul,chiar daca avem averi sau suntem saraci,dar cand vine vorba de o persoana apropiata tie,ai dori sa mai traiasca cel putin cat traiesti si tu,si sa nu existe momente in care esti nevoit sa plangi pentru ca a murit.Insa,asa ne-a facut Dumnezeu,traim cat avem de trait,si pe urma murim,lasand loc celor ce raman dupa noi.Pe moment nu vrei sa accepti acest lucru,dar cu timpul te obisnuiesti,si iti vei aminti de persoana draga asa cum o stiai,vesela,plina de glume,iubitoare si ai mai vrea sa mai traiesti acele clipe,dar ele nu vor mai veni.Va pastrez in suflet pana la intalnirea de dincolo.Despre tine ce se va scrie cand vei pleca?Era in luna Octombrie,undeva dupa ora tarzie.Era o toamna frumoasa.La televizor stirile curgeau din abundenta.In urechile mele nu vroiam sa aud nimic.Nu am recunoscut nimic din tot ce s-a intamplat.Nu,nu se poate asa ceva.Nu este adevarat.Apoi am privit in sus,si desigur ca si fiecare,aceiasi intrebare?De ce si de ce?Am fost paralizata,trebuia sa cred ca este adevarat.Si i-am spus Dumnezeului meu.Cum ai putut sa lasi sa se intample asa ceva?Unde ai fost Tu?Desigur ca a trebuit sa treaca mult timp,si multi ani,pana am auzit vocea Lui,care mi-a spus in gandul meu,intr-o zi tu vei afla.Stiu ca si Dumnezeu a vazut cand fiul Sau Isus a murit pe cruce pentru noi.Dar cu toate acestea intrebari,totusi ceva in inima mea nu ma lasa.O zi a dreptatii va fii.Desigur astept ziua mult dorita,cand acasa voi sosi.Nadejdea aceasta nu ma insala.S-ar putea sa merg direct pe celalalt tarm.In linistea ce se asternuse peste mine,a urmat in inima mea aceasta cantare.
Dincol de zare e o dimineata,
Mai glorioasa,fara apus,
Sfarsita-i truda si o alta viata
Am pe vecie,cu al meu Isus.
Dincolo de zare,ce intalnire
Cu preaiubitii plecati la El.
Si intr-o unire fara de despartire
Vom fi acasa,la Tatal in cer!
Filipeni1:21"Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig"Cu siguranta castigul e unul mai mare decat ne putem noi imagina,moartea e castigata pentru cer!Viata mea se poate rezuma in cateva strofe.
Sunt un pribeag fara de tara,
Ratacitor prin lung pustiu.
Dar am in ceruri o comoara
Si tara mea-i in vesnicii.
Ma-ndrept spre cer sa-L vad pe Domnul,
Sa nu mai fiu un peregrin,
Caci dupa ce-am sa trec Iordanul,
Se va sfarsi al meu suspin.
Voi arunca a mea povara,
Eliberat sub crucea grea.
Nadejdea mea nu o sa moara
Si voi intra-n odihna Sa.
O zi diferita de altele,un drum al durerii,al lacrimilor,un drum in care speranta obliga parca la resemnare,si la o intelegere a voii lui Dumnezeu.Anii au trecut,dar amintirile raman.Citesc si recitesc mesaje lasate de cei dragi ai mei.Mi s-au umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie cand am descoperit ce viata frumoasa au trait,si ce mult ei sau iubit.Plang de multe ori ca sau dus asa de repede din mijlocul nostru,dar stiu ca sunt dusi in corul de ingeri.Nu pot trece nicidecum peste toate,dar Harul Domnului ma tine.Am nadejde si traiesc cu speranta revederii.Au fost un model de urmat,acasa,la serviciu si in biserica.Peste tot unde au umblat au daruit dupa prisosul inimii.Plecarea lor,au amutit pe multi.Dar samanta cazuta in pamant bun,va aduce multa roada.Duhul sfant ma ajuta sa evit ispitele de zi cu zi,iar rugaciunea ma ajuta sa ma apropiu mai mult de Domnul.Eu traiesc ziua de maine prin credinta,si ma incred in El.Rasfoind notitele pe care de zi cu zi le mai scriu,am descoperit  versurile acestei cantari.
Faca-mi-se intotdeauna
Dupa sfantul Tau Cuvant,
Chiar de-ar fi sa-mi cada toate
Planurile la pamant
Gandul Tau sa se implineasca
Nestirbit in mine-oricand,
Chiar de ar fi sa se darame
Tot ce mi-am zidit in gand
Voia Ta sa se inalte
Ca stapan in viata mea;
Si-n farame sparge-mi voia
Printr-o lovitura grea
Rugaciunea asta,Doamne,
Tu sa mi-o asculti mereu.
Iar de-ar fi s-o schimb vreodata,
N-asculta de gandul meu!
Cati dintre noi,am putea sa le punem de cinste in viata noastra?O data si tu vei parasi aceasta lume,cati dintre noi putem sa marturisim oameniilor.Oare ce se va scrie dupa tine cand vei pleca?Ce se va scrie cand voi fi plecata eu de aici?


No comments: